De peste un deceniu, factorii de decizie, grupurile de consumatori și grupurile de presiune ale companiilor aeriene se ceartă cu privire la protecțiile care ar trebui acordate pasagerilor. Această dispută s-ar putea încheia săptămâna aceasta, scrie Politico.
În centrul disputei se află întrebarea dacă pasagerii ar trebui să primească în continuare despăgubiri cuprinse între 250 și 600 de euro pentru zborurile întârziate cu cel puțin trei ore, alături de o serie de noi drepturi pentru călători și obligații pentru companiile aeriene.
Multe persoane consideră că normele actuale sunt defectuoase: pasagerii nu primesc adesea banii pe care consideră că li se cuvin, în timp ce companiile aeriene se plâng că sunt obligate să scoată din buzunar sume mari de bani.
Dar dacă discuțiile de astăzi eșuează, sistemul actual rămâne în vigoare.
Comisia Europeană a propus revizuirea sistemului în 2013, sugerând extinderea pragului de despăgubire la cel puțin 5 ore, ca parte a unui pachet de reforme mai amplu care ar permite companiilor aeriene să plătească mai puțin, consolidând în același timp drepturile pasagerilor în alte domenii.
Propunerea nu a fost întâmpinată cu prea mult entuziasm.
„Am fost acuzați din toate părțile”, a declarat Siim Kallas, fostul comisar pentru transporturi care a propus reforma inițială în 2013. „Unii au considerat că aceasta era prea favorabilă companiilor aeriene… alții că nu era bună pentru companiile aeriene.”
După ce a înregistrat progrese nesemnificative timp de peste un deceniu, efortul de reformă a căpătat o nouă urgență anul trecut, când țările au ajuns la o poziție comună cu dificultate. De asemenea, au decis să scurteze perioada de negociere și să stabilească un termen limită până la care trebuie ajuns la un acord pentru a evita eșecul reformei. Dar acest lucru a declanșat un conflict cu Parlamentul.
Poziția țărilor majorează pragurile minime de întârziere la care companiile aeriene trebuie să plătească despăgubiri pasagerilor de la cele trei ore actuale la patru ore pentru zborurile de până la 3.500 de kilometri sau în interiorul UE, și la șase ore pentru zborurile care depășesc această distanță.
Noul text impune companiilor aeriene obligația de a pune la dispoziție un formular automat pentru solicitarea de despăgubiri în cazul zborurilor anulate, ceea ce ar spori probabilitatea ca pasagerii să depună cereri.
„Doar 38% dintre pasagerii eligibili primesc despăgubiri”, se arată într-o scrisoare comună a activiștilor pentru drepturile consumatorilor, care citează un studiu al Comisiei. „Majoritatea călătorilor nici măcar nu depun reclamații”, au adăugat aceștia, menționând „gradul scăzut de informare și procedurile greoaie” ca obstacole cheie care împiedică pasagerii să-și exercite drepturile.
Cu toate acestea, companiile aeriene se tem că un număr mai mare de cereri depuse le va crește costurile.
Țările UE au declarat că reforma asigură „un echilibru mai bun între un nivel ridicat de protecție a pasagerilor și menținerea conectivității și a condițiilor de concurență echitabile pentru sectorul aviației”.
Parlamentarii au răspuns susținând propria propunere de reformă — care a făcut din protecția drepturilor actuale o linie roșie.
Deputații europeni doresc să mențină pragul actual de trei ore de întârziere pentru despăgubiri, sunt de acord cu formularul automat de cerere de despăgubire și doresc, de asemenea, ca pasagerii să poată aduce gratuit la bord bagaje de mână mai mari, pe lângă bagajele mici de sub scaun. Companiile aeriene low-cost spun că își vor schimba modelul de afaceri și vor crește prețurile biletelor.
După ani de solicitări de reformă, companiile aeriene se tem acum de potențialul rezultat al acesteia. Mai întâi au cerut factorilor de decizie să oprească negocierile și să efectueze o evaluare de impact, iar în ultimele săptămâni au subliniat că niciun acord nu este mai bun decât un acord prost.
Reglementarea actuală „adaugă deja aproximativ 8 euro în plus la biletul fiecărui pasager”, au declarat cele trei principale grupuri de lobby ale companiilor aeriene. „Compromisul aflat astăzi pe masă va crește costurile cu aproximativ o treime, fără a aborda de fapt motivele reale ale majorității întârzierilor”, au adăugat acestea, cu referire la un proiect de acord.
Organizațiile de consumatori și agențiile de despăgubiri, care percep un comision din despăgubirile obținute, s-au opus, de asemenea, oricărei propuneri de reformă care, în opinia lor, ar slăbi drepturile actuale.
În ciuda diferențelor dintre cele două părți, acestea au la dispoziție puțin timp pentru a ajunge la un acord în cadrul așa-numitului proces de conciliere. În cadrul acestuia, fiecare parte are un număr egal de negociatori și un termen de șase săptămâni (prelungibil cu două săptămâni) pentru a ajunge la un acord. Dacă acest lucru nu se întâmplă, procesul legislativ este considerat un eșec.
Termenul oficial pentru acest proces este 15 iunie, dar din cauza unor probleme tehnice legate de traducerea juridică a textului, persoanele implicate în negocieri au declarat pentru politico că marți este termenul real pentru a ajunge la un acord.
Editor : B.E.