Un obiect spațial de aproximativ 11 metri, a cărui traiectorie nu poate fi explicată pe deplin prin atracția gravitațională, a atras atenția cercetătorilor. Astrofizicianul Avi Loeb, de la Universitatea Harvard, susține că ar putea fi Phobos 1, o sondă sovietică pierdută în drum spre Marte în urmă cu 38 de ani. Ipoteza rămâne însă nedemonstrată, iar o misiune spațială japoneză ar putea elucida misterul în anul 2031.
Un obiect misterios care se deplasează cu viteză prin Sistemul Solar prezintă o accelerație neobișnuită, alimentând speculațiile că ar putea fi o sondă spațială a fostei Uniuni Sovietice, dispărută în urmă cu aproape 40 de ani, scrie Euronews.
Cunoscut sub denumirea de 1998 KY26, obiectul are un diametru de aproximativ 11 metri și trece prin apropierea Pământului. Oamenii de știință au observat că traiectoria sa nu poate fi explicată pe deplin prin atracția gravitațională exercitată de Soare sau de Pământ.
Acest comportament neobișnuit este cunoscut drept „accelerație nongravitațională”, ceea ce înseamnă că asupra traiectoriei și vitezei obiectului acționează și alte forțe în afara gravitației.
Administratorul NASA, Jared Isaacman, a declarat joi că agenția monitorizează obiectul KY26, dar a subliniat că nu există motive de îngrijorare. El a dat asigurări că obiectul nu reprezintă nicio amenințare cunoscută pentru Pământ și că nu există dovezi care să indice posibilitatea unei coliziuni cu planeta noastră.
Indiciile care au readus în atenție misterul sondei Phobos 1
Un grup de cercetători a avansat o explicație neobișnuită. Astrofizicianul Avi Loeb, de la Universitatea Harvard, și doi colegi ai săi, Adam Hibberd și Adam Crowl, consideră că 1998 KY26 ar putea fi, de fapt, Phobos 1, o sondă spațială sovietică fără echipaj, lansată la 7 iulie 1988. Contactul cu aceasta a fost pierdut în timp ce se îndrepta spre Marte.
Cercetătorii au construit un model simplificat al sondei Phobos 1 și au comparat modul în care aceasta ar reflecta lumina solară în timpul rotației cu observațiile asupra obiectului KY26. Ei au constatat că modelul corespunde îndeaproape cu opt seturi distincte de observații.
KY26 reflectă aproape 52% din lumina solară care ajunge la suprafața sa și efectuează o rotație completă în jurul propriei axe la fiecare 5,35 minute. Loeb și colegii săi susțin că aceste caracteristici sunt compatibile cu ipoteza potrivit căreia obiectul ar putea avea o origine artificială.
O altă explicație, propusă pentru prima dată într-un studiu din 2023, este că KY26 ar fi o așa-numită „cometă întunecată”, care conține apă captivă în interior. Aceasta s-ar transforma în gaz, generând o forță de propulsie pe măsură ce obiectul se deplasează prin spațiu. Astronomii nu au detectat însă norul de gaz sau coada asociate în mod obișnuit cometelor.
Un alt studiu științific propune o explicație diferită. Cercetătorii au concluzionat că 1998 KY26 este, cel mai probabil, un asteroid deshidratat. În acest caz, este puțin probabil ca gheața să fie responsabilă pentru accelerația sa neobișnuită, deoarece temperaturile sunt prea ridicate pentru ca o cantitate suficientă de gheață să poată supraviețui o perioadă îndelungată.
O altă posibilitate este presiunea exercitată de radiația solară asupra suprafeței obiectului, care i-ar putea modifica ușor traiectoria. Și alte observații indică faptul că ar fi vorba despre un asteroid natural, stâncos, nu despre o sondă spațială veche. Un studiu publicat în revista Nature Communications în 2025 i-a estimat diametrul la doar 11 metri.
O sondă japoneză ar putea elucida misterul
O misiune spațială japoneză ar putea oferi, în cele din urmă, răspunsuri importante. Sonda Hayabusa2 urmează să ajungă în apropierea obiectului 1998 KY26 în iulie 2031 și să îl studieze de la mică distanță. Ar fi prima misiune care ar investiga direct un asteroid de dimensiuni atât de mici.
Imaginile și măsurătorile realizate în timpul întâlnirii ar putea arăta dacă obiectul este într-adevăr un corp ceresc natural, alcătuit din rocă, sau dacă ar putea avea o origine artificială.
Până atunci, ipoteza lui Avi Loeb rămâne o teorie fascinantă, dar nedemonstrată. Astrofizicianul de la Harvard a glumit chiar că aparatele foto ale sondei Hayabusa2 ar putea descoperi o etichetă pe care scrie „Made in the U.S.S.R.” („Fabricat în URSS”), în locul unui bloc de gheață.
Editor : M.I.