Donald Trump a fost nevoit să dea înapoi luni, după ce a stârnit critici din partea aliaților săi creștini evanghelici pentru că a distribuit o imagine în care era înfățișat ca Iisus Hristos vindecând un bolnav. În stilul său caracteristic, președintele SUA nu și-a cerut scuze pentru imagine, ci a declarat presei: „Am crezut că eram eu în rolul unui doctor”, notează Politico.
Justificarea sa a stârnit valuri de ironie pe internet. În continuare, sursa citată prezintă cele mai memorabile 10 scuze politice din toate timpurile.
„Nu transpir”
În 2019, prințul Andrew a acordat un interviu televizat la BBC, în care a abordat acuzațiile potrivit cărora ar fi avut relații sexuale cu Virginia Giuffre în mai multe rânduri.
Giuffre, una dintre femeile care l-au acuzat pe Jeffrey Epstein, condamnat pentru infracțiuni sexuale, că a exploatat-o, a afirmat că, în timpul unei întâlniri, Andrew transpira abundent în timp ce dansa cu ea.
Andrew a negat incidentul. Apoi a mers mai departe în acel interviu devenit între timp celebru, prezentând ceea ce el a numit dovezi și afirmând că nu putea transpira în acel moment din cauza unei afecțiuni medicale, care a rezultat dintr-o supradoză de adrenalină suferită în timpul misiunilor de luptă pe care le-a îndeplinit ca pilot de elicopter în timpul Războiului din Insulele Falkland.
El a afirmat: „Există o mică problemă cu transpirația, deoarece am o afecțiune medicală particulară, și anume că nu transpir — sau nu transpiram la momentul respectiv.”
Credeam că „era un eveniment de serviciu”
În mai 2020, oamenii din tot Regatul Unit trăiau sub restricții stricte impuse de Covid, familiile erau despărțite, iar adunările sociale erau practic interzise.
Între timp, în cadrul a ceea ce avea să fie numit ulterior „Partygate”, au apărut informații potrivit cărora membri ai personalului guvernamental, printre care și prim-ministrul de atunci, Boris Johnson, organizaseră întâlniri sociale. Printre acestea s-a numărat și un eveniment notabil de tip „bring your own booze” („adu-ți propria băutură”), care a avut loc în grădina de la Downing Street pe 20 mai 2020.
Care a fost apărarea lui Johnson? A susținut că „credea în mod implicit că era vorba de un eveniment de serviciu”.
Dominic Cummings, consilierul-șef al lui Johnson la acea vreme, a stârnit și el indignare în 2020 după ce a parcurs peste 400 de kilometri de la Londra la Durham.
Cummings a susținut că deplasarea era necesară pentru a asigura îngrijirea copiilor în cazul în care el și soția sa s-ar fi îmbolnăvit. Însă a fost o a doua explicație cea care a stârnit cu adevărat mirarea. Cummings a recunoscut că a mai făcut un drum de 30 de minute cu mașina până la istoricul Barnard Castle pentru a-și testa „vederea” înainte de a porni în călătoria mai lungă de întoarcere la Londra.
Ideea că era nevoie de un drum lung cu mașina pentru a verifica dacă poate conduce în siguranță până acasă a devenit una dintre cele mai controversate scuze din perioada pandemiei, conform Politico.
„Observarea bursucilor”
Ron Davies, membru al Cabinetului în timpul mandatului fostului prim-ministru britanic Tony Blair, a fost nevoit să se retragă din politică după ce ziarul „The Sun” a relatat că fusese văzut părăsind un loc cunoscut pentru întâlniri între bărbați, situat lângă autostrada M4.
Davies, care la acea vreme era deputat în Adunarea Țării Galilor, a negat inițial aceste informații. Însă, după ce au apărut fotografii în care apărea rătăcind prin pădure, el a susținut că se afla în zonă „pentru a observa bursuci” — probabil fără să-și dea seama că era puțin probabil să zărească acest animal nocturn în timpul escapadei sale din timpul zilei.
