Comisia Europeană a aprobat vineri, 5 iunie, modificarea angajamentelor Transgaz, astfel încât operatorul român să poată oferi și Ucrainei capacități de export de gaze prin infrastructura din România. În spatele deciziei tehnice se află însă o miză mai mare: securitatea energetică a regiunii și poziția pe care România o poate câștiga în următorii ani pe piața europeană a gazelor. Felix Lucian Căprariu, președintele Patronatului Întreprinderilor Mici și Mijlocii București-Ilfov (PIMM B-IF), a explicat pentru Digi24.ro de ce interconectările regionale și gazele din Marea Neagră pot transforma România într-un punct strategic pentru aprovizionarea Europei de Est.
„Gazul natural nu se oprește la graniță. El călătorește dintr-o țară în alta prin conducte uriașe, exact așa cum drumurile noastre se leagă de cele ale vecinilor. România este conectată în acest fel cu Bulgaria, în sud, și cu Ucraina, în nord. Și totuși, cum decide cineva cât gaz trece dintr-o parte în alta și cum știm că este exact atât? Răspunsul este mai simplu decât pare și, odată înțeles, ne arată de ce aceste legături contează pentru liniștea noastră de zi cu zi”, a declarat Căprariu pentru Digi24.ro.
„Fiecare astfel de poartă are un fel de contor uriaș”
Președintele PIMM București-Ilfov a explicat faptul că interconectările dintre state funcționează pe baza unor mecanisme stricte de măsurare și coordonare între operatorii de transport.
„La granița cu Bulgaria, gazul trece printr-o conductă care unește orașele Giurgiu și Ruse, pe sub Dunăre, și are marele avantaj că funcționează în ambele sensuri: putem trimite gaz spre sud sau putem primi de la vecini, după cum o cer împrejurările. La granița cu Ucraina, în Dobrogea, există conducte mari, construite cu zeci de ani în urmă, care astăzi sunt adaptate treptat pentru a fi mai flexibile, adică pentru a putea duce gazul în mai multe direcții, după nevoie”, a explicat acesta.
Potrivit expertului, fiecare punct de interconectare este dotat cu sisteme de măsurare extrem de precise: „Fiecare astfel de «poartă» are un fel de contor uriaș, asemănător celui de acasă, dar mult mai precis, care măsoară exact cât gaz a trecut și ce calitate are”.
Acesta compară funcționarea sistemului cu o livrare programată și verificată permanent între state.
„Stabilirea cantității care trece seamănă cu o livrare programată din timp și verificată la final. Mai întâi vine înțelegerea: companiile care vând și transportă gaz anunță, pentru fiecare zi, cât doresc să trimită, iar cei doi operatori, de o parte și de alta a graniței, compară cifrele și confirmă, dintr-un firesc bun-simț, cantitatea cea mai mică dintre cele două, astfel încât nimeni să nu trimită mai mult decât poate primi celălalt. Urmează curgerea propriu-zisă, cu presiunea și debitul controlate din stație, exact cât trebuie pentru ca totul să fie sigur. La final, contorul arată cât gaz a trecut în realitate, iar cantitatea este măsurată cu mare precizie și împărțită corect între companii, micile diferențe față de plan fiind netezite chiar de operatori”, a adăugat Căprariu.
„Transgaz nu inventează regulile, ci le aplică”
Rolul Transgaz, spune expertul, este esențial pentru menținerea echilibrului sistemului și aplicarea regulilor europene privind accesul la conducte.
„Compania care face ca toate acestea să meargă în România se numește Transgaz. Ea întreține conductele și stațiile, controlează curgerea gazului, compară cifrele cu operatorii din Bulgaria și Ucraina, măsoară cantitățile și păstrează echilibrul întregului sistem. Merită spus că Transgaz nu inventează regulile, ci le aplică: cine are acces la conducte, în ce condiții și la ce preț se stabilește de autoritatea de reglementare din România și, mai presus de toate, de regulile comune ale Uniunii Europene”, a continuat acesta.
În opinia sa, rolul Uniunii Europene este esențial pentru funcționarea unei piețe regionale integrate.
„Uniunea a stabilit un set de reguli unice, un fel de cod rutier al gazului, datorită cărora un operator român și unul bulgar vorbesc aceeași limbă tehnică și comercială; a deschis accesul la conducte prin licitații publice, ca prețurile să fie corecte și nimeni să nu fie favorizat; a încurajat legăturile în ambele sensuri tocmai pentru ca țările să se poată ajuta la nevoie”, a explicat Felix Lucian Căprariu.
România mizează pe gazele din Marea Neagră
Potrivit specialistului, România are avantajul unei producții interne importante de gaze, iar proiectul Neptun Deep din Marea Neagră ar putea schimba poziția țării pe piața europeană.
„Securitatea energetică nu înseamnă doar să ai gaz, ci să ai mereu de unde alege, mai multe surse, mai multe drumuri și libertatea de a nu fi șantajat de nimeni. Din acest punct de vedere, România se află într-o poziție pe care puține țări europene o au: produce o mare parte din gazul de care are nevoie chiar pe teritoriul ei și se pregătește să producă și mai mult”, a declarat Căprariu pentru Digi24.ro.
Acesta spune că proiectul Neptun Deep va consolida semnificativ independența energetică a României: „Prin proiectul Neptun Deep, dezvoltat în larg de OMV Petrom și Romgaz, primele cantități de gaz sunt așteptate să intre în sistemul național începând din toamna anului 2027, transportate spre uscat printr-o conductă nouă între Tuzla și Podișor. La capacitate maximă, zăcământul ar urma să dea în jur de opt miliarde de metri cubi pe an, iar din 2027 România este așteptată să devină cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană”.
În opinia sa, toate aceste elemente pot transforma România într-un punct strategic pentru aprovizionarea energetică a regiunii.
„Producția proprie tot mai mare, porțile care funcționează în ambele sensuri către Bulgaria și Ucraina și regulile comune europene fac împreună ca România să fie mult mai greu de îngenuncheat printr-o singură întrerupere sau printr-un șoc de preț. Mai mult, aceeași rețea de conducte și de înțelegeri o așază în poziția de a deveni un punct de sprijin energetic pentru întreaga regiune, pentru Republica Moldova, pentru Ucraina și pentru țările din Balcani”, a concluzionat acesta.