În timp ce președintele Trump trimite trupele Diviziei 82 Aeropurtate în Orientul Mijlociu, experții susțin că orice încercare de a cuceri acest important nod petrolier al Iranului ar fi o misiune sinucigașă — dar alții nu sunt de acord, scrie The Times.
Pușcașii marini americani zboară la joasă altitudine cu o flotă de aeronave MV-22 Osprey, capabile de decolare și aterizare pe verticală.. O mică insulă stâncoasă numită Kharg se află în vizorul lor. Între timp, într-o operațiune comună îndrăzneață, sute de parașutiști sar din avioanele de transport C-17 Globemaster III pentru a asigura o zonă de aterizare. Având în vedere că Iranul continuă să lanseze drone Shahed și rachete de croazieră, pușcașii marini și parașutiștii știu că șansele sunt împotriva lor. Dar miza capturării nodului de export de petrol de care depinde economia iraniană este mare. Odată ce aterizează, însă — dacă vor reuși măcar să o facă — soldații devin un „magnet pentru rachete”, potrivit lui Tom Sharpe, un fost comandant al Marinei Regale britanice.
Ce urmează depinde de ce mai are Iranul la dispoziție pentru a riposta.
Președintele Trump a ordonat trimiterea a mii de parașutiști de elită americani în regiune, în timp ce ia în considerare o invazie a Insulei Kharg. Cu baza la Fort Bragg, în Carolina de Nord, Forța de Reacție Imediată este o brigadă de aproximativ 3.000 de soldați din Divizia 82 Aeropurtată, care se poate desfășura oriunde în lume în termen de 18 ore.
Și comandantul diviziei, generalul-maior Brandon Tegtmeier, împreună cu personalul său de la cartierul general, s-ar îndrepta spre regiune înainte de o posibilă debarcare a trupelor pe insulă.
Pe lângă forțele de asalt aeropurtate, prima dintre cele două unități expediționare ale marinei urmează să sosească în Orientul Mijlociu vineri, cuprinzând nava USS Tripoli, o navă de asalt amfibie care transportă 2.200 de soldați, nava USS New Orleans, o navă de andocare amfibie, avioane de vânătoare stealth F-35B Lightning II și aeronave MV-22B Osprey.
Insula Kharg, situată la 32 de kilometri de coasta iraniană, este minusculă — puțin sub 20 de kilometri pătrați. Majoritatea populației sale de 20.000 de locuitori sunt muncitori din industria petrolieră. Pentru mulți iranieni, insula este cunoscută drept „insula interzisă”, învăluită într-un secret intens și păzită de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Cucerirea insulei, prin care se exportă 90% din petrolul iranian, ar putea servi drept monedă de schimb pentru americani.
Trump a transmis mesaje contradictorii cu privire la ceea ce ar putea fi ținta oricăror operațiuni terestre, dar a declarat duminică că un asalt asupra insulei Kharg ar putea fi o opțiune.
„Poate cucerim insula Kharg, poate nu. Avem multe opțiuni”, a declarat Trump pentru Financial Times. „Ar însemna, de asemenea, că ar trebui să rămânem acolo [pe Insula Kharg] o perioadă.”
Întrebat despre starea apărării iraniene pe Insula Kharg, el a spus: „Nu cred că au vreo apărare. Am putea să o cucerim foarte ușor.”
Iranienii, însă, spun că sunt pregătiți. Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului iranian, a avertizat că „dușmanii se pregătesc să ocupe” o insulă din Golf. „Forțele noastre monitorizează toate mișcările inamice și, dacă aceștia întreprind vreo acțiune, toată infrastructura vitală a acelui stat din regiune va fi ținta unor atacuri continue și implacabile”, a scris el pe X.
Se presupune că Iranul a amplasat capcane, inclusiv mine antipersonal și antitanc, în jurul insulei. Acest lucru ar îngreuna apropierea oricărei nave pentru realimentare. În ultimele săptămâni, personal militar suplimentar și sisteme de apărare aeriană au fost, de asemenea, mutate pe Insula Kharg, potrivit unor surse citate de CNN.
Se crede că insula dispune de un sistem de apărare pe mai multe niveluri, iar iranienii au mutat acolo, în ultimele săptămâni, sisteme suplimentare de rachete ghidate sol-aer lansate de la umăr, cunoscute sub numele de Manpads, au adăugat sursele.
Cât de mare este forța necesară
Analiștii sunt sceptici că o combinație de parașutiști și pușcași marini americani ar putea cuceri Kharg singuri. Aceștia ar trebui să respingă contraatacurile cu apărare aeriană limitată, crescând șansele de victime și târând SUA și mai adânc într-un război pe care l-a provocat singură.
Ruben Stewart, cercetător principal pentru războiul terestru la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), a declarat că parașutiștii și pușcașii marini ar constitui o forță redusă de aproximativ 3.200 de soldați. Invazia Irakului din 2003 a necesitat 160.000 de soldați, pentru „o țară de patru ori mai mică decât Iranul”. El a spus că chiar și o invazie a insulei Kharg ar necesita mult mai mulți soldați decât 3.200, deoarece aceștia s-ar expune la rachete și proiectile din Iranul continental.
El a spus că ceea ce s-a propus este o „forță foarte mică”, subliniind că cei 2.000 de soldați din Divizia 82 Aeropurtată — nu întreaga divizie — „nu sunt pregătiți să cucerească singuri o insulă precum Kharg”. El a spus:
„Aceștia sunt o forță ușoară, de intervenție rapidă, concepută pentru a se parașuta și a securiza aerodromuri sau terenuri cheie, permițând forțelor de urmărire să-și consolideze puterea de luptă. Kharg nu reprezintă un obiectiv aerian evident și accesibil, deoarece este un obiectiv de coastă apărat, situat în zona de securitate centrală a Iranului.”
