Regiunea Indo-Pacific este un teren de bătălie cheie în rivalitatea dintre Statele Unite şi China. În această variantă nouă de confruntare, nu este importantă doar puterea militară mai mare, ci şi capacitatea de produce cea mai bună tehnolgogie şi bunuri pentru toată lumea. Aşa se poate impune influenţa în toată regiunea. Cum se raportează statele din Asia la competiţia dintre cele două puteri? Ne răspunde Hiroyuki Akita, comentator pentru Nikkei Japonia.
Cristina Cileacu: Hiroyuki Akita, comentator pentru Nikkei Japonia, bine ați venit la Pașaport Diplomatic.
Hiroyuki Akita: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.
America contracarează avansul chinez
Atenția Statelor Unite se îndreaptă spre Asia mai mult decât oriunde pe planetă. Chiar dacă mișcările pe care vedem că le face acum președintele Trump sunt mai degrabă în America Latină și Orientul Mijlociu, legătura finală a acestor acțiuni este tot Asia.Acolo este China, singura țară care poate rivaliza puterea Americii la un moment dat.China își dorește remodelarea Asiei după chipul și asemănarea sa. Beijingul a folosit ultimul deceniu ca să schimbe constant echilibrul regional al puterii prin inițiative de infrastructură, modernizare militară, coerciție economică și diplomația răbdării. Acum, americanii au început să ia măsuri, ca să împiedice China să își crească avantajele.
Cristina Cileacu: Domnule Akita, vorbim acum despre Statele Unite care se orientează spre Asia. Este, de asemenea, în strategia lor națională, care a fost lansată recent. Cum se va descurca Japonia în Indo-Pacific ,într-o lume care se află practic între Statele Unite și China.
Hiroyuki Akita: După cel de-Al Doilea Război Mondial, Pacificul şi Europa au fost acoperite de sfera de influență a SUA. Într-un fel, SUA promovează democrația și, de asemenea, SUA a trimis trupe americane peste tot în lume și joacă rolul de polițist. În principiu, ordinea mondială de după cel de-al Doilea Război Mondial este o ordine condusă de SUA. Dar, China vrea acum cu adevărat să schimbe diviziunile, ca să fie mult mai egale. China vrea să apară ca un concurent egal, de aceeași dimensiune și aproximativ aceeași putere cu SUA. Vor să creeze o lume bipolară sau China vrea să împartă sfera de influență, în special în Pacific, unde era doar SUA. Dar, în cele din urmă, China vrea să promoveze o lume multipolară și apoi poate până în 2050, când China sărbătorește 100 de ani de la înființarea Noii Chine, vor să fie numărul unu. În acest context, Japonia dorește cu adevărat să mențină această ordine actuală condusă de SUA și, de asemenea, alte țări occidentale, inclusiv Europa, deoarece Japonia, oxigenul pentru Japonia este valoarea democrației și, de asemenea, a statului de drept. Deci, în acest context, nu este doar de dragul SUA, dar pentru interesul național al Japoniei. Japonia încearcă să colaboreze și mai profund cu SUA și, de asemenea, cu aliații SUA, cu ţări cu valori similare, pentru a susține această ordine. Aici suntem acum.
Tokyo evită dominația chineză regională
Cristina Cileacu: Și în acest context ,pe care l-ați descris foarte bine, care ar fi poziția Japoniei când vine vorba de China? Pentru că, așa cum ați spus, China vrea să schimbe ordinea mondială, China vrea să fie egală cu Statele Unite, dar în același timp China nu are valorile pe care le are Japonia sau restul lumii democratice. Deci, care este poziția dvs. ca Japonia când vine vorba de rolul Chinei?
Hiroyuki Akita: Pe scurt, poziția Japoniei, nu sunt un oficial guvernamental japonez, dar după cum înțeleg, poziția japoneză este coexistența, coexistența cu China și, de asemenea, nu sub dominația Chinei. Deci coexistența dintre China și Japonia sub legea internațională și, de asemenea, relații reciproce benefice. Dar pentru a realiza acest lucru, desigur, trebuie să menținem echilibrul de putere. China, de fapt, crede că are avantajul, deoarece PIB-ul lor este acum de patru ori mai mare decât Japonia și, de asemenea, bugetul lor de apărare anual este de aproximativ trei până la patru ori mai mare. China crede este mai mare şi că țara mai mare poate domina. În acest context, Japonia încearcă să stabilească sau să mențină un echilibru egal de putere prin alierea cu SUA, dar și cu alți aliați ai SUA, cum ar fi Australia și Coreea de Sud, precum și cu țările europene. Și, de asemenea, Japonia a încercat să-și aprofundeze relația strategică cu India, care este, de asemenea, o țară asemănătoare. Deci, echilibrul de putere doar între China și Japonia, să spunem așa, dar dacă adăugăm SUA și alte țări cu cu valori similare, credem că putem menține un echilibru egal de putere în care Japonia și China pot coexista într-o manieră stabilă. Nu sub o dominație a Chinei.
