Piața furnizării de gaze naturale din România se pregăște să intre într-o nouă etapă, odată cu eliminarea definitivă a plafonării prețurilor. Potrivit unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă, prezentată de Dumitru Chisăliță la Digi24, în ultimele zile au apărut pe site-ul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) aproximativ 15 oferte noi de furnizare pentru 1 aprilie 2026, toate peste nivelul actual al prețului plafonat.
Dacă până vineri, 23 ianuarie, prețurile erau în jurul valorii de 0,31 lei/kWh cu TVA inclus, adică exact nivelul plafonului, noile oferte sunt cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, ceea ce înseamnă scumpiri între 4% și 32%.
Prețuri mai mari într-o piață în scădere
Paradoxul este că aceste creșteri apar într-un moment în care, atât pe piețele internaționale, cât și pe piața românească, trendul general al prețurilor este de scădere.
Conform datelor de tranzacționare, costul total estimat al gazelor naturale (incluzând marfa și costurile de sistem) pentru trimestrul 2 și 3 din 2026 pe Bursa Română de Mărfuri este de aproximativ 0,31 lei/kWh, iar pe hub-ul european TTF prețul pentru anul 2026 este chiar mai mic, în jur de 0,29 lei/kWh.
Același nivel, de 0,29 lei/kWh, a fost și prețul facturat consumatorilor în luna decembrie 2025.
În acest context, o ofertă de 0,32 lei/kWh este o ajustare aproape neutră, explicabilă prin costuri administrative sau mici corecții comerciale. În schimb, o ofertă de 0,41 lei/kWh reprezintă o majorare de peste 30% față de prețul plafonat, fără ca această creștere să fie justificată de costul real al gazului.
„Nu vorbim despre o explozie de cost, ci despre o schimbare de paradigmă. Furnizorii nu mai prețuiesc energia în funcție de costul mărfii, ci în funcție de risc, incertitudine și dorința de profit”, a explicat Dumitru Chisăliță.
Cum se formează noile prețuri
Potrivit analizei citate, noile prețuri reflectă mai degrabă lecțiile dure învățate de furnizori în ultimii ani: intervenții ale statului, plafonări succesive, întârzieri la plata subvențiilor, presiuni pe cash-flow și volatilitate extremă. În acest climat, „ieftin” a devenit sinonim cu „periculos”.
Astfel, marjele comerciale se lărgesc vizibil. Dacă în prezent ele sunt de ordinul a 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează marje echivalente de până la 20-22%.
O parte din aceste marje acoperă riscuri reale: dezechilibre, neîncasări, finanțare, dar o altă parte indică o repoziționare clară a unor furnizori, care nu mai urmăresc volum, ci profit stabil și previzibil.
În paralel, România continuă să internalizeze un „premiu de preț” față de Europa.
Pentru 2026, prețul strict al gazului ca marfă pe BRM este de circa 0,16 lei/kWh, față de 0,127 lei/kWh pe TTF, o diferență de aproximativ 26%. Acest decalaj se poate transmite în lanț și către prețurile la energie electrică, având în vedere rolul gazului în formarea prețului marginal.
Un factor major al situației actuale este modul în care a fost gestionată eliminarea plafonului.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, România a avut practic 12 ani pentru a se pregăti de o piață liberalizată, însă în afară de ultimele trei luni, nu s-a făcut aproape nimic concret.
„Într-o zi scoatem plafonul, în alta îl băgăm la loc, îl prelungim, îl reanalizăm. Această lipsă de claritate a blocat tranzacțiile pe piața angro. Când au apărut volume de gaze, ele au fost cumpărate rapid, la prețuri foarte mari, pentru că se interpreta greșit că există o lipsă de gaze. În realitate, nu există un risc real de penurie pentru următorul an”, a explicat președintele AEI.
Această incertitudine a dus la creșterea artificială a prețurilor pe piața angro, iar efectul se vede acum în ofertele finale către consumatori.
Un alt risc major este timpul extrem de scurt în care se vor încheia noile contracte.
Cu aproximativ 30 de zile înainte de 1 aprilie 2026 trebuie semnate contracte de furnizare, transport, distribuție și înmagazinare.
În acest ritm, avertizează Chisăliță, totul se va face „pe repede înainte”, iar mulți consumatori vor ajunge să accepte tacit noile prețuri, fără să aibă timp real să compare și să negocieze.
„Oamenii se vor trezi în toamnă cu facturi mult mai mari, fără să fi înțeles exact ce au semnat”, a adăgat acesta.
Cât înseamnă, concret, în factură
Diferențele aparent mici de preț, de ordinul câtorva bani pe kWh, se aplică, în realitate, la un consum anual de zeci de mii de kWh.
Din acest motiv, ele se transformă în sume semnificative la nivel de factură anuală.
Astfel, pentru un apartament cu două camere (consum anual estimat la aproximativ 15.000 kWh), costul poate crește de la circa 4.650 lei/an la aproximativ 6.150 lei/an, în funcție de oferta aleasă.
Pentru o casă (consum anual estimat la aproximativ 30.000 kWh), costul poate urca de la aproximativ 9.300 lei/an la circa 12.300 lei/an.
Cu alte cuvinte, o diferență de doar 1-10 bani pe kWh se traduce, în practică, prin:
150-1.500 lei în plus pe an pentru un apartament,
300-3.000 lei în plus pe an pentru o casă.
În plus, creșterea prețului final implică automat și o creștere a sumei plătite ca TVA.
Deși procentul de TVA rămâne același, valoarea efectivă a TVA din factură crește direct proporțional cu prețul.
Astfel, consumatorul nu doar că plătește mai mult furnizorului, ci contribuie și cu sume mai mari la bugetul statului, fără să consume mai mult gaz.
De ce nu pot fi sancționați furnizorii
Autoritățile nu pot interveni direct asupra prețurilor decât dacă furnizorii încalcă legea, a explicat Chisăliță la Digi24. Simplul fapt că un preț este mare nu reprezintă, juridic, o abatere.
Există însă soluții, potrivit Asociației Energia Inteligentă.
Una dintre ele este obligarea furnizorilor să declare transparent marja comercială, astfel încât consumatorii să poată vedea clar ce parte din preț reprezintă cost și ce parte profit.
În alte domenii, precum retailul sau HoReCa, această practică permite sancționarea furnizorilor care depășesc marja declarată.
„Cerem acest lucru din 2021. Metode există, dar nu se dorește implementarea lor”, a transmis Dumitru Chisăliță.
Editor : A.D.