Pakistanul se poziționează ca mediator în conflictul dintre Statele Unite și Iran, într-o mișcare diplomatică care i-a surprins pe mulți observatori internaționali. Potrivit unei analize BBC, relația apropiată dintre liderii pakistanezi și președintele american Donald Trump joacă un rol esențial în această strategie.
Pakistanul a făcut eforturi diplomatice pentru a se poziționa ca negociator în război, iar rolul său de intermediar în acest conflict i-a surprins pe mulți, însă nu ar fi trebuit. Șeful armatei pakistaneze, mareșalul Asim Munir, este considerat un aliat apropiat al liderului de la Casa Albă, care l-a descris în repetate rânduri drept „mareșalul său preferat” și a subliniat că acesta cunoaște Iranul „mai bine decât majoritatea”.
Iranul nu este doar un vecin al Pakistanului, cu care împarte o frontieră de aproximativ 900 km, dar, potrivit propriilor declarații, are și o relație „frățească”, cu legături culturale și religioase profunde. Un alt fapt care aduce echilibru este acela că Pakistanul nu găzduiește baze aeriene americane. Și, spre deosebire de mulți intermediari obișnuiți din Golf, nu a fost încă atras în conflict.
Până acum, Pakistanul a menținut un echilibru fragil între Iran și SUA, transmițând mesaje între cele două părți, găzduind miniștri de externe din alte state musulmane și menținând contacte diplomatice intense. Dar acest echilibru nu este lipsit de riscuri.
Ce are de pierdut Pakistanul
Pakistanul depinde în mare măsură de importurile de petrol, o mare parte provenind prin Strâmtoarea Ormuz. „Aș spune că Pakistanul, mai mult decât aproape orice altă țară din afara Orientului Mijlociu, are foarte mult de pierdut aici”, a declarat Michael Kugelman, expert la Atlantic Council. „Are un interes foarte puternic să facă tot ce poate pentru a contribui la dezescaladare.”
Guvernul pakistanez a majorat prețurile la benzină și motorină cu aproximativ 20% la începutul lunii martie și a introdus deja măsuri precum o săptămână de lucru de patru zile pentru angajații statului, pentru a economisi combustibil. „Dacă războiul continuă, presiunile economice din Pakistan vor crește enorm”, spune Farhan Siddiqi, profesor de științe politice la Karachi.
Există, de asemenea, temeri legate de ceea ce ar putea aduce o escaladare. În septembrie anul trecut, Pakistanul a semnat un pact de apărare cu Arabia Saudită, convenind că „orice agresiune împotriva uneia dintre țări va fi considerată agresiune împotriva ambelor”.
Acest lucru ridică întrebări despre ce ar face Pakistanul dacă Arabia Saudită ar intra în război și ar invoca pactul. „Problema pentru noi este că, dacă ni se cere să intrăm în război de partea saudiților, întreaga noastră frontieră vestică ar deveni nesigură”, spune Siddiqi.
Pakistanul se află deja într-un „război total” cu Afganistanul, pe care îl acuză că adăpostește grupări teroriste, acuzații respinse de talibani. Întrebat despre această aparentă contradicție între apelurile la diplomație și propriile conflicte, Pakistanul a transmis că ani de negocieri nu au produs securitatea necesară.
Ce are de câștigat Pakistanul
Pe lângă miza regională, Pakistanul urmărește și consolidarea poziției sale pe scena internațională. Experții spun că Islamabadul este sensibil la percepția că nu are suficientă influență globală și vede în actuala criză o oportunitate de a-și întări profilul diplomatic.
„Pakistanul este foarte sensibil la criticile că nu are influență globală”, afirmă analistul Michael Kugelman. În acest context, implicarea într-un eventual proces de mediere între Statele Unite și Iran ar putea reprezenta un câștig important de imagine.
Fosta ambasadoare a Pakistanului, Maleeha Lodhi, descrie situația drept „diplomație cu mize mari, risc mare, dar și recompense mari”. În cazul unui succes, Pakistanul ar putea deveni un actor diplomatic relevant la nivel global. În caz contrar, impactul ar putea fi limitat, fiind perceput drept „o încercare de bună credință”.
Relația cu Trump nu este singurul as din mânecă
Pentru a-și consolida poziția, Pakistanul a mizat pe relația apropiată cu președintele american Donald Trump. Islamabadul a propus chiar nominalizarea acestuia la Premiul Nobel pentru Pace și a oferit Statelor Unite un suspect-cheie în cazul atentatului de la aeroportul din Kabul.
„Pakistanul i-a oferit lui Trump două victorii timpurii, extrem de importante pentru el”, spune Lodhi. La rândul său, Kugelman subliniază că Islamabadul este „dispus să joace jocuri diplomatice neconvenționale”, o strategie care i-a crescut atractivitatea ca posibil mediator.
Totuși, relația cu Washingtonul nu este singurul atu al Pakistanului. Potrivit profesorului Farhan Siddiqi, țara a adoptat o strategie de echilibrare a relațiilor externe, evitând alinierea rigidă într-un context internațional tot mai complex.
„Pakistanul a realizat că echilibrarea relațiilor este cea mai bună strategie”, spune acesta. „Este bine poziționat pentru a dialoga cu Iranul, deoarece nu este perceput ca pro-israelian sau puternic pro-american.”
Cu toate acestea, perspectivele unui acord de pace rămân incerte. „Șansele nu sunt mari, având în vedere nivelul ridicat de neîncredere dintre SUA și Iran și cerințele ambelor părți”, avertizează Kugelman. Potrivit acestuia, aceasta este „cea mai dificilă ecuație” pe care Pakistanul va trebui să o gestioneze dacă actualele demersuri diplomatice nu vor da rezultate.
Editor : M.I.