La o generație după ce Germania a interzis o organizație de tineret neo-nazistă, creată după modelul Tineretului Hitlerist, pe motiv că încerca să cultive o nouă elită extremistă, patru dintre foștii ei membri dețin acum roluri influente în jurul politicianului care este pe cale să devină primul premier statal de extremă dreaptă din țară de la fondarea Republicii Federale Germania în 1949, scrie Politico.
Cei patru bărbați sunt colaboratori apropiați ai lui Ulrich Siegmund, candidatul partidului de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) pentru funcția de premier în Saxonia-Anhalt, unde alegătorii sunt chemați la urne pe 6 septembrie. Doi dintre ei se numără printre cei mai apropiați consilieri ai săi, iar doi au ajutat la redactarea manifestului electoral al partidului.
Toți cei patru au avut legături cu Heimattreue Deutsche Jugend (HDJ), un grup modelat parțial după Tineretul Hitlerist și interzis de guvernul german în 2009, potrivit unei anchete realizate de Welt, publicație din rețeaua Axel Springer Global Network, alături de Politico. Ordinul de interzicere stipula că scopul grupului era formarea unei „elite neo-naziste” îmbibate de ideologia național-socialistă.
Regulamentul intern al AfD include HDJ – nume care se traduce aproximativ prin „Tineretul German Credincios Patriei” – pe lista organizațiilor ai căror foști membri au interdicție de a se alătura partidului.
Ordinul de interzicere emis de guvernul federal, obținut de Welt, cita „afinitatea grupului cu național-socialismul” și concluziona: „Obiectivul real al asociației este instruirea unei elite neo-naziste”. Se menționa că grupul se considera ca fiind „în continuitatea tradiției Tineretului Hitlerist”.
Curtea Administrativă Federală a Germaniei a menținut interdicția în 2010. HDJ, a motivat instanța, „este atașat ideologiei «sânge și pământ» (Blut und Boden) și doctrinei rasiale a național-socialiștilor și diseminează idei antisemite”.
De asemenea, acesta „adoptă o postură militant-agresivă în ansamblul său” față de ordinea liberă și democratică.
Toți cei patru bărbați au refuzat să își considere trecutul din cadrul HDJ drept un factor eliminatoriu, fie minimizându-și implicarea, fie refuzând să o comenteze, mai scrie Politico.
Ulrich Siegmund, care este așteptat să câștige detașat alegerile din săptămâna viitoare, a refuzat să se distanțeze de vreunul dintre ei.
„Sunt oameni remarcabili”, a declarat el pentru Welt. „Au un cazier curat. Nu mă interesează ce s-a întâmplat acum 20 sau 25 de ani.”
El a adăugat că se va concentra pe „cu totul alte probleme din această țară”.
Purtătorul de cuvânt
Unul dintre cei patru bărbați, Patrick Harr (44 de ani), este purtătorul de cuvânt al AfD în Saxonia-Anhalt și director executiv al grupului parlamentar al partidului în legislativul statal, potrivit Politico.
În interiorul partidului, numele său este vehiculat pentru preluarea Cancelariei de Stat – funcția de șef de cabinet al guvernatorului – într-un guvern AfD. El a făcut parte dintr-un grup de lucru prezidat de liderul adjunct al partidului la nivel statal, Hans-Thomas Tillschneider, constituit în iunie 2025 pentru a redacta manifestul de guvernare din acest an.
Acest manifest solicită izolarea copiilor solicitanților de azil și ai refugiaților în „clase speciale”, cu programe școlare bazate pe sistemul din țările lor de origine, predate ideal chiar de profesori refugiați.
Scopul declarat este de a le semnala copiilor că „șederea lor în Germania este doar temporară” și de a-i cruța pe „copiii noștri” de „povara multiplă” de a învăța alături de colegi din „culturi complet străine”.
De asemenea, documentul susține că copiii cu dizabilități „paralizează progresul instruirii” și descrie procesul de decenii al Germaniei de asumare a trecutului nazist drept „perpetuarea unei nevroze”, iar homosexualitatea drept o „deviație sexuală și un stil de viață non-reproductiv”.
Siegmund însuși spune rareori astfel de lucruri în mod public. Campania sa se bazează pe un populism afabil și este precaut în interviuri. „Ororile național-socialismului”, a declarat el, sunt „fără îndoială printre cele mai întunecate capitole din istoria Germaniei”.