India cultivă autonomia strategică
India este o țară cu multă autonomie în politica externă, care echilibrează relațiile cu SUA, Rusia și China în același timp. Dozajele sunt însă diferite pentru fiecare putere în parte. Între timp, India își consolidează legăturile și cu Uniunea Europeană, numărul vizitelor în ambele sensuri este în creștere și cu siguranță, aceste întâlniri au și sens.
Cristina Cileacu: Ați menționat Coreea de Sud și India, pe lângă Statele Unite. Cu Coreea de Sud, relația dintre Tokyo și Seul devine din ce în ce mai strânsă, iar aceasta este intenția ambelor țări. Dar când vine vorba de India, vedem că India lucrează la fel de bine cu Japonia, dar lucrează și cu Rusia. Rusia se află într-o relație de vasalitate, să o numim, când vine vorba de China. Cum veți reuși să echilibraţi toate acestea? Pentru că pe de o parte sunt valorile, pe de altă parte sunt banii și, la urma urmei este vorba despre putere.
Hiroyuki Akita: De fapt, înainte să vin la București, am fost în New Delhi și am participat la o conferință. Și subiectul principal a fost exact subiectul pe care l-ați menționat, cum să colaborăm cu India, în contextul războiului din Ucraina. Și aș dori să subliniez două puncte. În primul rând, fiecare țară își ia deciziile bazate pe interesul lor național egoist. Nu o spun, dar practic fiecare țară are un interes național.
Cristina Cileacu: Și este normal să fie așa.
Hiroyuki Akita: Este normal, da, este normal. Și astfel, interesul național al Indiei este menținerea autonomiei strategice, ceea ce înseamnă să nu fie dominată de nicio mare putere, inclusiv China, Rusia, dar și SUA. Deci, practic, vor să aibă mână liberă. În acest context, ei nu își pot permite să-și piardă relația de prietenie cu Rusia, pentru că dacă China și India se supără se tem că Rusia se va alinia mai mult cu China. Dacă India trebuie să se confrunte atât cu China, cât și cu Rusia în același timp, ei cred că este foarte, foarte dificil de rezolvat. Îmi pare rău, dar nu cred că ne putem aștepta ca India să-și ia rămas bun de la Rusia. Acesta este punctul numărul unu. Punctul al doilea, asta nu înseamnă că nu este loc pentru noi să maximizăm cooperarea noastră benefică cu India. Pentru ei, au o dispută de frontieră cu China și, de asemenea, un scenariu de coșmar pentru India este cel în care China va domina. Ei nu cred că Rusia va domina în Pacific. Și Rusia este, la urma urmei, o putere în scădere. Așa că, un coșmar pentru ei este dominația Chinei. În acest context, India, Japonia și SUA și alți aliați ai SUA sau țări democratice au un teren comun. Acest lucru nu înseamnă că India își va lua rămas bun de la Rusia. Dar pe acest teren comun specific, India și Japonia și, de asemenea, alte țări pot aprofunda cooperarea IT și, de asemenea, capacitatea de apărare, cooperarea în domeniul tehnologiei de apărare și, de asemenea, pot extinde comerțul. Și, de asemenea, forțele japoneze de apărare și marina indiană accelerează acum desfășurarea de exerciții militare şi instruire comune, dar și cu alte țări, mai frecvent. Acesta este starea actuală.
Cum se face diplomația tactică
Cristina Cileacu: Și cum să vedem poziția Indiei și a Chinei, ambele, când vine vorba de abordarea lor de a ajuta Rusia să reziste, de fapt, în războiul pe care Rusia l-a început împotriva Ucrainei? Pentru că, cu ajutorul banilor de la chinezi și, de asemenea, cu ajutorul banilor din India, care continuă să cumpere petrol din Rusia, rușii reușesc să ucidă tot mai mulți oameni în Ucraina și, de asemenea, să întârzie cât mai mult aceste negocieri de pace și să-i dea și lui Vladimir Putin o poziție de forță, pentru că el este cel care nu a făcut niciun pas înapoi, dacă vorbim de planul de pace al Statelor Unite.
