Moment istoric în explorarea spațiului: Voyager 1 a ajuns la o zi-lumină de Pământ. Recordul stabilit de sonda NASA

0
4
moment-istoric-in-explorarea-spatiului:-voyager-1-a-ajuns-la-o-zi-lumina-de-pamant.-recordul-stabilit-de-sonda-nasa
Moment istoric în explorarea spațiului: Voyager 1 a ajuns la o zi-lumină de Pământ. Recordul stabilit de sonda NASA

Sonda Voyager 1 a NASA a atins miercuri, 18 noiembrie 2026, o performanță istorică, devenind primul obiect construit de om care ajunge la o distanță de o zi-lumină de Pământ, echivalentul a aproximativ 26 de miliarde de kilometri. Lansată în urmă cu aproape 50 de ani, sonda continuă să transmită informații științifice din spațiul interstelar, în ciuda distanței uriașe și a vechimii echipamentelor. Cercetătorul științific Claudiu Tănăseli a explicat, la Digi24, de ce această realizare reprezintă un record pentru explorarea spațială și ce informații valoroase continuă să primească oamenii de știință.

Voyager 1 a atins distanța record miercuri, la ora 12:16, ora României (05:16, ora Coastei de Est a Statelor Unite), potrivit NASA. Este pentru prima dată în istorie când un obiect construit de om ajunge atât de departe de planeta noastră.

O zi-lumină reprezintă distanța pe care lumina o parcurge în 24 de ore, deplasându-se cu aproximativ 299.792 de kilometri pe secundă, adică aproape 1,08 miliarde de kilometri pe oră. La această viteză, lumina ar putea înconjura Pământul de aproximativ 7,5 ori într-o singură secundă.

Performanța sondei Voyager 1 înseamnă că un semnal radio transmis de aceasta are nevoie de 24 de ore pentru a ajunge la antenele NASA de pe Pământ. În același timp, comenzile trimise de cercetători către sondă necesită alte 24 de ore pentru a ajunge la destinație. Astfel, un schimb complet de mesaje durează cel puțin două zile.

Infografia realizată pe baza datelor NASA ilustrează traseul parcurs de Voyager 1 de la lansarea sa, în 1977, până la atingerea distanței de o zi-lumină de Pământ, la 18 noiembrie 2026. Sunt marcate trecerile sondei pe lângă Jupiter și Saturn, precum și momentul în care aceasta a traversat heliopauza și a pătruns în spațiul interstelar, în august 2012. Graficul arată și cât de departe se află Voyager 1 față de orbitele planetelor, la aproximativ 173 de unități astronomice de Pământ, echivalentul a 25,9 miliarde de kilometri.

Voyager 1’s journey into interstellar space
Traseul sondei Voyager 1, de la lansarea din 1977 până la atingerea distanței de o zi-lumină de Pământ, la 18 noiembrie 2026. Infografia prezintă principalele etape ale misiunii și poziția sondei în spațiul interstelar. Foto: Profimedia

„Nimeni, în 1977, nu s-a gândit că cele două sonde vor continua să comunice cu Pământul”

Cercetătorul științific Claudiu Tănăseli a explicat, la Digi24, că misiunile Voyager 1 și Voyager 2 au depășit cu mult așteptările specialiștilor, atât prin distanțele parcurse, cât și prin faptul că sondele continuă să transmită informații după aproape cinci decenii.

„Cred că Voyager 1 și Voyager 2 au depășit toate așteptările și cred că nimeni, în 1977, nu s-a gândit că, după, iată, aproape 50 de ani, cele două sonde vor continua să comunice cu Pământul și să trimită date științifice relevante pentru noi, cei care am rămas aici, pe Pământ. Este un record pentru NASA și pentru oricare altă agenție spațială, pentru că niciun alt corp creat de om nu a mai ajuns nici atât de departe de Pământ și nici nu a mai reușit să transmită date de la o asemenea distanță”, a declarat cercetătorul.

Acesta a subliniat că distanța de aproximativ 26 de miliarde de kilometri este greu de imaginat, iar menținerea comunicațiilor cu sonda reprezintă, în sine, o realizare tehnologică remarcabilă.

„Trebuie să înțelegem că un semnal radio se propagă de la această distanță până la antenele NASA de aici, de pe Pământ, iar cu cât distanța este mai mare, cu atât semnalul este mai slab”, a explicat Claudiu Tănăseli.

Potrivit cercetătorului, sistemele de comunicații ale misiunii funcționează în continuare, deși viteza cu care sunt transmise informațiile este extrem de redusă.

