Corina Ungureanu, antrenoare de gimnastică și fostă campioană mondială, a afirmat sâmbătă, în cadrul emisiunii „În fața ta”, că gimnastica „nu mai e la fel nici ca efort, nici ca rezultate, nici ca vârstă”. Fosta mare gimnastă consideră că România investește bani în sport, însă nu „unde trebuie, cel puțin la nivel local”.
„Gimnastica nu mai e la fel nici ca efort, nici ca rezultate, nici ca vârstă. S-a schimbat foarte mult. S-au schimbat foarte multe lucruri și punctual. Așa pot vorbi și despre cauzele care ne-au adus aici. Principalul motiv este lipsa investițiilor în infrastructură, în antrenori, în cluburi. Te stingi ușor când nu faci nimic și vrei să supraviețuiești, să te bați cu marile puteri. Ne-am bătut întotdeauna doar din amintiri. Cam despre asta e vorba.
Sunt antrenor, asta fac. Chiar mă gândeam, făceam o socoteală. Am 45 de ani, 34 de ani i-am petrecut în sala de gimnastică, ca sportivă și ca antrenor, am trecut prin toate etapele și arbitru național, arbitru internațional și membru în comitetul executiv al federației. Deci, cumva, la ora asta întrunesc tot ce se poate ca și cunoștință și putere de a mișca ceva.
(…) Concurența este mare. Foarte multe țări au învățat ce înseamnă gimnastica de top. Antrenorii din țări ca România, Rusia, China au învățat și pe alții în ultimii zeci de ani. Și în gimnastica concurența este mult mai frumoasă acum. Nu spun că este mai ușoară sau mai grea decât pe vremea noastră. Nivelul tehnic și de dificultate este cam același în gimnastica feminină. Adică eu am făcut acum 30 de ani elementele pe care încă gimnastele noastre le fac și azi”, a spus ea.
Referitor la condițiile de antrenament în comunism, fosta campioană mondială a punctat: „Bârnele erau rupte, din lemn. (..) Păi ne antrenam, că nu era căldură, la 0 – 2 grade în sală, cu mănuși, căciuli, aparatura ruptă, fără magneziu. Dar făceam pentru că nu aveai altă alternativă. Stăteai drept, erai soldățel, nu spuneai mare lucru acasă. Mama nu mai avea timp să te asculte și pe tine când venea de la serviciu. Făceai gimnastică de performanță. Aveai un singur vis, țel.
Mai era riscul ăsta și fără școală, și fără sport. Dar asta a fost rețeta care a funcționat. Nu exista alta. Noi acum, în gimnastică, vrem să funcționăm ca în sistemul centralizat din China, Rusia, dar cu mentalitatea noastră de România, de partea de vest, cu libertate, cu Tik-Tokuri și cu toate cele.”, a mai dezvăluit Corina Ungureanu.
Fosta campioană mondială a remarcat că gimnastica feminină se lovește de un „fenomen la nivel mondial”, în special în jurul antrenorilor bărbați.
„Și sportivii de performanță înalta performanță, atunci când petreci cu antrenorul mai mult decât cu mama acasă, e normal să te superi, să te răzvrătești, să-l și înjuri în gând pe antrenor, cum am făcut-o și eu, poate și printre dinți. Și există tensiuni.
Abuzul, e cu totul și cu totul altceva. Aici e problema în gimnastica feminină. Se întâmplă un fenomen la nivel mondial în momentul de față, mai ales în jurul antrenorilor bărbați. Este o teamă, pentru că, în gimnastică, ajuți fizic sportiva, deci o susții, o susții când ratează, să nu-și rupă ceva. De aici au fost discuții, m-a atins, mi-a făcut, mi-a… Deci există o teamă, nici nu mai știi cum să dai indicația, cât de tare să ridici tonul, pentru că sala de gimnastică are 30 m lungime, eu sunt la aparatul bârnă, îi dau o indicație în zgomotul de fundal. E posibil să ridic tonul. Se poate interpreta în fel și chip. Și există o teamă a antrenorilor acum să nu cumva să treci, să fie interpretat. Dar sigur că sunt și cazuri în care antrenorii întrec măsura, trec de partea de bun simț de a ajuta sportivul”.
La capitolul investiții în sport, Corina Ungureanu a afirmat: „România investește bani în sport. Doar că nu investește unde trebuie, cel puțin la nivel local. Am observat că sunt săritori politicienii, când e vorba de sportivi, ajută. Problema e că nu au în jurul lor oameni care să le spună exact unde să investească și ce trebuie să facă”.
Citește și:
Editor : A.M.G.