Rechinul boreal, numit și rechinul de Groenlanda, seamănă mai mult cu o șosetă purtată decât cu un prădător de temut. Se mișcă mai încet decât o scară rulantă și arată ca și când ar fi orb sau aproape „mort”, după cum l-a descris chiar un cercetător care a studiat această specie misterioasă. Dar ce se cunoaște cu adevărat despre cea mai longevivă vertebrată de pe planetă?
Cercetătorii au făcut recent o descoperire importantă în legătură cu această specie: rechinii de Groenlanda nu au o vedere atât de slabă precum se credea inițial.
„Rechinii de Groenlanda reprezintă un mister absolut”, a spus Jena Edwards, un ecolog marin din Canada, pentru The Guardian. „Chiar și în privința lucrurilor pe care le cunoaștem, suntem încă destul de nesiguri. Totul despre ei este un semn de întrebare.”
Cu toate că specia a fost studiată de zeci de ani, foarte puține informații au fost obținute despre această creatură în formă de baghetă, cu pielea pătată și care atinge 6 metri lungime. Deși se deplasează foarte lent, cercetătorii au găsit rămășițe de ren, urs polar, elan, narval și belugă în stomacul lor.
Multe dintre concluziile la care au ajuns cercetătorii sunt doar niște presupuneri. „Avem așa de puține informații încât venim cu ipoteze bazate pe ceea ce cunoaștem, dar avem nevoie de mult mai multe studii pentru a înțelege complet ce se întâmplă cu acești rechini”, a mai spus Edwards.
Cercetătorii au susținut mereu două lucruri importante despre rechinii de Groenlanda: că sunt vertebratele cu cea mai lungă durată de viață (între 250 și 500 de ani) și că sunt, practic, orbi.
Nu este de mirare că cercetătorii au ajuns la aceste concluzii, având în vedere faptul că rechinii de Groenlanda se găsesc în special în apele reci din zona arctică, acolo unde pătrunde foarte puțină lumină, iar mișcarea lentă este asociată de multe ori cu un metabolism lent.
Unele specimene de rechini de Groenlanda, care sunt încă în viață, s-ar putea să fi trăit și în vremea lui William Shakespeare și Galileo Galilei
Cercetători de la cinci universități din toată lumea au descoperit la începutul lunii ianuarie că, în cazul rechinului de Groenlanda, retina ochiului nu pare afectată, în ciuda aspectului încețoșat al ochiului și a paraziților care li se agață de cornee. Ei sunt capabili să detecteze lumina și contrastul.
„Studierea rechinilor de Groenlanda este ca și când găsești câteva piese de puzzle și apoi realizezi că este un puzzle cu o mie de piese”, a spus Eric Ste Marie, un cercetător care a studiat rechinii boreali în jurul arhipelagului Svlabard din Oceanul Arctic. „Încercăm să obținem o imagine completă a acestui animal cunoscând doar o secvență mică din viața lor.”
Potrivit estimărilor unor cercetători, unele specimene de rechini de Groenlanda care sunt încă în viață s-ar putea să fi trăit și în vremea lui William Shakespeare și Galileo Galilei, care s-au născut în secolul al XVI-lea.
Totuși, Nigel Hussey, unul dintre cei mai mari experți în rechinii de Groenlanda, avertizează asupra faptului că metoda datării cu radiocarbon folosită pentru a estima durata de viață a acestei specii nu este una foarte precisă.
Chiar și denumirea de „rechin de Groenlanda” este improprie. Au existat cazuri în care rechinul a fost văzut în Marea Caraibilor, ceea ce reflectă faptul că arealul speciei este probabil mult mai răspândit decât se credea. Specia trăiește de multe ori la adâncimi mult mai mari decât cele vizate de vasele de pescuit.
„Chiar și dacă trăiește doar 100 de ani, cât de departe pot călători în acel timp?” s-a întrebat Edwards. „Ar trebui să considerăm că un animal se deplasează probabil dintr-o parte în alta a Oceanului Atlantic de-a lungul vieții sale?”
Rechinii boreali „supraviețuiesc chiar și dacă întreg lanțul trofic se schimbă”
Regiunea arctică a atras atenția superputerilor globale, fiind bogată în resurse, și se încălzește într-un ritm mai rapid decât orice alt loc de pe Pământ.
„Este o specie generalistă care poate mânca orice”, a explicat Hussey. Rechinii boreali „supraviețuiesc chiar și dacă întreg lanțul trofic se schimbă și sunt nevoiți să se hrănească cu ceva cu totul diferit.”
Încălzirea globală va împinge cel mai probabil rechinii de Groenlanda la adâncimi tot mai mari, înspre ape mai reci.
Ceea ce îl îngrijorează cel mai mult pe Hussey, însă, este faptul că se cunosc foarte puține lucruri despre reproducerea rechinului de Groenlanda. Ultima femelă gestantă a fost identificată în 1950; la peste 75 de ani de atunci, oamenii de știință încă nu știu unde se reproduc acești rechini și câți pui fac.
„Ne lăsăm orbiți de stereotipuri. Cred că sunt vicleni, cred că sunt isteți și bănuiesc că sunt niște prădători foarte capabili”, a mai spus Hussey, care susține că specia ar putea chiar să vâneze mamifere marine, luându-le prin surprindere atunci când acestea dorm sau când încearcă să găsească o gaură în gheață prin care să respire.
„Dacă tot ce pot face este să se hrănească cu leșuri, cum de au reușit să trăiască așa de mult pe această planetă? Cred că este doar o chestiune de timp până când vom învăță, din nou, cât de profund i-am subestimat.”
Editor : Raul Nețoiu