Era a doua oară când Davies era nevoit să demisioneze din cauza activităților sale în aer liber. Cu câțiva ani înainte, demisionase din funcția de secretar pentru Țara Galilor al lui Blair, în urma unui incident pe care l-a descris drept un „moment de nebunie” petrecut în Clapham Common — un alt loc popular pentru întâlniri între bărbați — unde a fost jefuit după ce s-a întâlnit cu un necunoscut.
A vrut să evite un incident diplomatic
Silvio Berlusconi a intervenit prin intermediul consilierilor săi în 2010 pentru a se asigura că o dansatoare de dans oriental marocană minoră era eliberată din arestul poliției din Milano.
Pentru a-și justifica intervenția, Berlusconi a declarat că a crezut că Karima El Mahroug, în vârstă de 17 ani, cunoscută și sub numele de „Ruby, cea care fură inimile”, era nepoata președintelui egiptean de atunci, Hosni Mubarak, și că a vrut să evite un incident diplomatic.
Ruby a declarat ulterior, în cadrul procesului, că primise mii de euro de la Berlusconi la petrecerile „bunga bunga” pe care acesta le organiza în vila sa din Arcore — evenimente care au declanșat ani de acțiuni în justiție.
În 2015, Curtea Supremă a Italiei l-a achitat pe Berlusconi de acuzațiile de plată pentru relații sexuale cu o minoră, constatând că fostul prim-ministru credea cu adevărat că Ruby avea 18 ani la momentul întâlnirilor lor.
„Depinde ce înseamnă cuvântul este”
În ianuarie 1998, președintele american Bill Clinton a încercat să pună capăt zvonurilor care țineau atunci Washingtonul cu sufletul la gură, rostind ceea ce a devenit probabil cea mai faimoasă frază a mandatului său: „Nu am avut relații sexuale cu acea femeie”. Femeia în cauză era Monica Lewinsky, o stagiară la Casa Albă în vârstă de puțin peste 20 de ani.
Eforturile lui Clinton de a mușamaliza scandalul au eșuat în mod spectaculos, iar întrebările legate de relația lor au dominat scena politică americană pe tot parcursul anului și chiar și după aceea. În măsura în care negarea sa a fost sinceră, mărturisirile sale ulterioare au sugerat că aceasta se baza pe o definiție foarte neobișnuită și restrictivă a „relațiilor sexuale”.
Abilitatea președintelui de a analiza sintactic propozițiile a ieșit din nou în evidență atunci când a depus mărturie mai târziu în fața unui mare juriu, rostind probabil cea de-a doua frază cea mai cunoscută a sa: „Depinde ce înseamnă cuvântul «este»”. În urma acestui scandal, el a devenit al doilea președinte al Statelor Unite care a fost supus procedurii de destituire. A fost achitat de Senat.
„Scăpare de concentrare”
David Cameron, pe atunci prim-ministru britanic și specialist în relații publice de profesie, și-a marcat un autogol în campania electorală din 2015, când a declarat într-un discurs că dorește ca britanicii să susțină echipa West Ham.
Singura problemă? Cameron susținea de multă vreme că este fan al echipei Aston Villa.
Cameron a pus totul pe seama „unei scăpări de concentrare”. Și a insistat: „Sunt fan al echipei Villa… Probabil că m-a copleșit ceva… Lucrurile astea se întâmplă uneori când ești în campanie electorală.”
Cealaltă echipă preferată a sa, Manchester Hotspur, nu a putut fi contactată pentru a comenta.
„De fapt, căutam tractoare”
Prins în flagrant că se uita la filme pentru adulți pe telefonul său în Parlament, deputatul britanic Neil Parish a susținut în 2022 că a fost atras către conținut erotic din greșeală, în timp ce căuta tractoare.
