Analistii auto avertizează: vânzarea uzinelor europene către cumpărătorii din China nu este doar o tranzacție, ci un „accelerator” care le permite rivalilor să ne cucerească piețele chiar din inima continentului.
După ce oficialii de la Bruxelles s-au chinuit ani la rând să inventeze taxe vamale, standarde de emisii imposibile și bariere birocratice pentru a ține mașinile chinezești la graniță, industria auto europeană a decis că e mai practic să aplice strategia: „Dacă nu-i poți învinge, vinde-le casa”.
Stellantis și marea „generozitate” europeană
Grupul Stellantis pare să fie lider de pluton în această cursă a predării ștafetei. După ce ne-au anunțat cu mândrie că viitorul Opel electric va avea „măruntaie” de la chinezii de la Leapmotor, șefii grupului au trecut la nivelul următor. Uzina din Villaverde, Madrid, nu doar că va asambla mașini chinezești, dar Stellantis plănuiește să transfere proprietatea fabricii către subsidiara spaniolă a joint-venture-ului cu Leapmotor.
Și stați, că asta nu e tot! Surse Bloomberg sugerează că Stellantis ia în calcul să scape și de alte „poveri” industriale din Franța, Germania și Italia, vânzându-le partenerului de cursă lungă, Dongfeng. Practic, în curând, „mașina europeană” va fi doar o etichetă lipită pe o poartă de fabrică deținută de Beijing.
Ford, Nissan și Volkswagen se înscriu la rând
Nici ceilalți giganți nu vor să rămână mai prejos în acest exercițiu de „ospitalitate” forțată:
- Ford se pregătește să-i cedeze o linie de asamblare din Valencia celor de la Geely. Chinezii vor construi acolo vehicule pe arhitectura lor proprie, „Global Intelligent New Energy”, probabil râzând în sinea lor de cât de ușor a fost să obțină acces la infrastructura europeană.
- Nissan analizează posibilitatea de a vinde uzina din Sunderland (Marea Britanie) către Chery sau Dongfeng. Chery are deja experiență, după ce a cumpărat fosta fabrică Nissan din Barcelona în 2023, unde are acum capacitatea de a scoate pe porți 200.000 de vehicule pe an.
- Până și Volkswagen caută modalități de a-și integra partenerii chinezi în operațiunile europene, de teamă că altfel va trebui să pună lacătul pe ușă.
Un cal troian cu garanție europeană
Bernard Jullien, specialist în industria auto, punctează perfect ironia situației: pentru oficialii locali și angajați, este tentant să prefere un patron chinez în locul falimentului. Totuși, acest lucru echivalează cu a-i oferi celui mai mare coșmar al tău un scaun la masa din sufragerie și o hartă către dormitor.
Vânzarea acestor fabrici înseamnă că producătorii chinezi nu doar că scapă de taxele de import, dar beneficiază și de logistica, forța de muncă și imaginea de „produs în Europa”.
Verdict Autoreport.ro: Europa a încercat să joace șah cu China, dar se pare că a ajuns să vândă tabla și piesele partenerului de joc înainte de mat. În ritmul acesta, în câțiva ani, singurul lucru cu adevărat european la o mașină va fi doar aerul din anvelope.