La 3 octombrie 2002, Harr a fost ales în unanimitate la conducerea „departamentului de achiziții” al HDJ, conform procesului-verbal al congresului național de tineret al grupului, consultat de Welt.
Documentele sugerează că el lucra deja pentru acel departament și că a prezentat un raport privind activitățile sale anterioare.
Pentru anul următor, membrilor grupului li s-au oferit excursii „în care vom cunoaște pământul și oamenii din teritoriile desprinse din Reich”, adică locații din țările vecine pe care Germania le-a pierdut după Cel De-al Doilea Război Mondial.
Welt a ridicat problema trecutului din HDJ al colaboratorilor săi în fața lui Siegmund și Harr în septembrie anul trecut, în cadrul unui briefing off-the-record cu alți jurnaliști. Siegmund a declarat ulterior pentru cotidianul Berliner Zeitung că Harr a afirmat în acel briefing că a părăsit grupul „prin 2003” și că activitatea sa s-a rezumat la strânsul corturilor și al veselei pentru taberele de tineret. Siegmund a adăugat că nu va renega pe nimeni pentru că „a fost într-o tabără de corturi cu mult timp în urmă”.
Întrebat marți de Welt cum privește acum perioada petrecută în HDJ, Harr a răspuns simplu: „Sunt împăcat cu acest lucru.”
Avocatul
Un alt fost membru HDJ din anturajul lui Ulrich Siegmund este Laurens Nothdurft, consilier juridic principal al grupului parlamentar AfD și membru al comisiei de arbitraj a partidului la nivel de land, care se ocupă de disputele interne.
Tino Chrupalla, copreședintele național al AfD, a declarat duminică pentru postul public german ARD că Nothdurft s-a distanțat de HDJ și a numit acel episod o „rătăcire din tinerețe”.
Întrebat câteva zile mai târziu de postul public MDR dacă viziunile sale s-au schimbat, Nothdurft a spus: „Nu am ce să-mi reproșez.”
Născut în 1981, Nothdurft a fost o figură centrală a organizației timp de aproape un deceniu. Procesele-verbale ale ședințelor arată că a fost ales vicepreședinte național al HDJ în 1999 pentru un mandat de trei ani.
Raportul din 2002 al serviciilor de informații interne din landul Brandenburg îl descrie, de asemenea, ca pe un activist al Partidului Național Democrat (NPD), de extremă dreaptă.
În 2003, Nothdurft i-a decernat „insigna de aur de onoare” a HDJ lui Lisbeth Grolitsch, o fostă oficială regională din Liga Fetelor Germane din epoca nazistă, care a ajutat ulterior la fondarea altor grupuri neo-naziste.
Scriind ulterior în revista HDJ Funkenflug, Nothdurft spunea că Grolitsch a fost „imens de bucuroasă” că activitatea cu tinerii a grupului a rămas „în continuare dedicată acelorași idealuri”.
El adăuga: „Noi, tinerii, trebuie să ne străduim cu atât mai mult să ocupăm poziții decisive în școală, formare profesională, universitate și carieră, cu ambiție și perseverență.”
Un document intern din noiembrie 2005, consultat de Welt, consemnează realegerea lui Nothdurft ca vicepreședinte național al HDJ pentru încă trei ani, până în 2008, când avea 27 de ani.
Nimic din toate acestea nu i-a încetinit ascensiunea în cadrul AfD. În ciuda interdicției partidului vizând foștii membri HDJ, el s-a alăturat AfD, a lucrat pentru grupul parlamentar al partidului din Baden-Württemberg în 2018 și apoi în Bavaria.
În 2024, a fost ales primar al districtului Roßlau din Saxonia-Anhalt. Avocat de profesie, el l-a reprezentat pe Siegmund în același an în fața curții constituționale a landului, într-o contestație împotriva unei măsuri disciplinare parlamentare aplicate după ce Siegmund insultase un membru al Partidului Stângii (Die Linke).
O anchetă din acest an a publicației germane de stânga taz a dezvăluit că mai mulți dintre copiii lui Nothdurft au participat la întâlniri ale Jungadler, un grup de tineret etnonaționalist pe care autoritățile îl investighează ca posibil succesoriu al HDJ.
