Câinii sunt atenți la mult mai multe dintre gesturile oamenilor decât am putea crede, iar până și o simplă clipire le poate influența comportamentul. Un nou studiu arată că patrupedele clipesc mai des atunci când văd oameni clipind, însă reacția este mai puternică atunci când persoana de pe ecran este chiar stăpânul lor, arată o cercetare publicată de Science Alert.
Ne iubim câinii și știm că și ei ne iubesc. Dar cât de atent ne urmăresc, de fapt, patrupedele? Așteaptă doar să le aruncăm o bucățică de brânză sau sunt atenți și la cele mai mici gesturi pe care le facem? Un nou studiu sugerează că sunt mult mai atenți decât am putea crede, până la nivelul unor mișcări faciale atât de subtile precum clipitul.
Cercetarea, publicată în revista Royal Society Open Science, arată că modul în care clipesc câinii se schimbă în funcție de faptul că omul pe care îl privesc clipește sau nu. Mai mult, reacția câinilor este influențată și de relația pe care o au cu persoana respectivă.
Descoperirea nu înseamnă că un câine a stăpânit arta contactului vizual semnificativ sau că animalul comunică în secret cu stăpânul său printr-un fel de cod Morse al pleoapelor.
Rezultatele sugerează însă că patrupedele sunt sensibile la ceva atât de fugitiv precum o clipire, mai ales atunci când aceasta vine din partea unei persoane importante pentru ele din punct de vedere social.
38 de câini, puși să urmărească oameni care clipesc
Cercetătorii de la Universitatea din Parma, Italia, au testat 38 de câini. În analiza finală au fost incluși 35 dintre aceștia, deoarece trei animale au fost prea distrase de mediul necunoscut pentru a duce experimentul la bun sfârșit.
Cercetătorii au ales să studieze clipitul deoarece acesta este „un comportament fiziologic străvechi și automat, care inițial nu a evoluat ca semnal social”, a declarat Eleanora Biffi, una dintre coautoarele studiului, pentru ScienceAlert.
„Clipitul ar putea oferi informații subtile despre atenție, implicare sau afiliere”, a explicat cercetătoarea.
Având în vedere sensibilitatea câinilor la comportamentul uman, echipa a considerat plauzibil ca aceștia să poată reacționa chiar și la o mișcare atât de subtilă precum clipitul, iar reacția să fie influențată de relația lor cu persoana respectivă.
Câinii au urmărit videoclipuri scurte în care apăreau trei persoane: stăpânul lor, o femeie necunoscută și un bărbat necunoscut.
Pentru fiecare persoană au fost realizate două versiuni ale videoclipului. Într-una dintre ele, persoana de pe ecran clipea o dată la fiecare trei secunde. În cealaltă, privea pur și simplu camera, cu o expresie neutră.
Câinii, care erau bine dresați, au urmărit fiecare versiune timp de 40 de secunde, în timp ce cercetătorii le înregistrau comportamentul.
Câinii au început să clipească mai des când oamenii clipeau
Rezultatele au arătat că patrupedele urmăreau clipirile oamenilor. În general, câinii clipeau semnificativ mai des atunci când priveau persoane care clipeau decât atunci când urmăreau persoane care își mențineau privirea nemișcată.
Însă partea mai interesantă a experimentului a apărut atunci când pe ecran era chiar persoana pe care câinele o cunoștea.
Frecvența clipirilor câinilor a crescut atunci când aceștia își priveau stăpânii clipind. Același efect nu a fost observat în cazul persoanelor necunoscute.
Cu alte cuvinte, nu era vorba pur și simplu despre faptul că mișcarea pleoapelor unui om îi determina pe câini să clipească mai des. Identitatea persoanei conta.
Câinii au reacționat diferit la stăpânele lor
Cercetătorii au observat și o diferență în funcție de sexul persoanei urmărite. Câinii au clipit mai des atunci când își priveau stăpânele decât atunci când priveau persoane necunoscute sau atunci când proprietarii lor erau bărbați.
Autorii studiului subliniază însă că acest rezultat trebuie interpretat cu prudență.
Cercetarea nu a fost concepută pentru a separa sexul proprietarului de alți factori care ar putea influența relația dintre câine și om, precum istoricul îngrijirii animalului sau natura legăturii dintre cei doi.
