Iranul și aliații săi au lansat cel puțin 135 de atacuri cu drone și rachete asupra a 84 de obiective de infrastructură din țările arabe ale Golfului, potrivit unei anchete Reuters. Loviturile au vizat instalații petroliere, rafinării, aeroporturi, centrale electrice și sisteme de desalinizare, provocând întreruperi ale activității și pierderi economice de amploare. Analiza arată că atacurile au vizat în mod repetat echipamente esențiale, în pofida declarațiilor oficiale care au atribuit frecvent pagubele resturilor provenite din interceptarea munițiilor iraniene.
Rachetele și dronele iraniene au lovit obiective de infrastructură din Golf de cel puțin 135 de ori, provocând defecțiuni în lanț, ale căror consecințe au fost adesea ascunse de statele din regiune. În pofida declarațiilor oficiale repetate potrivit cărora pagubele ar fi fost provocate de resturi rezultate în urma interceptărilor, Reuters a constatat că, în fiecare caz analizat, echipamentele lovite se numărau printre cele mai importante pentru funcționarea instalațiilor respective.
Iranul și aliații săi au efectuat zeci de atacuri precise asupra infrastructurii din Golf de la începutul războiului. Loviturile au scos sistematic din funcțiune echipamente esențiale și au provocat defecțiuni în lanț, precum și pagube economice la nivel regional. Această campanie militară bine țintită contribuie la explicarea modului în care Republica Islamică a reușit să reziste presiunii exercitate de armata americană, mult mai puternică.
Iranul și aliații pe care îi înarmează au vizat infrastructura vitală pentru transportul petrolului din Fujairah, în Emiratele Arabe Unite, principalul port petrolier situat în afara Strâmtorii Hormuz, blocând operațiunile timp de mai multe săptămâni. Au atacat instalația de gaz natural lichefiat de la Ras Laffan, din Qatar, avariind două dintre așa-numitele „cutii reci”, care adăpostesc echipamentele necesare răcirii gazului în procesul de lichefiere.
Atacurile au vizat și aeroporturi din cel puțin patru țări. În Arabia Saudită, un aeroport a fost lovit de patru ori într-o singură săptămână, în cursul acestei luni. De asemenea, o stație de pompare a fost incendiată, iar alte două au fost avariate de-a lungul unei conducte saudite importante, întrerupând astfel o altă rută majoră care permite transportul petrolului fără traversarea Strâmtorii Ormuz.
Guvernele din regiune și alți actori au anunțat, pe parcursul războiului, atacuri asupra infrastructurii, fără să ofere însă prea multe detalii. O anchetă realizată de Reuters arată cât de precise au fost loviturile, ce echipamente critice au fost avariate în instalațiile strategice și care a fost amploarea pagubelor fizice și economice.
Potrivit analizei, Iranul a vizat infrastructura din țările arabe ale Golfului, inclusiv Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Qatar, Kuweit, Oman și Bahrain. De la începutul campaniei de bombardamente lansate de SUA și Israel împotriva Iranului, pe 28 februarie, Republica Islamică a efectuat cel puțin 135 de atacuri cu drone și rachete asupra a cel puțin 84 de obiective de infrastructură din regiune, a constatat Reuters.
Atacurile au răspândit teama în statele Golfului, au contribuit la creșterea puternică a prețurilor petrolului și au ajutat Iranul să contracareze luni întregi de presiune militară americană. Împreună cu blocada impusă de Republica Islamică asupra Strâmtorii Hormuz, capacitatea de a executa lovituri de precizie reprezintă o amenințare de durată pentru vecinii săi arabi și îi oferă Teheranului o influență considerabilă asupra economiei globale, precum și un avantaj în negocierile de pace cu Washingtonul.
Unele dintre țintele atacate sunt ascunse sub acoperișuri sau structuri de protecție, fiind imposibil de observat din spațiu. Altele se întind pe suprafețe de doar câțiva metri. Multe dintre instalații au funcții care nu sunt evidente pentru cineva fără cunoștințe de specialitate în domenii precum rafinarea petrolului, tehnologia nucleară sau prelucrarea metalelor.
Fără să viziteze direct obiectivele respective, Reuters nu a putut stabili în toate cazurile cât de eficiente au fost sistemele de apărare aeriană din Golf sau care a fost amploarea totală a pagubelor. Cu toate acestea, agenția a constatat că loviturile iraniene au fost precise și că echipamentele vizate aveau o importanță vitală pentru funcționarea instalațiilor.
