Președintele Donald Trump încheie a treia săptămână a războiului cu Iranul confruntându-se cu o criză care pare să-i scape de sub control: prețurile globale la energie sunt în creștere, Statele Unite se află izolate de aliați, iar tot mai multe trupe se pregătesc să fie dislocate, în ciuda promisiunii sale că războiul va fi doar o „scurtă incursiune”, arată Reuters într-o analiză.
Trump a numit alte țări NATO drept „lașe” pentru că au refuzat să ajute la securizarea Strâmtorii Ormuz și a insistat că această campanie se desfășoară conform planului. Dar declarația sa de vineri, conform căreia bătălia „a fost CÂȘTIGATĂ din punct de vedere militar”, s-a ciocnit cu realitatea unui Iran sfidător, care blochează aprovizionarea cu petrol și gaze din Golf, în timp ce lansează atacuri cu rachete în întreaga regiune.
Trump, care a preluat funcția promițând că va ține SUA departe de intervenții militare „stupide”, pare acum să nu mai controleze nici rezultatul, nici mesajul unui conflict pe care a contribuit la declanșarea lui. Lipsa unei strategii clare de ieșire din conflict prezintă riscuri atât pentru moștenirea sa prezidențială, cât și pentru perspectivele politice ale partidului său, în contextul în care republicanii se străduiesc să-și apere majoritățile fragile din Congres în alegerile intermediare din noiembrie.
„Trump și-a construit o cutie numită războiul cu Iranul și nu știe cum să iasă din ea”, a spus Aaron David Miller, fost negociator pentru Orientul Mijlociu în administrațiile republicane și democrate. „Aceasta este cea mai mare sursă de frustrare a sa.”
Un oficial al Casei Albe a contestat această caracterizare, având în vedere că mulți dintre liderii de vârf ai Iranului au fost eliminați în asasinate țintite, cea mai mare parte a marinei sale a fost scufundată, iar arsenalul său de rachete balistice a fost în mare parte distrus.
„Acesta a fost un succes militar incontestabil”, a spus oficialul.
Limitele puterii lui Trump
Limitele puterii lui Trump – diplomatice, militare și politice – au ieșit în evidență în mod clar în ultima săptămână.
El a fost luat prin surprindere de rezistența celorlalți membri NATO și a altor parteneri străini față de desfășurarea forțelor navale pentru a ajuta la securizarea Strâmtorii Ormuz, potrivit unui alt oficial al Casei Albe citat de Reuters.
Având în vedere că președintele nu dorește să pară izolat, unii consilieri de la Casa Albă i-au recomandat lui Trump să găsească rapid o „ieșire” și să stabilească limite privind amploarea operațiunii militare, a declarat o persoană apropiată discuțiilor. Nu era însă clar dacă acest argument era suficient pentru a-l convinge pe Trump. În opinia unor analiști, reticența aliaților reflectă nu numai ezitarea lor de a se implica într-un război despre care nu au fost consultați, ci și o reacție negativă față de minimalizarea de către acesta a alianțelor tradiționale ale SUA de la revenirea sa la putere, în urmă cu 14 luni.
Au început să apară și diferențe cu Israelul, Trump insistând că nu știa nimic în avans despre atacul israelian asupra zăcământului de gaze South Pars din Iran, în timp ce oficialii israelieni au declarat că atacul a fost într-adevăr coordonat cu SUA. Analiștii spun că Trump se află acum la o răscruce de drumuri în cadrul operațiunii „Epic Fury”, fără semne clare privind calea pe care ar putea să o urmeze.
Ar putea miza totul și intensifica ofensiva americană, eventual chiar ocupând centrul petrolier iranian de pe Insula Kharg sau desfășurând trupe de-a lungul coastei Iranului pentru a vâna lansatoarele de rachete. Dar acest lucru ar implica riscul unui angajament militar pe termen lung, la care opinia publică americană s-ar opune în mare parte, arată Reuters.
Sau, având în vedere că ambele părți resping negocierile pentru moment, Trump ar putea declara victoria și ar putea încerca să se retragă, ceea ce ar putea îndepărta aliații din Golf, care ar rămâne cu un Iran rănit și ostil – un Iran care ar putea în continuare să urmărească obținerea unei arme nucleare rudimentare și să exercite controlul asupra transportului maritim în Golf. Iranul a negat că ar urmări obținerea unei arme nucleare.
Reuters a raportat vineri că armata SUA desfășoară mii de pușcași marini și marinari suplimentari în Orientul Mijlociu, deși nu s-a luat nicio decizie de a trimite trupe în Iran.
Războiul a arătat, de asemenea, că strânsoarea odată de fier a lui Trump asupra mișcării sale MAGA slăbește, influențatori proeminenți exprimându-se împotriva conflictului. Deși baza sa l-a susținut în mare parte până acum, analiștii spun că controlul lui Trump s-ar putea slăbi în următoarele săptămâni dacă prețurile la benzină continuă să crească și trupele americane sunt desfășurate.
„Pe măsură ce situația economică se va concretiza”, a spus strategul republican Dave Wilson, „oamenii vor începe să se întrebe: «De ce plătesc din nou prețuri ridicate la benzină? … De ce Strâmtoarea Ormuz determină acum dacă pot sau nu să plec în vacanță luna viitoare?»”
Calcule greșite
De la începutul războiului, pe 28 februarie, în cadrul administrației s-a instalat treptat convingerea că conflictul și consecințele sale ar fi trebuit analizate mai bine în prealabil, potrivit a două surse familiarizate cu gândirea Casei Albe, deși primul oficial al Casei Albe a replicat că operațiunea a fost planificată în detaliu și că dispunea de echipamentul necesar pentru orice acțiune potențială.
Analiștii afirmă că cea mai mare eroare de judecată a lui Trump a fost legată de modul în care Iranul ar fi reacționat la un conflict pe care îl consideră existențial.
Teheranul a ripostat cu rachetele rămase și cu o flotă de drone înarmate pentru a compensa superioritatea militară a inamicilor săi, lovind statele vecine din Golf și blocând în mare parte Strâmtoarea Ormuz, calea de transport pentru o cincime din petrolul mondial.
Indiferent dacă Trump și consilierii săi au prevăzut sau nu pericolele, aceștia nu au reușit să le contracareze în mod eficient.
„Ei nu au reușit să analizeze situațiile neprevăzute legate de modul în care un conflict cu Iranul ar putea lua o turnură neașteptată, în care lucrurile s-ar putea desfășura altfel decât conform planului pe care l-au stabilit”, a declarat fostul ambasador al SUA, John Bass, care a servit în Afganistan și Turcia.
Pe măsură ce conflictul s-a prelungit, au apărut semne tot mai evidente ale frustrării lui Trump față de incapacitatea sa de a controla narațiunea. În ultimele zile, el a atacat mass-media, avansând acuzații nefondate de „trădare” pentru reportajele pe care le consideră a submina efortul de război.
„Îi este greu să dicteze ritmul știrilor, așa cum era obișnuit, pentru că încă nu poate explica de ce a dus această țară la război și ce va urma”, a declarat Brett Bruen, fost consilier în politica externă în administrația Obama, care conduce în prezent firma de consultanță strategică Situation Room din Washington. „Pare să-și fi pierdut talentul în ceea ce privește comunicarea.”
Editor : C.A.