Fostul consilier prezidențial și ministru de Externe Cristian Diaconescu a vorbit miercuri seara, la Digi24, despre negocierile care ar putea avea loc în Orientul Mijlociu pentru încetarea conflictului. El a subliniat faptul că miniștri de externe din patru țări importante din regiunea Golfului, care formează așa-numitul „cvartet de fier”, s-au întâlnit pentru a discuta situația de criză. Fostul ministru spune că „de regulă, se consideră că negocierea reprezintă un fel de coborâre a ofensivei, un fel de descurajare” și remarcă faptul că posibila implicare a vicepreședintelui american JD Vance ar reprezenta un „angajament foarte serios”.
„O lume întreagă privește cu foarte mare atenție, inclusiv la cuvinte, încercând să înțeleagă ce urmează și care este semnificația lor. Din acest moment, ar fi următoarele: în primul rând, s-a întâlnit «cvartetul de fier», asta însemnând miniștrii de externe din Turcia, Qatar, Iordania și Arabia Saudită. Aceste țări la un loc au o armată de vreun milion de soldați, inclusiv capacități militare foarte bine stabilite”, a spus Cristian Diaconescu.
„Există o nervozitate extrem de serioasă la Ankara în legătură cu, pe de o parte, cele două atacuri, tentative de atacuri cu rachete spre baza de la Incirlik, atacurile spre Azerbaidjan, pentru că Turcia are în mod evident un anume tip de relație specială cu Azerbaidjanul, și întregul context care generează și pentru Turcia probleme economice foarte serioase – de la gazul lichefiat până la alte elemente, îngrășăminte și altele”, a adăugat fostul ministru.
„Cred că mai mult sunt semnale transmise către propria opinie publică”
„Au fost convorbiri telefonice cu ministrul de externe iranian, inclusiv din partea lui Fidan, ministru externe turc. Pakistanul, iată, oferă un loc de dialog. Este extrem de important de văzut dacă delegațiile se vor întâlni față în față, ceea ce vedem ca și platforme de negociere. Cred că mai mult sunt semnale transmise către propria opinie publică”, a subliniat Diaconescu.
„Nici Iranul, nici Israelul, nici Statele Unite nu își pot permite un pas în spate”
„Nici Iranul, nici Israelul, nici Statele Unite nu își pot permite un pas în spate. De regulă se consideră că negocierea reprezintă un fel de coborâre a ofensivei, un fel de descurajare. Nimeni în acest moment nu-și poate permite. Dacă se întâmplă, înseamnă că lucrurile sunt foarte avansate. Ca din partea americană, la negociere să participe vicepreședintele Statelor Unite, acest lucru înseamnă un angajament foarte serios, dat fiind nivelul”, a completat acesta.
Mai există astfel de teme de negociere, țin foarte sus situația militară, în așa fel încât să nu fie obligat la escaladare la masa negocierii. Nu vom ști ce se întâmplă dacă principiul strategic va reprezenta sau nu un decont în legătură cu administrația americană.
„În campania electorală, JD Vance a fost categoric în susținerea dezangajării americane. A susținut tocmai că îl ajută pe Donald Trump și este alături de el, pentru că opțiunile ar fi altele din punct de vedere militar decât cele ale administrațiilor anterioare. Deci sunt o serie de elemente care joacă în acest moment. Sigur, de partea iraniană, de o anumită perspectivă, situația pare mai simplă. În afară de Mujtaba Khamenei, nimeni nu poate decide un pas în spate. Deci, acolo există deosebiri între cei care transmit mesaje mai mult sau mai puțin confirmate. Vorbim de ministrul de externe, de mai nou, președintele Parlamentului, purtătorul de cuvânt. În ce măsură aceste mesaje, însă reprezintă și un parcurs de implementare în ceea ce privește Gărzile Revoluționare, pentru că implicați foarte serios în această criză sunt aceste gărzi, și nu armata.
Ayatollahul, în ceea ce înseamnă atribuțiunile sale sacrosante, discutăm de chestiuni cu care, mă rog, noi într-o formă sau alta nu suntem obișnuiți, este cel care decide final. De altfel, dacă ați observat, din toate dilemele, vor avea sau nu vor avea negocieri, până la urmă s-a transmis că binecuvântarea s-a dat din partea lui Mojtaba Khamenei, și aceste negocieri ar putea avea loc”, a conchis Diaconescu.
Editor : Liviu Cojan