Ryan Stevens, fost coordonator al operațiunilor aeriene speciale din cadrul Corpului Pușcașilor Marini al SUA, care a analizat concluziile Reuters, a declarat că atacurile Iranului au demonstrat „precizie, expertiză în alegerea țintelor și răbdare”.
Statele Unite, care au instituit o blocadă asupra petrolului iranian, minimalizează în mod repetat capacitatea distructivă a Iranului. În același timp, statele arabe din Golf nu recunosc adesea amploarea pagubelor provocate instalațiilor lor și atribuie frecvent distrugerile resturilor rezultate din interceptarea cu succes a munițiilor iraniene.
„Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a fost extrem de clar în comunicarea amenințărilor reprezentate de Iran la nivel regional și global”, a declarat căpitanul Tim Hawkins, purtător de cuvânt al CENTCOM. Acesta a afirmat că Statele Unite au condamnat în repetate rânduri Iranul „pentru că a atacat fără discriminare peste o duzină de țări vecine și sute de nave comerciale, precum și pentru că a pus în pericol milioane de vieți nevinovate în ultimele șapte luni”.
Misiunea Iranului pe lângă Organizația Națiunilor Unite de la Geneva, responsabilă de relațiile cu presa internațională, nu a răspuns unei solicitări detaliate de comentarii.
Succesul atacurilor sistematice asupra infrastructurii reprezintă un alt exemplu al modului în care Republica Islamică a rezistat ani întregi sancțiunilor economice internaționale și, mai recent, lunilor de război cu SUA și Israelul. În relatări anterioare, Reuters a arătat cum Iranul folosește platforme de tranzacționare a criptomonedelor și rețele ilegale de jocuri de noroc pentru a obține venituri ilicite și a ocoli sancțiunile. Agenția a documentat, de asemenea, modul în care Garda Revoluționară Islamică și-a consolidat controlul asupra Strâmtorii Hormuz și felul în care războiul a marcat începutul unei noi perioade de represiune.
Unele zone au fost supuse unor bombardamente aproape zilnice și se confruntă cu costuri de reparații și pierderi de venituri de ordinul miliardelor de dolari. Alte obiective au fost devastate într-o singură zi. Este cazul uneia dintre cele mai mari topitorii de aluminiu din lume, situată în Abu Dhabi.
Unele atacuri au fost efectuate de gruparea Houthi din Yemen, susținută de Iran, și de milițiile șiite irakiene controlate de Teheran.
Printre cele mai afectate obiective s-a numărat portul Fujairah, a cărui amplasare, la sud de Strâmtoarea Hormuz, a permis Emiratelor Arabe Unite să ocolească blocada impusă de Iran. Portul a devenit o rută esențială pentru comerțul mondial, contribuind la atenuarea celei mai grave perturbări a aprovizionării cu petrol din ultimele decenii.
Reuters a constatat că dronele și rachetele iraniene au lovit portul Fujairah de cel puțin 19 ori de la începutul războiului, pe 28 februarie, paralizând componente esențiale ale operațiunilor sale.
„Am văzut cum se apropiau și cum elicopterele doborau dronele din cer”, a declarat un om de afaceri străin care a asistat, de pe un drum din apropiere, la un val de atacuri asupra Fujairah, la mijlocul lunii martie. Relatarea sa a fost confirmată de analiza realizată de Reuters asupra fotografiilor de la fața locului. „Trimiteau roiuri de drone și una sau două au reușit să treacă”, a adăugat acesta.
Reuters a intervievat 36 de persoane familiarizate cu atacurile asupra infrastructurii, a adunat imagini și înregistrări video și a analizat declarații oficiale, precum și date provenite de la sateliți radar, optici și meteorologici, pentru a identifica dovezi privind pagubele și momentul producerii atacurilor. Înainte de publicare, reporterii au prezentat concluziile lor operatorilor instalațiilor și guvernelor țărilor afectate.
În cel puțin 34 de declarații oficiale emise după atacuri, guvernele au subliniat că eventualele pagube au fost provocate de resturile rezultate în urma interceptărilor reușite. Sistemele militare de apărare aeriană din Golf sunt amplasate în apropierea unora dintre cele mai sensibile obiective. Compania de informații din domeniul apărării Janes a confirmat existența unor sisteme americane de apărare antirachetă Patriot, vizibile în imaginile din satelit și amplasate la aproximativ trei kilometri nord de Fujairah.
„Istoria a demonstrat că instabilitatea din Orientul Mijlociu se extinde adesea dincolo de granițele regiunii, cu repercusiuni de anvergură”, a declarat guvernul Emiratelor Arabe Unite ca răspuns la întrebările detaliate ale Reuters privind concluziile anchetei. „În acest sens, eforturile reînnoite de a reduce tensiunile sunt esențiale pentru a preveni o potențială escaladare către un conflict mai amplu.”