Hiroyuki Akita: În primul rând, sunt complet de acord cu comentariul și întrebarea dvs. Și bazându-mă pe asta, cred că este o diferență fundamentală sau puternică între prietenia China-Rusia și prietenia India-Rusia. China este, China și Rusia sunt aproape ca un partener strategic, dar și din punct de vedere militar, nu aliați, ci axă militară. Deci colaborează unul cu celălalt tot mai profund și, de asemenea, împărtășesc același obiectiv de strategie: este anti-SUA sau anti-occidental. Ei cooperează foarte proactiv, nu numai pe domeniul militar, ci și diplomatic, economic și, de asemenea, războiul informațional și așa mai departe, pentru a dezintegra sau a slăbi ordinea condusă de Occident. Aceasta este o tendință, o traiectorie a axei Rusia-China, sau parteneriatul cu China merge din ce în ce mai adânc Desigur, în acest context, Rusia devine un partener junior, nu sunt egali. Rusia devine un stat subordonat, tot mai mai subordonat. Acesta este despre Rusia-China. Dar legătura India-Rusia este diferită. Pentru India, Rusia este utilă, practică, un partener util.
Cristina Cileacu: Își iau ce au nevoie de la Rusia.
Hiroyuki Akita: Da. Într-un fel, este o utilitate. India găsește o utilitate în relația ei cu Rusia. De exemplu, prima utilitate este că Rusia este încă una dintre sursele majore ale sistemului modern de armament. Și, de asemenea, oferă petrol ieftin. Și, de asemenea, mai important, din nou, repet, India vrea ca Rusia să nu se alinieze prea mult cu China, și să confrunte împreună India. Deci, practic, toate aceste motive pentru ca India să aibă o relație bună (n.r. cu Rusia) nu înseamnă să contracareze SUA sau Occidentul. Nu este o strategie, dar este mai degrabă o strategie tactică.
Cristina Cileacu: Este pentru a-și rezolva propriile probleme, la un anumit nivel.
Hiroyuki Akita: Da, da, cred că da. Și apoi mă gândesc că pe măsură ce Rusia începe declinul, dacă Rusia scade și scade, și dacă Rusia devine un partener junior al Chinei, atunci, din perspectiva indiană este mai puțină utilitate, deoarece Rusia nu poate rezista Chinei. India este îngrijorată de China. Deci, dacă se combină, asta înseamnă că dacă Moscova și China se apropie din ce în ce mai aproape, cred că va fi mai puțină utilitate din perspectiva indiană. Cred că perspectiva relației India-Rusia nu va dispărea rapid, dar pe termen lung, este mai degrabă ca atingerea unui plafon, a unei limite și va începe să scadă.
Japonia își clarifică poziția strategică
Anul trecut, premierul de la Tokyo, într-o discuție cu un parlamentar de opoziție despre Taiwan și ce ar fi o amenințare asupra Japoniei, a spus: „Dacă sunt nave de război și se recurge la forță, indiferent cum ai privi lucrurile, asta ar putea însemna o situație care amenință supraviețuirea.”Conform legilor japoneze de securitate, un atac armata supra aliaților săi este o amenințare existențială pentru Japonia și forțele militare ale țării pot răspunde. Declarațiile prim-ministrului Takaichi au înfuriat Beijingului, ministerul de externe al Chinei le-a calificat drept „flagrante”. Tensiunile între cele două capitale încă există.
Cristina Cileacu: Japonia are de anul trecut un nou prim-ministru, de data aceasta este o femeie prim-ministru. Bravo, Japonia! Dar ea a avut deja un prim mesaj pentru China, iar China nu l-a primit bine. Au reacționat, dar ce credeți că pe termen lung, pentru că așa funcționează China, va reacționa, să zicem, la declarația prim-ministrului dvs. și la poziția Japoniei?
