SUA privesc către Ucraina pentru a primi un ajutor punctual în operațiunile împotriva Iranului, asta în timp ce Trump îi critică furios pe Starmer și Sanchez pentru că refuză să îl sprijine în război, relatează POLITICO.
Bunicii germani ai lui Donald Trump s-ar putea să fi cunoscut cuvântul pentru ceea ce simt acum unii oficiali europeni, în timp ce îl urmăresc plângându-se că aliații tradiționali ai Americii l-au dezamăgit: Schadenfreude (să te bucuri de răul altuia – n.red.).
După ce a petrecut un an criticând, insultând și amenințând liderii europeni, Trump înțelege acum ce înseamnă a avea prieteni în locuri strategice, importante – mai ales dacă aceștia au resurse militare de care SUA se pot folosi.
Războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului ar fi fost mult mai ușor în primele sale zile dacă prim-ministrul britanic Keir Starmer nu le-ar fi refuzat bombardierelor americane permisiunea de a decola de pe bazele aeriene din Marea Britanie, s-a plâns Trump săptămâna aceasta.
Starmer, însă, își menține poziția, refuzând să autorizeze orice altceva decât operațiuni „defensive” de la bazele Forțelor Aeriene Regale din Marea Britanie și din străinătate.
Prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez este, de asemenea, dur cu Trump, condamnând operațiunea din Orientul Mijlociu, spunând despre aceasta că încalcă legea internațională, refuzând astfel să permită americanilor să decoleze de pe aerodromurile aflate sub controlul său. Ca urmare, Sanchez a atras furia lui Trump.
Iar președintele francez Emmanuel Macron – mereu prietenul critic – a numit războiul din Iran periculos, avertizând că nu respectă dreptul internațional și că nu poate fi susținut.
Ruptura amenință acum să escaladeze într-o confruntare comercială majoră între Statele Unite și Uniunea Europeană, în timp ce „relația specială” dintre Regatul Unit și America este tensionată, pe măsură ce se apropie cea de-a 250-a aniversare a independenței SUA.
„Nu avem de-a face cu Winston Churchill”, a spus Trump, explicând frustrarea sa față acțiunile lui Starmer.
Miercuri, secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat că „președintele se așteaptă ca întreaga Europă – toți aliații noștri europeni, desigur – să coopereze în această misiune mult așteptată, nu doar pentru Statele Unite, ci și pentru Europa, de a zdrobi regimul iranian dictatorial care nu numai că amenință America, ci și aliații noștri europeni”.
Ea a declarat reporterilor că Spania „a fost de acord să coopereze” cu armata americană – dar guvernul spaniol a respins imediat această afirmație.
Poziția hotărâtă a liderilor europeni față de războiul din Iran marchează un moment de cotitură, la fel cum invazia sortită eșecului a Irakului de către președintele american George W. Bush în 2003 a subminat încrederea transatlantică timp de ani de zile. Tensiunile legate de un conflict nou și cu consecințe semnificative în Orientul Mijlociu s-ar putea dovedi chiar existențiale pentru alianța occidentală, după 12 luni care deja tensionaseră relațiile dintre SUA și Europa până la punctul de rupere.
„Presupun că președintele Trump nu a încercat să obțină sprijinul NATO pentru războiul din Iran – poate pentru că nu a crezut că merită”, a declarat pentru POLITICO Emily Thornberry, președinta comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului britanic și membră a Partidului Laburist al lui Starmer. „Bănuiesc că acum ar putea învăța o lecție despre ce înseamnă să ai o bază largă de aliați.”
Fantomele Irakului
Abordarea beligerantă a lui Trump de la revenirea în funcție în ianuarie 2025 a fost greu de acceptat pentru mulți oficiali din Europa. El a redus drastic sprijinul SUA pentru Ucraina și a încercat să împingă Kievul spre un acord de pace nedorit și dezechilibrat; i-a pedepsit pe liderii „slabi” ai UE pentru că nu au reușit să controleze imigrația; a cerut ca Groenlanda să fie predată Americii; și acum atacă Iranul fără a consulta măcar aliații cheie din NATO.
Acum, că acești aliați nu doresc să se alăture SUA, Trump și locotenenții săi MAGA nu sunt în mod clar mai iertători decât au fost republicanii lui Bush când Franța a refuzat să sprijine războiul din Irak în urmă cu două decenii.
Marți seară, președintele a criticat guvernul lui Sanchez numindu-l „teribil” și „neprietenos” după ce a interzis folosirea bazelor aeriene spaniole în atacul contra Iranului. Trump a amenințat că va întrerupe tot comerțul cu a patra cea mai mare economie a UE – Spania. Sanchez a ripostat miercuri, insistând că nu va ceda.
„Nu vom adopta o poziție care contravine valorilor și principiilor noastre de teama represaliilor din partea altora”, a declarat Sánchez în timpul unui discurs televizat.
Avioanele-cisternă americane de realimentare în aer care fuseseră staționate în Spania au plecat spre alte baze militare din Europa după începerea războiului din Iran, potrivit Reuters. Un oficial a declarat pentru POLITICO că unele dintre aceste aeronave au fost mutate temporar în Franța.
Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a atacat Spania miercuri dimineață, în timpul unui interviu televizat. Atitudinea „extrem de necooperantă” a Madridului față de utilizarea bazelor de către americani ar afecta capacitatea armatei americane de a desfășura operațiuni împotriva Iranului, a spus el. „Spaniolii au pus în pericol vieți americane.”
