O serie de linii roșii descoperite într-o peșteră din Țara Galilor și considerate timp de peste un secol un simplu fenomen natural reprezintă, de fapt, cea mai veche artă rupestră identificată până acum în Regatul Unit, arată un nou studiu, citat de Live Science. Cercetătorii au stabilit că desenele din peștera Bacon Hole au fost realizate în urmă cu aproximativ 17.000 de ani, în perioada Paleoliticului Superior, și au fost create intenționat de oameni preistorici.
La mai bine de un secol după descoperirea unui perete de peșteră marcat cu linii roșii, oamenii de știință au stabilit că acesta reprezintă cea mai veche formă de artă rupestră identificată până acum în Insulele Britanice.
Timp de peste 100 de ani, experții au considerat că o serie de linii roșii paralele descoperite într-o peșteră din Țara Galilor reprezintă un fenomen natural, nu o creație umană. Însă un nou studiu arată că acestea sunt un exemplu rar de artă paleolitică și, având o vechime de aproximativ 17.000 de ani, reprezintă cea mai veche artă rupestră cunoscută din Insulele Britanice.
Peștera Bacon Hole este situată în stâncile calcaroase din regiunea Gower, o peninsulă din sud-vestul Țării Galilor. În 1912, o echipă de geologi și arheologi a descoperit în adâncul peșterii un panou acoperit cu 11 linii orizontale.
Descoperirea a atras atenția atât în Europa, cât și în America de Nord, după ce specialiștii au susținut că liniile reprezentau prima artă rupestră cunoscută din Paleoliticul Superior (acum aproximativ 50.000-12.000 de ani) identificată în Marea Britanie. Totuși, până în 1928, scepticii au pus la îndoială această interpretare și au susținut că liniile ar fi fost create prin procese naturale.
Dezbaterea s-a stins treptat, în parte pentru că locația exactă a panoului din interiorul peșterii nu a fost documentată corespunzător, iar informațiile s-au pierdut în timp.
Panoul a fost redescoperit după mai bine de un secol
În 2022, o echipă internațională de cercetători a redescoperit panoul și a reușit să analizeze științific compoziția pigmentului și perioada în care acesta a fost aplicat.
Potrivit studiului publicat pe 26 mai în revista științifică Quaternary, cercetătorii au utilizat metoda datării cu uraniu-toriu asupra stratului de calcit care acoperea desenul. Analiza a arătat că liniile au fost realizate cu cel puțin între 18.300 și 15.700 de ani în urmă.
Oamenii de știință au descoperit și că nuanța roșie provine de la hematită, un compus pe bază de oxid de fier care apare în mod natural în alte zone ale peșterii.
Faptul că liniile sunt dispuse la distanțe aproape identice unele față de altele sugerează că au fost realizate intenționat de oameni, într-un model organizat. Cercetătorii au identificat în peșteră și alte urme, precum puncte realizate cu degetele și stropi de hematită, care susțin aceeași concluzie.
Totuși, autorii studiului avertizează că estimarea vechimii se bazează pe o singură analiză și că sunt necesare cercetări suplimentare.
Ce semnificație avea peștera pentru oamenii preistorici
George Nash, arheolog la Universitatea din Liverpool și autor principal al studiului, spune că este dificil de stabilit cu exactitate modul în care era folosită peștera în Paleoliticul Superior.
„Este dificil să determinăm exact cum era folosită peștera Bacon Hole în Paleoliticul Superior, iar dovezile sugerează că ar fi putut avea mai multe funcții de-a lungul timpului”, a declarat Nash pentru Live Science.
Potrivit cercetătorului, prezența artei rupestre în zonele cele mai adânci și întunecate ale peșterii indică faptul că anumite spații ar fi putut avea o semnificație simbolică sau ritualică.
Cu toate acestea, specialiștii spun că este aproape imposibil de aflat ce au vrut să transmită vânătorii-culegători care au desenat cele 11 linii roșii pe perete în urmă cu mii de ani.
Henri Breuil, unul dintre arheologii care au descoperit inițial liniile și specialist în artă rupestră, interpreta adesea arta paleolitică prin conceptul de „magie simpatetică”, potrivit căruia reprezentările artistice puteau influența lumea reală. De exemplu, desenarea unui bizon pe peretele unei peșteri ar fi avut rolul de a asigura succesul unei viitoare vânători.
„Intrarea putea crea senzația trecerii într-un alt tărâm”
Panoul cu linii roșii se află într-o zonă adâncă a peșterii, unde nu pătrunde lumina naturală. Potrivit lui Nash, acest lucru ar fi putut crea o atmosferă misterioasă și intimidantă.
„Întunericul în sine ar fi putut reprezenta o parte esențială a experienței ritualice”, a explicat cercetătorul.
„Camerele adânci ale peșterilor au proprietăți acustice neobișnuite, sunt dezorientante din punct de vedere vizual și separate de lumea de zi cu zi. Intrarea în astfel de spații putea crea senzația trecerii într-un alt tărâm.”
Peștera Bacon Hole este remarcabilă și prin faptul că a continuat să fie vizitată de-a lungul mileniilor. Arheologii au descoperit aici fragmente de vase din perioada pre-romană, un ac din os din epoca romană, o broșă irlandeză din secolul al VII-lea, mărgele din perioada saxonă și un vas medieval pentru gătit.
În 1894, un pescar local a acoperit o mare parte dintre pereții peșterii cu graffiti moderne.
Deși intrarea peșterii oferă vedere către o câmpie fertilă și către coastă, zone care au furnizat timp de mii de ani resurse precum pește și vânat sălbatic, George Nash consideră că motivele practice nu explică în totalitate atracția exercitată de acest loc asupra generațiilor succesive.
„Odată ce un loc devine parte a memoriei culturale, poate dobândi semnificații care persistă mult timp după ce scopul său inițial a fost uitat”, a spus el.
„Poziția sa proeminentă, resursele naturale și prezența sa constantă în peisaj au făcut probabil din Bacon Hole un loc la care oamenii au revenit în mod repetat de-a lungul generațiilor.”
Editor : Ș.A.