Statele din Golf restricționează informațiile despre bilanțul victimelor și despre urmările atacurilor. În Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Qatar, Kuweit și Arabia Saudită, realizarea sau distribuirea anumitor fotografii și înregistrări video cu efectele atacurilor este ilegală. Aceste țări invocă frecvent legile împotriva răspândirii zvonurilor și a dezinformării pentru a limita relatările despre lovituri.
Reuters și alte instituții internaționale de presă au publicat, în timpul războiului, dovezi vizuale verificate ale atacurilor. „Statele din Golf tratează acum evaluările pagubelor ca și cum ar fi secrete de stat”, a declarat Matthew Reed, președintele firmei de consultanță în domeniul petrolului Foreign Reports.
Statele Unite și Israelul au păstrat, de asemenea, sub tăcere informații despre pagubele suferite de bazele americane și de obiectivele israeliene. Cu toate acestea, numeroase detalii au ieșit la iveală prin intermediul comunicatelor guvernamentale și al relatărilor din presă, inclusiv al anchetelor Reuters.
Guvernul din Bahrain, singurul care a răspuns întrebărilor privind restricțiile, a declarat că acestea au fost instituite „pentru a proteja siguranța publică, a asigura integritatea anchetelor și a împiedica utilizarea acestor materiale pentru evaluarea sau planificarea unor atacuri viitoare”.
Atacurile Iranului asupra infrastructurii economice din Golf s-au desfășurat în paralel cu loviturile asupra obiectivelor militare americane din regiune. Inspectorul general al Departamentului Apărării al SUA a declarat în fața Congresului că Iranul a lovit sute de structuri din bazele americane, precum și zeci de aeronave.
„Fiecare țintă a fost de natură civilă: aeroporturi, terminale, rafinării, instalații de prelucrare a gazelor, zone rezidențiale, centre comerciale și, cel mai recent, centrala nucleară de la Barakah”, a declarat Sultan Al Jaber, directorul executiv al Companiei Naționale de Petrol din Abu Dhabi.
Pentru a evalua amploarea pagubelor provocate infrastructurii și pentru a stabili ce anume a fost lovit, Reuters a împărtășit concluziile și imaginile sale cu 11 specialiști din industriile relevante, cu fostul pușcaș marin Stevens, cu un alt fost membru al armatei americane care lucrează în prezent în domeniul securității în regiune și cu un fost oficial american specializat în securitate, combaterea terorismului și analiza imaginilor satelitare.
Toți cei 14 specialiști au afirmat că este extrem de improbabil ca avariile suferite de echipamente esențiale din zeci de obiective majore de infrastructură să fi fost provocate în principal de resturi căzute la întâmplare din cer. Mulți au invocat dovezi vizuale ale unor explozii, nu doar ale impactului produs de bucăți de metal, și au subliniat importanța operațională a țintelor.
Oficialii din Golf au cerut public un acord de pace care să abordeze programele iraniene de dezvoltare a dronelor și rachetelor, temându-se că acestea vor continua să amenințe regiunea pe termen lung. Prințul moștenitor al Arabiei Saudite i-a solicitat direct președintelui american Donald Trump asistență militară după o serie de atacuri comise la începutul lunii septembrie de gruparea Houthi din Yemen, însă cererea sa a fost respinsă, a relatat Reuters.
Un atac din 10 septembrie asupra conductei Est-Vest a Arabiei Saudite, o altă rută importantă care permite ocolirea Strâmtorii Hormuz, a întrerupt fluxul de țiței și a pus în pericol până la 4% din aprovizionarea mondială cu petrol. Arabia Saudită a declarat că atacul a fost comis de miliții din Irak, înarmate și susținute de Iran.
Și mai perturbatoare au fost loviturile iraniene asupra instalațiilor de gaz natural lichefiat de la Ras Laffan, din Qatar, care au pus în pericol aproape 20% din fluxurile mondiale de GNL.
Într-un interviu acordat Reuters în martie, directorul QatarEnergy, Saad al-Kaabi, a estimat că repararea completă a echipamentelor de răcire esențiale pentru procesul de lichefiere a gazelor, distruse în urma a două atacuri iraniene, ar putea dura între trei și cinci ani.
Instalația de GNL de la Ras Laffan a fost una dintre cel puțin patru unități industriale din zona Golfului Persic a căror restaurare completă ar urma să dureze aproximativ un an sau mai mult. Printre acestea se numără rafinăria Pearl, care transformă gazul în combustibili lichizi, complexul de gaze Habshan din Emiratele Arabe Unite și topitoria Emirates Global Aluminium din Al Taweelah, potrivit declarațiilor companiilor și unei evaluări realizate de IIR Energy, o firmă de analiză și informații din domeniul energetic.