Însă unii lideri europeni sunt încă văzuți bine de Trump. În timpul unei vizite la Casa Albă, săptămâna aceasta, cancelarul german Friedrich Merz a primit o recenzie elogioasă din partea președintelui SUA, după ce baza aeriană Ramstein din Germania a fost pusă la dispoziția forțelor americane. „Germania a fost grozavă. El a fost extraordinar”, a spus Trump. „Ne lasă să aterizăm în anumite zone și apreciem acest lucru.”
Trump a subliniat că Washingtonul nu dorește participarea directă a Germaniei la lupte. „Nu le cerem să pună soldați la sol sau ceva de genul acesta”, a spus el.
Dar situația Ucrainei?
Chiar dacă Sanchez, Starmer și Macron – trei dintre principalii centriști europeni – își mențin poziția în fața furiei americane, oficialii europeni știu că, în cele din urmă, au nevoie în continuare de Statele Unite pentru securitatea lor.
Fără presiunea președintelui, este puțin probabil ca Rusia să vină la masa negocierilor pentru a încheia un acord de pace cu Ucraina. Fără arme fabricate în America, Ucraina va fi în pericol de înfrângere pe câmpul de luptă.
Un diplomat european a declarat că speră ca mai mulți lideri ai UE să urmeze exemplul Spaniei. „Dacă vrem ca dreptul internațional, ordinea bazată pe reguli și orice formă de multilateralism să prevaleze, trebuie să fim capabili să ne exprimăm îngrijorarea cu privire la acțiunile americane”, a spus acesta. „Care va fi pârghia noastră pentru războiul lui Putin din Ucraina, dacă Europa nu poate exprima nicio obiecție cu privire la războiul SUA împotriva Iranului? Am pierde credibilitatea.”
Dar SUA solicită chiar și ajutor de la președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, pe care Trump, în urmă cu un an l-a numit un „dictator” fără „cărți” de jucat. Ucraina a devenit un lider mondial în apărarea anti-drone, distrugând multe mii de aparate „Șahed” proiectate de Iran, pe care Rusia le-a lansat asupra orașelor sale. Iranul lansează acum aceleași drone asupra țintelor americane din Golf, ca represalii pentru atacurile SUA și Israelului.
„Partenerii se îndreaptă către noi, către Ucraina, pentru ajutor”, a declarat Zelenski miercuri. „Cereri în această privință au venit și din partea americană.”
El a precizat că Ucraina va ajuta doar dacă acest lucru nu îi va slăbi propria apărare – și cu condiția „ca aceasta să servească drept investiție în capacitățile noastre diplomatice”, inclusiv în eforturile de a pune capăt războiului. „Îi ajutăm să-i protejăm împotriva războiului pe cei care ajută Ucraina – să ducem războiul la un final demn.”
În SUA, unii au prevăzut riscurile. Generalul Dan Caine, președintele Statului Major Interarme al SUA, l-ar fi avertizat pe Trump că intrarea în război cu Iranul ar fi mai periculoasă fără sprijinul aliaților cheie, potrivit Washington Post.
În privat, oficialii guvernamentali ai UE au fost de acord. „Trump are nevoie de Europa pentru asta”, a spus unul dintre ei.
Înainte de începerea ofensivei militare, se pare că aliații Americii din Golf l-au îndemnat și pe Trump să nu intre în război împotriva Iranului.
Nu sunt îngrijorări la Casa Albă
Potrivit unui oficial de rang înalt de la Casa Albă, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi deschis despre relațiile diplomatice, așteptarea lui Trump de a primi sprijin european deplin nu este atât de nerealistă pe cât cred unii europeni. Asta pentru că SUA sunt încă esențiale pentru NATO.
„Au recunoscut că a avut dreptate în privința cheltuielilor”, a spus oficialul, referindu-se la promisiunea de anul trecut a membrilor NATO de a crește bugetele de apărare, determinată în mare parte de presiunea exercitată de Trump. „Încă facem multe pentru Europa.”
De asemenea, oficialul a minimalizat impactul discursurilor lui Trump cu privire la Groenlanda, afirmând că „nu mai este o problemă pentru noi”.
Dar dependența europeană de America nu a fost pusă la îndoială. Ceea ce ar putea fi nou este o apreciere la Washington că America nu este la fel de puternică fără alianțele sale tradiționale.
„O putere care este sigură pe realitatea și legitimitatea propriei puteri nu tratează oamenii sau alte puteri în acest fel”, a declarat Constance Stelzenmüller, expertă în Germania și relațiile transatlantice la Brookings Institution, un think tank independent din Washington.
„Ceea ce îi îngrijorează cu adevărat pe europeni este bravada și suprasolicitarea americană”, a spus Stelzenmüller. „Gândul că am putea fi martorii autodistrugerii puterii americane – asta cred că pune frică chiar și în mintea celor mai critici aliați.”
Și există multe motive de teamă.
Marea Britanie, Franța și Germania se numără printre națiunile europene care își trimit acum navele de război și alte mijloace de luptă în Orientul Mijlociu. Motivul lor este de a-și proteja propriile interese, de exemplu prin consolidarea apărării Ciprului, unde o dronă iraniană a lovit o bază aeriană britanică.
Însă orice desfășurare militară în pragul unui război care se intensifică prezintă riscul ca până și forțele „defensive” să fie implicate în atacuri. Atunci nu vor fi doar vieți americane sau israeliene în joc, a declarat un diplomat european. „Și aceasta este o decizie importantă.”
Editor : Liviu Cojan