„Deci este cu atât mai meritoriu tot acest sistem de telecomunicații, de recepție a semnalului, care, iată, după 50 de ani, încă funcționează și trebuie spus că nu funcționează la viteze foarte mari. Acum câteva zile, rata de transfer de date dintre Voyager 1 și Pământ era undeva la 40 de biți pe secundă, deci nu kilobiți, nu megabiți sau megabytes, cum suntem noi obișnuiți astăzi, 40 de biți pe secundă. Cam cu această viteză se comunică cu Voyager 1”, a precizat el.

Ce informații continuă să transmită Voyager 1 din spațiul interstelar

Dincolo de recordul de distanță, Voyager 1 continuă să contribuie la înțelegerea mediului cosmic aflat dincolo de heliosferă, regiunea dominată de particulele și câmpurile magnetice generate de Soare.

„În primul rând, avem detalii la prima mână despre ce se întâmplă dincolo de unele granițe ale Sistemului Solar. Unii spun că au ieșit din Sistemul Solar, alții sunt mai conservatori și spun că încă nu au ieșit, dar oricum primim date din spațiul interstelar, adică din spațiul dintre stele, ceea ce este o premieră”, a explicat Claudiu Tănăseli.

Cercetătorul a amintit și contribuția celor două sonde la explorarea planetelor exterioare ale Sistemului Solar. Voyager 1 a studiat Jupiter și Saturn, în timp ce Voyager 2 a ajuns și în apropierea planetelor Uranus și Neptun.

„Să nu uităm, aceste sonde au fost primele care, la vremea lor, ne-au transmis imagini de la Jupiter, de la Saturn, de la Uranus, de la Neptun, deci acele imagini pe care noi le avem acum în manuale, în atlase, în cărțile pe care le răsfoim, o parte dintre ele sau, mă rog, la momentul respectiv, au fost primele imagini de aproape pe care le-am avut din aceste planete, altfel decât prin telescoapele pe care le avem, evident, acum pe Pământ sau, mă rog, în spațiu”, a declarat acesta.

Informațiile transmise de sonde au permis cercetătorilor să studieze mai bine câmpurile magnetice ale planetelor și, în prezent, caracteristicile mediului interstelar.

„Deci au oferit imagini, au oferit date științifice cu privire la câmpul magnetic al acestor planete. Acum avem date cu privire la radiația din mediul interstelar, care ne vor ajuta să ne confecționăm, în viitor, niște nave interplanetare care să ne ducă pe Marte sau dincolo de Marte. Deci aceste sonde ne ajută să înțelegem mai bine zona aceasta din Univers în care trăim, din jurul Soarelui”, a mai spus cercetătorul.

Aproape 50 de ani de explorare spațială. De la Jupiter și Saturn până în spațiul interstelar

Voyager 1 a fost lansată de NASA la 5 septembrie 1977, în cadrul unei misiuni de explorare a planetelor exterioare ale Sistemului Solar.

La 5 martie 1979, sonda a trecut prin apropierea planetei Jupiter, transmițând imagini și informații care au schimbat cunoștințele astronomilor despre gigantul gazos. Printre descoperirile importante s-au numărat existența inelelor lui Jupiter și identificarea activității vulcanice pe Io, unul dintre sateliții săi naturali.

Ulterior, la 12 noiembrie 1980, Voyager 1 a trecut prin apropierea planetei Saturn, continuând să transmită informații despre atmosfera, inelele și sateliții acesteia.

Un alt moment istoric a avut loc la 25 august 2012, când Voyager 1 a devenit prima sondă spațială care a traversat heliopauza, limita exterioară a heliosferei, și a pătruns în mediul interstelar. Această trecere nu înseamnă însă că sonda a părăsit complet Sistemul Solar, a cărui regiune exterioară se întinde mult dincolo de heliosferă.

Voyager 2, lansată tot în 1977, a urmat o traiectorie diferită, care i-a permis să exploreze și planetele Uranus și Neptun. Aceasta a pătruns, la rândul său, în spațiul interstelar în 2018.

Deși echipamentele celor două sonde au o vechime de aproape cinci decenii, misiunile continuă. NASA a oprit treptat o parte dintre instrumentele științifice pentru a economisi energia disponibilă și pentru a prelungi perioada în care acestea pot transmite informații.

Camerele Voyager 1 au fost oprite în 1990, după realizarea celebrei fotografii „Pale Blue Dot” („Punctul albastru pal”), în care Pământul apare ca un punct minuscul în imensitatea spațiului. Sonda continuă însă să transmită date despre condițiile din mediul interstelar.

Atingerea distanței de o zi-lumină, la 18 noiembrie 2026, reprezintă astfel un nou reper al unei misiuni care a depășit cu mult durata și obiectivele pentru care a fost concepută.

Editor : Ș.A.

Citește mai mult

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.