„Fiecare țintă a fost de natură civilă: aeroporturi, terminale, rafinării, instalații de prelucrare a gazelor, zone rezidențiale, centre comerciale și, cel mai recent, centrala nucleară Barakah”, a declarat Sultan Al Jaber, directorul executiv al Companiei Naționale de Petrol din Abu Dhabi, cunoscută sub acronimul ADNOC, într-un interviu acordat în mai Consiliului Atlantic.
„Ei vizează infrastructura noastră”, a spus Al Jaber, care este și ministrul industriei și tehnologiei avansate din Emiratele Arabe Unite. „Dar ceea ce vizează cu adevărat este modul nostru de viață.”
Guvernele din Qatar, Arabia Saudită, Kuweit și Irak nu au răspuns solicitărilor de comentarii. Nici compania ADNOC nu a transmis un răspuns.
„Ținte bine alese”
Conceput inițial ca un proiect de dezvoltare economică, portul Fujairah și-a început activitatea la capacitate maximă în 1983.
În același an, o evaluare secretă a Agenției Centrale de Informații a SUA (CIA) a concluzionat că Iranul ar putea răspunde amenințărilor percepute prin atacuri asupra infrastructurii energetice din Kuweit, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite. Documentul, făcut public în 2019, avertiza că „chiar și câteva atacuri împotriva unor ținte bine alese ar putea provoca daune considerabile instalațiilor petroliere din Golf”.
În primele două luni ale războiului, Iranul a lovit Emiratele Arabe Unite mai des decât oricare dintre ceilalți vecini ai săi din Golf, iar Fujairah a fost obiectivul cel mai vizat din țară, potrivit analizei Reuters. În primele trei luni ale conflictului, portul s-a aflat fie sub atac, fie în proces de reparare.
Primul atac asupra Fujairah a fost anunțat pe 3 martie. Două zile mai târziu, rezervoarele de petrol cuprinse de flăcări erau încă vizibile din spațiu. Două companii de depozitare a petrolului și-au suspendat activitatea.
Următorul atac, anunțat pe 9 martie, nu s-a limitat la distrugerea combustibilului. Imaginile din satelit au arătat că lovitura a distrus primul colector de distribuție, un sistem format din 62 de conducte care transportă țițeiul și produsele petroliere finite de la terminale către danele de încărcare a navelor.
Oficialii din Emiratele Arabe Unite au atribuit pagubele provocate de primele două atacuri căderii unor resturi.
Ramanan Krishnamoorti, profesor de inginerie petrolieră la Universitatea din Houston, care a analizat concluziile Reuters, a declarat că este greu de crezut că resturile ar fi putut cădea pur și simplu peste colectorul de distribuție. „Aceasta este o rană la creier și la inimă”, a spus el.
Alte atacuri au avut loc pe 14, 16 și 17 martie, la câteva ore după ce SUA au lovit obiective militare de la terminalul de export petrolier de pe insula Kharg din Iran. Unul dintre aceste atacuri a avariat cel de-al doilea colector de distribuție din Fujairah, potrivit unei analize Reuters a imaginilor satelitare, confirmate de patru experți care le-au examinat și de o persoană familiarizată cu pagubele.
Avarierea celui de-al doilea colector nu fusese semnalată anterior. Aceasta explică scăderea încărcărilor de petrol la Fujairah la 440.000 de barili pe zi în săptămâna începută la 16 martie, adică mai puțin de jumătate din media zilnică din 2025, potrivit datelor privind exporturile furnizate de firma de analiză Kpler.
Războiul a împins prețul contractelor futures pentru petrolul Brent la valori apropiate de 120 de dolari pe baril sau chiar peste acest nivel în martie, aprilie și mai, de la aproximativ 70 de dolari în februarie. În ziua precedentă relatării Reuters, prețul Brent închisese la 106 dolari pe baril.
Thomas Warrick, fost secretar adjunct pentru politica de combatere a terorismului în cadrul Departamentului pentru Securitate Internă al SUA, a declarat că Iranul dispune de numeroase persoane „care înțeleg industria petrolieră și care știu să construiască și să țintească rachete”.
Înaintea războiului, Iranul deținea cel mai mare arsenal de rachete balistice din Orientul Mijlociu, inclusiv muniții cu dispersie, dificil de interceptat de sistemele de apărare aeriană, potrivit guvernului american. În plus, Iranul are o industrie a dronelor în expansiune. Înainte de război, țara putea produce aproximativ 10.000 de drone pe lună, iar modelul Shahed era unul dintre cele mai cunoscute aparate explozive fără pilot din arsenalul său.