Hiroyuki Akita: În esență, comentariul primului ministru nu înseamnă că nu a fost o indicație a schimbării politicii japoneze, dar ea a clarificat poziția Japoniei. Practic, ea a spus că, nu a spus că Japonia o va face, ea nu a clarificat, într-un fel, că Japonia va apăra Taiwanul. Nu este cazul. Practic, ea a spus că dacă SUA va interveni în cazul Taiwanului și apoi ar fi un atac asupra SUA, va fi o situație existențială, care va trebui oprită. Dar China, practic, interpretează că este un fel de declarație că Japonia va apăra Taiwanul și lansează un război economic politic și diplomatic masiv. Deci asta se întâmplă acum. Și apoi revenind la întrebarea dvs., cred așa: China, să ne amintim de președintele Biden, el spus în timp ce, în calitate de președinte, a spus, voi apăra Taiwanul de cel puțin patru ori sau poate de cinci ori. Este un comentariu imens, nu? El a spus categoric că SUA îl vor apăra. De asemenea, dl. Trump, când era în primul mandat, a vorbit la telefon cu președintele Taiwanului, Tsai Ing-wen. A fost prima dată pentru președintele american. Deci, comparat cu un comentariu al premierului Takaichi (n.r. al Japoniei), este un pas foarte, foarte mare. Dar nimeni nu a văzut nicio reacție puternică din partea Chinei. China nu a cerut chinezilor să nu mai viziteze SUA. China nu a lansat un război politic masiv împotriva SUA. Dar au susținut, au protestat, dar au menținut relații stabile cu SUA. Dar împotriva Filipinelor, este o dispută teritorială asupra Mării Chinei de Sud între China și Filipine. Și echilibrul de putere între China și Filipine este mult mai favorabil pentru China. Deci, ei lovesc Filipinele foarte rău, îi pedepsesc. Japonia se află între ele. Japonia nu este prea mică. Japonia este suficient de mare, iar cooperarea economică a Japoniei și investițiile ei în China sunt necesare.
Cristina Cileacu: Este destul de puternică.
Hiroyuki Akita: Puternică, da. Ideea mea este că atunci când reacționează, se uită la cât de mari sunt (n.r. celelalte țări).
Cristina Cileacu: La raportul puterii, deci Statele Unite sunt o mare putere, reacția este mai redusă.
Hiroyuki Akita: Pe scurt, reacția Chinei, reacția puternică la comentariul primului ministru, reflectă echilibrul de putere în schimbare dintre Japonia și China. Ei cred că este mai mult loc să pedepsească Japonia, chiar și sever, pentru că sunt în creștere.
Tokyo consolidează cooperarea practică
Cristina Cileacu: Japonia, desigur, așa cum ați spus la începutul interviului nostru, caută noi parteneri sau restabilește vechii parteneri din zonă, în Indo-Pacific, dar și în restul lumii cu țări asemănătoare. Când vine vorba de Europa, în Europa este încă războiul pe care Rusia l-a început, situația este proastă și Statele Unite se mută într-un fel înapoi acasă sau în zona Indo-Pacific. Vor dezvolta Japonia și Europa, să zicem, o relație mai puternică atunci când vine vorba de securitate și apărare, chiar dacă distanța pe harta lumii este destul de mare?
Hiroyuki Akita: Cred cu tărie că da. Nu din cauza schimbării pozitive a lumii, ci dimpotrivă, lumea se mută într-o direcție foarte periculoasă, atât pentru Europa, cât și pentru Japonia sau pentru țările asiatice. Deci, primul punct, trebuie să ne îmbunătățim cooperarea strategică și practică. Și în al doilea rând, când te uiți la hartă, aici este Europa și aici este Asia. Și între ele, este un urs mare violent și, de asemenea, un dragon mare bătăuș. Suntem vecini. Europa și Asia sunt vecine cu cele două mari țări problematice. Și apoi diferențele. Acest dragon și acest urs cooperează mult mai repede decât noi. Cooperează militar, politic, economic. Deci, este necesar pentru Europa și Asia să colaboreze și mai strâns pentru a descuraja atât China, cât și Rusia, în același timp. Nu ar trebui să fim divizaţi. Scenariul ideal pentru Rusia și China este ca Europa să se concentreze doar pe Rusia, iar Japonia să se concentreze doar pe China, și să nu colaborăm. Dar ei colaborează, așa că, cred că ar trebui să ne mișcăm mult mai repede. Japonia, împreună cu Coreea de Sud și Australia și Noua Zeelandă, aliați ai SUA din Indo-Pacific, Japonia a devenit partenerul activ al NATO, ei o numesc NATO Plus 4 sau ceva de genul acesta.
Cristina Cileacu: Da, NATO Plus. Și, de asemenea, Japonia este partenerul nostru strategic.
Hiroyuki Akita: Japonia nu face asta ca un pe un moft, ci ca o prioritate foarte, foarte importantă din cauza motivului pe care l-am ilustrat.
Cristina Cileacu: Domnule Akita, vă mulțumesc foarte mult discuție.
Hiroyuki Akita: Mulțumesc.