„Ciudat, dar mă uitam la tractoare și am ajuns pe un alt site care avea un nume foarte asemănător. Și m-am uitat puțin, ceea ce nu ar fi trebuit să fac”, a recunoscut el pentru BBC.
Aliații au sugerat că aceasta a fost o greșeală firească pentru un fermier din Devon, care căuta în mod nevinovat combine agricole de tipul „Dominator”. A devenit însă evident că Parish revenise pe site-ul pentru adulți în timp ce aștepta să voteze, iar acesta și-a dat demisia.
„Nicio prevedere legală” nu impune deținerea unui cont bancar
Bertie Ahern a fost cândva o figură incontestabilă în Irlanda, țara pe care a condus-o timp de 11 ani, între 1997 și 2008. Până în 2025, imaginea sa devenise atât de compromisă încât partidul său, Fianna Fáil, nu a mai îndrăznit să-l propună drept candidat la președinție.
Un factor decisiv în căderea sa a fost ancheta Tribunalului Mahon privind acuzațiile de plăți ilegale către politicieni. Ahern a fost interogat cu privire la depunerile pe care le-a efectuat în 1993, în timpul mandatului său de ministru al finanțelor, sume care reprezentau de trei ori venitul său net anual.
Ahern a explicat că era vorba de cecuri pe care le acumulase în cei șase ani în care nu avusese cont bancar după despărțirea de soția sa — o situație pe care o considera perfect normală, chiar și pentru cel care se ocupa de finanțele țării. El a afirmat că „nici legea, nici constituția” nu impun ca cineva să dețină un cont bancar.
„Unii își vopsesc părul în galben, alții își pun cercei în nas… Eu am decis să-mi încasez cecurile, punct”, a declarat el în fața comisiei de anchetă în decembrie 2007.
Ahern a fost nevoit să demisioneze cinci luni mai târziu, invocând faptul că ancheta îi distrăgea atenția. Raportul final al comisiei, publicat în 2012, nu a constatat nicio faptă de corupție din partea lui Ahern, dar a considerat că o parte substanțială a mărturiei sale era „falsă”.
„Îmi băgam cămașa în pantaloni”
Fostul primar al orașului New York, Rudy Giuliani, a fost surprins într-o situație compromițătoare în filmul satiric al lui Sacha Baron Cohen, „Borat Subsequent Moviefilm”, un experiment social centrat pe personaje, deghizat în documentar.
În scenă, aliatul lui Trump a urmat o actriță — care se dădea drept reporter — într-o cameră de hotel, apoi s-a întins pe pat și și-a băgat mâinile în pantaloni.
Totuși, potrivit lui Giuliani, lucrurile nu stăteau chiar așa cum păreau.
„Videoclipul cu Borat este o invenție de-a dreptul. Îmi băgam cămașa în pantaloni după ce am scos echipamentul de înregistrare”, a scris Giuliani pe rețelele sociale. „Niciodată, înainte, în timpul sau după interviu, nu m-am comportat inadecvat. Dacă Sacha Baron Cohen sugerează altceva, este un mincinos de cea mai joasă speță.”
Biletele de loterie erau pentru „nepoții mei”
În 2023, Didier Reynders, fost comisar european pentru justiție și fost viceprim-ministru belgian, a devenit subiectul unei anchete în urma unor acuzații de spălare de bani. Ancheta s-a concentrat pe suspiciunile conform cărora acesta ar fi cumpărat cantități mari de bilete de loterie și ar fi folosit eventualele câștiguri pentru a reintroduce bani „curați” în conturile sale bancare.
La începutul anului 2025, presa belgiană a relatat că, atunci când un comerciant l-a întrebat de ce cumpără atât de multe bilete de loterie, Reynders a răspuns că acestea erau pentru „nepoții” săi.
Reynders a negat orice faptă ilegală în cadrul anchetei în curs.
Citește și:
Editor : A.M.G.