Societatea de Transport București (STB) traversează unul dintre cele mai negre momente din istoria sa post-decembristă. Cu o datorie colosală către ANAF, care a pus gaj pe întreaga flotă de tramvaie și autobuze, și cu încasări care acoperă doar 17% din buget, colosul de transport al Capitalei a început să aplice măsuri disperate.
Două direcții majore de „salvare” au fost trasate pe 17 aprilie 2026: tăierea veniturilor angajaților și scumpirea biletului cu 66%.
1. Salariații, „scutul” financiar în fața falimentului
Directorul general al STB a semnat o decizie fără precedent: reducerea programului de lucru pentru aproximativ 3.300 de angajați (personal TESA și conducere). Aceștia vor avea 11 zile nelucrătoare forțate în perioada aprilie – iulie 2026.
- Impactul social: Deși măsura este prezentată ca o „eficientizare” și o reducere a costurilor de operare (utilități, clădiri), realitatea este că greul cade pe angajații cu salarii mici din zona administrativă. Tăierea zilelor de lucru se traduce direct într-o diminuare a veniturilor lunare într-o perioadă de inflație crescută.
- Excepțiile: Sunt protejați doar cei din „prima linie” – șoferii, mecanicii și dispecerii – fără de care orașul s-ar bloca instantaneu. Totuși, tensiunea socială în cadrul companiei riscă să explodeze, în condițiile în care managementul „se plânge” de datorii rostogolite de ani de zile.
2. Călătorul, victima biletului de 5 lei
După ce a fost respinsă inițial, majorarea tarifului de la 3 la 5 lei revine pe masa Consiliului General ca o soluție de „cash-flow”.
- Matematica disperării: Primarul Capitalei avertizează că datoria către ANAF necesită plăți lunare de aproximativ 100 de milioane de lei. În lipsa acestor bani, ANAF ar putea, legal, să ridice autobuzele și tramvaiele de pe traseu.
- Paradoxul compensației: Directorul STB recunoaște că scumpirea biletului nu va aduce propriu-zis mai mulți bani în investiții, deoarece Primăria va scădea subvenția (compensația) cu suma încasată în plus. Singurul avantaj ar fi că STB nu ar mai sta „cu mâna întinsă” la Primărie pentru fiecare leu, având lichidități zilnice mai mari.
- Prețul suportat de cetățean: O călătorie care costa 1,3 lei în 2021 va ajunge 5 lei în 2026. Este o creștere uriașă într-un interval scurt, care riscă să îi trimită pe mulți călători înapoi în mașinile personale, agravând traficul din București.
3. „Găurile negre” și spectrul insolvenței
STB suferă de o boală cronică: incapacitatea de a fi rentabilă. Cu o încărcătură de personal și costuri care depășesc cu mult capacitatea de autofinanțare, compania a supraviețuit decenii întregi doar prin „perfuzii” de la bugetul local.
Primarul a fost tranșant: alternativa este insolvența. Totuși, o companie în insolvență care operează transportul public într-o capitală europeană este un scenariu de coșmar. Evaluările și auditurile cerute de edil ar putea scoate la iveală decizii manageriale defectuoase care „au învârtit roata” în gol, pe banii bucureștenilor.
Concluzie: Ca de obicei în cazul companiilor de stat ineficiente, factura este trimisă către cele mai vulnerabile verigi: salariatul de rând, căruia i se taie din program, și călătorul, căruia i se cere mai mult pentru același serviciu (deseori precar).