Prin urmare, rezultatul nu poate fi interpretat simplu ca dovadă că patrupedele reacționează diferit la femei și bărbați.
Este clipitul un semn de afecțiune?
Rămâne întrebarea: dacă un câine clipește la noi atunci când îl privim, este acesta un mic semn de afecțiune? Cercetătorii nu sunt încă pregătiți să spună acest lucru.
„Studiul sugerează că comunicarea dintre câini și oameni ar putea implica, prin urmare, nu doar semnale evidente, precum vocalizările, posturile sau direcția privirii, ci și mișcări faciale foarte mici pe care, de obicei, le trecem cu vederea”, spune Eleanora Biffi.
Clipitul are, evident, un rol fiziologic: menține suprafața ochiului umedă și protejată. Oamenii de știință sunt însă tot mai interesați să afle dacă acesta poate oferi și informații despre atenție, nivelul de activare sau relațiile sociale.
Câinii au mai „copiat” clipitul oamenilor
Există și câteva precedente interesante. Cercetări anterioare au arătat că patrupedele clipesc mai des atunci când li se arată alți câini care clipesc. Alte studii au sugerat că animalele își pot sincroniza clipitul cu cel al oamenilor în timpul interacțiunilor directe.
Sincronizarea comportamentală la câini a fost propusă drept un fel de „liant social”, care poate contribui la consolidarea relațiilor dintre indivizi familiarizați.
Fenomenul nu este exclusiv întâlnit la câini. Cercetările au sugerat că și pisicile și unele primate pot atribui o semnificație psihologică clipitului.
Experimentul actual a adus însă o nuanță importantă în ceea ce privește ideea că un câine și-ar sincroniza literalmente clipitul cu cel al stăpânului.
Câinii nu și-au sincronizat propriu-zis clipitul cu oamenii
Cercetătorii au căutat clipiri ale câinilor care să apară în intervalul de 1,5 secunde de la o clipire a omului. Din cele 96 de clipiri înregistrate la câini, 57,3% au avut loc în acest interval.
Proporția nu a fost însă semnificativ diferită de ceea ce s-ar fi putut obține pur și simplu întâmplător. Cu alte cuvinte, câinii clipeau mai des atunci când oamenii pe care îi priveau clipeau, dar nu își sincronizau propriu-zis clipirile cu ale acestora.
Cercetătorii consideră că frecvența crescută a clipirilor arată că patrupedele sunt în mod evident atente la mișcările ochilor stăpânilor lor cunoscuți. Nu se știe însă dacă această reacție este o formă de imitație automată sau dacă face parte dintr-un proces social mai complex.
Unul dintre motive este chiar modul în care a fost realizat experimentul: câinii au urmărit videoclipuri preînregistrate, în loc să interacționeze direct cu o persoană reală.
Prin urmare, experimentul nu a oferit feedback în timp real, care ar putea fi necesar pentru apariția unei sincronizări comportamentale autentice.
Ce înseamnă, de fapt, clipitul câinelui?
Studiul ridică astfel mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. „Știm acum că observarea clipirii stăpânului lor poate influența frecvența cu care câinii clipesc, dar încă nu știm ce înseamnă această modulare”, spune Biffi.
„Clipitul oferă feedback privind atenția sau implicarea? Este asociat cu o interacțiune relaxată sau neamenințătoare? Și clipitul reciproc afectează disponibilitatea câinelui de a se apropia, de a menține contactul sau de a continua interacțiunea?”
Pentru a răspunde la aceste întrebări, cercetătorii spun că vor fi necesare studii care să combine analiza detaliată a comportamentului cu măsurători ale privirii, ale nivelului de activare și ale stării fiziologice a animalelor.
Deocamdată, concluzia este mai modestă, dar nu mai puțin interesantă: câinii observă clipitul oamenilor, iar reacția lor pare să fie mai puternică atunci când persoana respectivă este cineva important pentru ei.
Rezultatele se adaugă astfel unui număr tot mai mare de cercetări care arată cât de atenți sunt câinii la oameni și cât de bine își adaptează comportamentul la noi.
Citește și: „Medicamentul” care alină bolnavilor dorul de casă
Editor : C.A.