În afară de oamenii de știință din stațiile de cercetare și exploratorii care vizitează din când în când continentul înghețat, Antarctica nu a avut niciodată o prezență umană însemnată. Primele misiuni de explorare a acestei regiuni au început abia după anul 1820, atunci când continentul a fost zărit pentru prima dată de un european, ceea ce face și mai ciudată descoperirea oaselor unei femei tinere despre care se crede că ar fi murit între 1819 și 1825 pe o plajă pustie din insulele South Shetland, acestea fiind cele mai vechi rămășițe umane descoperite vreodată în Antarctica, potrivit revistei de știință Discover.
Cu toate că Antarctica a avut cândva păduri, mlaștini și chiar și dinozauri, când primii oameni preistorici au părăsit Africa, continentul era deja prea rece și izolat pentru a fi populat fără ajutorul echipamentelor moderne.
Se poate ca primul om care a descoperit Antarctica să fi fost faimosul navigator polinezian Hui Te Rangiora, despre care legendele maori spun că a ajuns pe continentul înghețat în secolul a VII-lea.
Potrivit legendei, exploratorul a ajuns într-un loc învăluit în ceață, întunecat, rece și sterp, potrivit Journal of the Royal Society of New Zealand, ceea ce îi face pe oamenii de știință să creadă că acesta s-ar putea să fi traversat apele din jurul Antarcticii și, poate, chiar să fi zărit continentul.
Într-un studiu publicat în International Journal of Circumpolar Health, profesorul de biologie și științe naturale Daniel Torres Navarro de la Universitatea din Chile a explicat: „Pe data de 7 ianuarie, 1985, la ora 16:35, în timpul procesului de colectare a deșeurilor marine de pe plaja Yamana pe coasta Capului [Shirreff, insula Livingston], am descoperit primele rămășițe umane: un craniu pe jumătate îngropat în zona nisipoasă și stâncoasă a plajei.”
Primele examinări au arătat că oasele aparțineau unei persoane tinere, cel mai probabil de sex feminin. Femeia ar fi murit în perioada 1819-1825 și ar fi provenit din Chile.
Abandonată de vânătorii de foci sau înmormântată pe mare și purtată de curenții oceanici
Dar cum a ajuns ea în Antarctica, poate chiar înaintea lui Thaddeus von Bellinghausen, primul european care a zărit continentul?
Nu există niciun document din acele vremuri care să explice cum sau de ce a ajuns acea femeie tânără în Antarctica la începutul secolului al XIX-lea, potrivit BBC.
Rămășițe precum cele ale femeii misterioase ar putea, însă, să joace un rol foarte important nu doar în domeniul arheologiei, ci și în viitoarele dispute privind revendicarea teritoriului antarctic.
Tratatul Antarcticii, care reglementează relațiile internaționale cu privire la singurul continent de pe Pământ fără o populație umană autohtonă, va putea fi supus unei reevaluări începând din 2048, iar interzicerea exploatării miniere și a extragerii resurselor naturale ar putea fi modificată sau chiar eliminată.
Torres Navarro a sugerat faptul că, din motive necunoscute, femeia ar fi putut face parte dintr-un grup de vânători de foci din secolul al XIX-lea, fiind abandonată de către aceștia pe insulă.
„O altă posibilitate este ca ea să fi murit la bordul unui vas, fiind apoi înmormântată pe mare, conform obiceiului din acele vremuri”, a spus Torres Navarro. „Acest lucru ar fi putut face ca trupul ei să fie transportat de acțiunea curenților și de furtuni până pe plajă, unde a fost mâncat de animale necrofage.”
„Păsările ar fi putut separa craniul de restul corpului, ceea ce a dus la pierderea mandibulei și a dinților lipsă. Oasele s-ar putea să fi fost împrăștiate într-o zonă extinsă și îngropate în nisip.”
Editor : Raul Nețoiu