Capacitățile Iranului de a lansa rachete ar fi putut fi degradate, dar țara mai are încă aproximativ 1.000 de rachete balistice, potrivit Alma Research Center, un think tank israelian. Unii experți consideră că ar fi nevoie de o forță de până la 10.000 de soldați pentru a îndeplini această misiune. Chiar și în acest caz, ar avea nevoie de sprijin puternic, de la atacuri aeriene de apropiere până la capacități de evacuare a răniților, probabil sub forma elicopterelor. Capacitatea de a reaproviziona trupele ar fi, de asemenea, vitală.
Odată ce trupele debarcă — o zonă mortală
Succesul unui asalt depinde de o necunoscută cheie: ce a mai rămas din capacitățile IRGC. Resursele militare și de securitate de pe insulă au fost deja bombardate. Trump a revendicat succesul și a spus că și-a „distrus complet” țintele, păstrând în același timp intact terminalul petrolier.
Dacă are dreptate și posturile de pază de pe insulă au fost distruse, atunci acest lucru ar face misiunea trupelor americane mai ușoară, dar nicidecum ușoară. Acestea ar fi probabil ținta focului armelor din Iranul continental — drone Shahed greu de oprit — și a artileriei mobile care ar fi adusă în poziție.
Mareșalul aerian Martin Sampson, de la IISS, a declarat că forțele americane ar ajunge într-o luptă directă cu forțele iraniene, iar zona ar putea deveni o „zonă de ucidere” de genul celei din Ucraina.
Dronele cu vedere la persoana întâi, controlate de iranieni prin intermediul unei căști, ar putea intra în luptă. Trupele americane ar avea nevoie de acoperire aeriană non-stop, mobilizând resurse din toate direcțiile — mai degrabă decât o putere aeriană limitată pentru lovituri chirurgicale.
Elicopterele ar putea trage asupra dronelor Shahed pentru a ușura presiunea asupra forțelor terestre. Dar atunci Iranul și-ar putea folosi stocul de rachete de croazieră, a avertizat Sampson.
„Un sistem defensiv stratificat ar trebui să facă față mai multor amenințări decât, probabil, sistemul stratificat din statele din Golf… va fi un efort de amploare. Acesta va deturna o cantitate limitată de resurse de la misiunile de atac defensiv”, a spus el, adăugând că acest lucru ar ușura presiunea asupra regimului iranian în alte zone.
Pe măsură ce artileria iraniană este adusă în poziție, avioanele americane ar trebui să fie gata de atac. Ar trebui să fie aduse contramăsuri electronice și sisteme de apărare aeriană ale SUA. Avioanele F-15E Strike Eagle, F-16 Fighting Falcon și F/A-18 Super Hornet ar putea zbura pentru a oferi sprijin. De asemenea, ar fi necesare mijloace de supraveghere pentru a detecta lansările de rachete.
Ocuparea insulei Kharg
Cucerirea insulei ar fi una, dar menținerea controlului asupra ei pentru o perioadă mai lungă de timp ar fi cu totul altceva. Sub bombardament constant, ar putea fi dificil pentru forțele americane să fie reaprovizionate cu muniție esențială și alte resurse logistice.
În teorie, nava Tripoli ar servi drept navă-mamă, lansând drone și trimițând trupe suplimentare. Sharpe a subliniat însă că IRGC ar fi „gata să atace” pentru a încerca să distrugă nava, iar dacă aceasta s-ar apropia de insulă, ar deveni o țintă evidentă și ușoară. Există riscul ca forța de dimensiuni reduse să rămână izolată și extrem de vulnerabilă.
Avioanele de atac americane A-10 Thunderbolt II ar putea distruge ambarcațiunile de atac rapid din apele înconjurătoare. Comandamentul central al SUA a descris modul în care avioanele de sprijin apropiat „pot sta în așteptare ore întregi, fiind pregătite să execute o misiune ori de câte ori este nevoie”.
Dar Sampson a spus că Iranul ar putea exercita presiune asupra forțelor americane într-o „zonă geografică bine concentrată, bine definită și înțeleasă”. În mod crucial, Divizia 82 Aeropurtată este formată din forțe relativ ușoare, concepute pentru a cuceri și a menține un cap de pod pentru ca forțele următoare să poată trece și să preia controlul. „Ele nu sunt configurate pentru a menține teritoriul pentru o perioadă îndelungată”, a spus el.
Unii experți militari consideră că este o „misiune sinucigașă”, în timp ce alții cred că este posibilă. „Nu este imposibil, dar ar fi o provocare. Ar exista un cost atât pentru campanie, cât și pentru forțele care o desfășoară”, a spus Sampson.
Forțele americane ar putea, de asemenea, să vizeze ocuparea altor insule de pe coasta Iranului, în timp ce planifică o „lovitură finală” împotriva țării. Opțiunile aflate în discuție, potrivit Axios, includ invadarea insulei Larak, care ajută Iranul să-și consolideze controlul asupra Strâmtorii Hormuz, sau capturarea insulei Abu Musa și a două insule mai mici situate lângă intrarea vestică a strâmtorii, controlate de Iran, dar revendicate și de Emiratele Arabe Unite.
Citește și:
Editor : B.E.