Prin intermediul unui avocat, Nothdurft a declarat pentru ziar că nu se află în contact cu Jungadler și neagă că ar avea cunoștință despre organizații succesoare ale HDJ. El nu a răspuns unei solicitări de comentarii transmise de Welt prin intermediul biroului de presă al AfD din Saxonia-Anhalt.
Andrea Röpke, politolog specializat în metodele de educație ale HDJ și în violența de extremă dreaptă, a declarat pentru Welt că scopul unor astfel de grupuri este generațional.
„Ligile de tineret etnonaționaliste precum HDJ sau Jungadler urmăresc încă de la început ca următoarea generație crescută în propriile rânduri să aparțină într-o zi elitei politice”, a spus ea.
„Ei au învățat de la o vârstă fragedă solidaritatea conspirativă, loialitatea absolută și gândirea în termeni de inamici politici.”
Autorul
Eric Kaden, născut în 1976, este din 2022 consilier de politici al AfD pe probleme de educație, cultură și știință. În 2005, el i-a dedicat un eseu în revista HDJ Funkenflug lui Kurt Eggers, un funcționar cultural nazist și membru al Waffen-SS, numindu-l un „luptător neclintit al revoluției culturale germane”, care a căzut pe Frontul de Est, „în marea luptă germană pentru libertate”.
Într-un document intern al serviciului german de informații interne din 2008, consultat de Welt, Kaden, care avea 32 de ani la acea vreme, este menționat drept titularul unei cutii poștale a HDJ. În același an, el a fost vizat, alături de Nothdurft, de descinderi ale poliției la nivel național împotriva activiștilor HDJ, acțiuni care au precedat interzicerea grupului.
Până atunci, el publicase deja o biografie de dimensiunea unei cărți despre Eggers, în timp ce lucra pentru grupul parlamentar al Partidului Național Democrat (NPD), de extremă dreaptă, din legislativul landului Mecklenburg-Pomerania Inferioară.
Biroul de informații interne al landului scria în ianuarie 2009 că din carte „lipsește orice distanțare critică față de Al Treilea Reich” și că „lupta rasială și ideile național-revoluționare sunt descrise ca fiind exemplare”.
Mai târziu în acel an, Departamentul Federal de Evaluare a Mediilor Dăunătoare Tinerilor din Germania a inclus cartea pe lista publicațiilor restricționate.
„Conținutul este un omagiu adus național-socialismului în toate fațetele sale”, se arată în decizia obținută de Welt. „Descrierile sunt marcate de un antisemitism care incită la violență, de glorificarea lui Adolf Hitler, de o evaluare pozitivă a doctrinei rasiale naziste și de impunerea totalitară a propriilor interese asupra semenilor.”
S-a constatat că antisemitismul violent al lui Eggers apare „deseori într-o lumină pozitivă”, iar cartea are un efect de brutalizare care instigă la violență.
Teza de doctorat a lui Kaden a fost publicată în 2018 de o casă editorială de extremă dreaptă, al cărei catalog este dominat de titluri național-socialiste și neo-naziste.
Legăturile sale cu vechii camarazi par să fi rezistat: cartea sa din 2022 despre pilotul principal al lui Adolf Hitler a fost publicată de Dankwart Strauch, un alt fost activist HDJ.
Oliver Kirchner, liderul grupului parlamentar AfD din Saxonia-Anhalt, a declarat la acea vreme pentru MDR, prin intermediul unui avocat, că trecutul lui Kaden este „ireproșabil” și că agențiile de securitate au „examinat și confirmat” acest lucru.
Kaden nu a răspuns unei solicitări de comentarii transmise prin intermediul biroului de presă al AfD din Saxonia-Anhalt.
Consilierul
Fratele lui Laurens Nothdurft, Felix W., a făcut parte din organizația HDJ din 1999 până în 2004 și a devenit șeful departamentului de „echipamente și tehnologie de tabără dedicate patriei” în aprilie 2003, conform documentelor.
Welt i-a acordat anonimitatea deoarece, conform legilor germane privind confidențialitatea, este o persoană privată care nu a căutat atenția publică.
În prezent, el se ocupă de afaceri federale și europene, medie și cultură pentru grupul parlamentar al AfD din Saxonia-Anhalt și a făcut parte, de asemenea, din grupul de lucru din 2025 care a redactat manifestul de guvernare.
El nu a răspuns unei solicitări de comentarii transmise prin intermediul biroului de presă al AfD din Saxonia-Anhalt.
Editor : B.P.