Iranul a lansat mii de rachete și drone asupra bazelor militare americane din Golful Persic în timpul războiului contra Statelor Unite și Israelului, însă doar două bombardamente au dus la pierderi umane, potrivit unui purtător de cuvânt al armatei SUA. Totuși, una dintre țintele Teheranului – principala bază navală a americanilor în Orientul Mijlociu – a suferit pagube atât de mari încât Washingtonul a fost forțat să reevalueze prezența militară a Statelor Unite în regiune, conform dezvăluirilor unor oficiali americani citați de Wall Street Journal.
Naval Support Activity Bahrain, o bază navală a marinei Statelor Unite, a fost atacată în mod repetat la finalul lunii februarie și, din nou, în luna iunie.
Rachetele și dronele care au trecut de sistemele de apărare anti-aeriană ale Statelor Unite și Bahrainului au provocat pagube însemnate, după cum se poate observa din imaginile din satelit și filmările postate pe rețelele sociale analizate de WSJ și din interviurile cu actuali și foști militari.
Pagubele observate nu au fost recunoscute public de Pentagon. Sediul comandamentului și alte cel puțin 10 clădiri din baza navală, precum și două terminale de comunicații prin satelit, au fost principalele ținte lovite de Iran în atacurile asupra NSA Bahrain.
Armata SUA a spus că nimeni nu și-a pierdut viața în timpul atacurilor asupra bazei navale și că ele nu au avut un impact semnificativ asupra operațiunilor militare. Statele Unite au evacuat cea mai mare parte a personalului.
Purtătorul de cuvânt al Comandamentului Central al Statelor Unite, Tim Hawkins, a spus că Iranul a lansat peste 8.000 de rachete și drone asupra forțelor americane din Orientul Mijlociu. În același timp, armata SUA a lovit peste 13.500 de ținte, provocând pagube mult mai mari Iranului decât cele suferite de americani.
Pentagonul a încercat să ascundă imaginile din satelit care arată consecințele atacurilor iraniene asupra bazelor militare americane
Armata americană ia în calcul modificarea bazei din Bahrain, reducerea prezenței militare a Statelor Unite în Kuweit și Arabia Saudită și mutarea unor baze și instalații la vest de Golful Persic, pentru a fi mai greu de lovit de rachetele și dronele iraniene.
Structurile care au fost avariate sau distruse s-ar putea să nu mai fie reconstruite. Centrele de comandă și control ale armatei SUA ar putea fi mutate cu totul în subteran, în timp ce capacitățile ei militare ar putea fi împrăștiate în cât mai multe locații din regiune, potrivit oficialilor intervievați de WSJ.
Una dintre țările luate în considerare pentru posibila mutare a bazelor militare este Israelul, de unde au decolat zeci de avioane militare ale Statelor Unite în timpul războiului cu Iranul.
Guvernul american a pus presiune asupra furnizorilor de imagini prin satelit să restricționeze accesul la imaginile care arată pagubele provocate de atacurile iraniene asupra bazelor militare americane, ceea ce face mult mai dificilă misiunea de a determina exact cât de mari au fost aceste pagube.
Când i s-a cerut să ofere o estimare a pagubelor, în timpul unei audieri în Congresul american, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a răspuns: „Care este costul obținerii unei arme nucleare de către Iran?”
Un oficial al Pentagonului a estimat luna trecută că războiul din Iran a costat 29 de miliarde de dolari, însă această sumă nu include pagubele suferite de bazele americane din regiune.
Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) a estimat costul total al războiului într-un raport recent ca fiind aproximativ 40 de miliarde de dolari, din care între 2,2 și 5,1 miliarde reprezintă pagubele provocate de atacurile iraniene asupra bazelor americane.
În urma analizei imaginilor cu țintele din baza navală din Bahrain lovite de Iran, WSJ estimează un cost total de 400 de milioane de dolari.
Clădirile avariate sau distruse de rachetele și dronele iraniene
Iranul a avariat o parte din sediul Flotei A Cincea a marinei americane, iar clădirea nu mai poate fi folosită, potrivit unui oficial american.
La 90 de metri depărtare, clădirea de antrenament a Forțelor de Securitate Navală a fost distrusă. 400 de metri la est, depozitul echipajelor de urgență din baza navală a fost și el lovit.
În zona portului, un rezervor de apă potabilă și un depozit din apropiere au fost distruse. Sala de mese principală și o baracă pentru 450 de militari au fost lovite, de asemenea.
Un depozit folosit de Grupul Operativ 59, prima unitate de drone și sisteme cu inteligență artificială a marinei SUA, a fost lovit de rachetele și dronele iraniene. Alte trei depozite învecinate au fost și ele avariate.
Două terminale de comunicații prin satelit AN/GSC-52B au fost distruse în primele ore ale atacurilor iraniene lansate ca răspuns la bombardamentele Statelor Unite și Israelului.
Terminalele le permit militarilor să comunice aproape în timp real și costă în jur de 20 de milioane de dolari fiecare, potrivit CSIS.
NSA Bahrain funcționa ca un mic oraș american. Acum, o parte din bază ar putea fi mutată în subteran
Pagubele provocate „au expus slăbiciuni și vulnerabilități la toate nivelurile”, a spus Mackenzie Eaglen, copreședinte al Comisiei Naționale pentru Viitorul Marinei din Congresul american.
NSA Bahrain a fost construită cu mult înainte ca Iranul să dețină rachete de mare precizie și drone, iar războiul a dezvăluit aceste vulnerabilități.
Fiind singura bază americană din Orientul Mijlociu unde puteau trăi și familiile militarilor, NSA Bahrain funcționa ca un mic oraș american, având un teren de softball, restaurante, un complex cu magazine și alte servicii specializate, precum și o școală.
„Când am fost eu ultima dată acolo, ei dădeau o petrecere dansantă”, a spus Mark Cancian, un colonel în retragere din cadrul pușcașilor marini care acum este consilier CSIS.
„Ne-am apărat instalațiile în mod admirabil, dar muniția care a reușit să pătrundă a lovit infrastructura necesară pentru a ne desfășura operațiunile”, a spus și Dr. Ravi Chaudhary, fost secretar adjunct al forțelor aeriene americane.
„Acesta este rezultatul a 10 ani în care Iranul și-a adaptat tehnologiile de atac pentru o rază de acțiune mai lungă și o mai mare precizie.”
Deciziile pe care Statele Unite le va lua acum – ce să reconstruiască, ce să abandoneze și cât de mult să se retragă – va determina amploarea prezenței militare americane în Orientul Mijlociu pentru o generație de acum înainte.
Editor : Raul Nețoiu