În cel puțin șase declarații emise de la începutul conflictului, pe 28 februarie, autoritățile din Emiratele Arabe Unite au atribuit pagubele resturilor provenite de la drone sau rachete iraniene interceptate. Niciuna dintre aceste declarații nu a menționat pagube majore.
„Forțele americane au fost și continuă să fie alături de partenerii regionali în apărarea împotriva amenințărilor iraniene, interceptând mii de drone de atac și rachete cu ajutorul unui scut integrat care a salvat nenumărate vieți”, a declarat Hawkins, purtătorul de cuvânt al CENTCOM.
Reparațiile au continuat după atacurile de la jumătatea lunii martie. Imaginile din satelit au arătat macarale instalate în zonele avariate. La sfârșitul lunii martie, exporturile din Fujairah au atins un record săptămânal de 3,2 milioane de barili pe zi, potrivit Kpler, care monitorizează datele din port din 2013.
Iranul a continuat însă atacurile. Pe 6 aprilie, o lovitură a avariat o structură care adăpostea echipamente esențiale pentru transportul petrolului aparținând ADNOC, potrivit unei analize Reuters a imaginilor din satelit. Informația a fost confirmată de Warrick și de o persoană familiarizată cu configurația infrastructurii din Fujairah.
Pe 4 mai, Iranul a lovit din nou Fujairah cu o dronă, distrugând un ansamblu de conducte care duceau către primul colector de distribuție avariat în martie. Principala rută a Emiratelor Arabe Unite pentru transportul țițeiului în afara Strâmtorii Ormuz a fost din nou cuprinsă de flăcări.
Consecințele au fost și mai grave pentru exporturile de produse petroliere rafinate, care s-au oprit practic timp de o lună. Potrivit datelor Kpler, între ziua atacului și 1 iunie, o singură navă a părăsit portul.
Exporturile de produse petroliere rafinate nu și-au revenit decât în septembrie. Emiratele au recunoscut atacul cu dronă iraniană din 4 mai. Pe 17 mai, Iranul a lovit cel puțin un alt obiectiv din Emiratele Arabe Unite: centrala nucleară Barakah.
În iunie, Emiratele Arabe Unite ar fi acceptat să deblocheze cel puțin 10 miliarde de dolari din fondurile iraniene înghețate în sistemul bancar emiratez, au declarat atunci pentru Reuters patru surse familiarizate cu discuțiile. Potrivit acestora, trei miliarde de dolari ar fi fost deja eliberați. Două dintre surse au afirmat că, în schimb, Iranul ar fi acceptat să înceteze atacurile asupra Emiratelor.
Ministerul de Externe al Emiratelor Arabe Unite a negat existența unui asemenea acord. Într-o declarație, instituția a afirmat că „niciun fond iranian înghețat nu a fost deblocat, transferat sau facilitat prin intermediul EAU”.
Un înalt oficial iranian a confirmat în august transferul de fonduri, dar a declarat pentru Reuters că tranzacția nu avea legătură cu atacurile asupra Emiratelor. Potrivit acestuia, transferul a fost rezultatul „corectării comportamentului EAU”.
După 17 mai, nu au mai fost raportate atacuri asupra infrastructurii din Emiratele Arabe Unite.
În septembrie, în timp ce Iranul ataca petrolierele ADNOC aflate pe mare, portul Fujairah a înregistrat un record lunar de 2,62 milioane de barili pe zi pentru totalul exporturilor. Transportul combustibilului rafinat și al țițeiului a ajuns la niveluri fără precedent.
Informațiile serviciilor secrete iraniene
Oficialii americani consideră că Iranul ar fi putut primi informații din partea Rusiei și Chinei. În același timp, Teheranul s-ar baza pe o rețea de informatori cu acces la obiective sensibile, care transmit fotografii și informații despre amplasarea instalațiilor, potrivit a trei oficiali familiarizați cu situația: unul din Iran și doi din statele Golfului.
Întrebat despre posibilul schimb de informații, Ministerul Afacerilor Externe al Chinei a declarat că Beijingul „și-a îndeplinit în mod consecvent și strict obligațiile internaționale”. Rusia nu a răspuns solicitării de comentarii.
Cei trei oficiali au afirmat că Iranul deținea informații detaliate, inclusiv planul centralei nucleare Barakah și localizarea unei substații electrice din interiorul complexului, care a fost lovită în timpul atacului.
Emiratele Arabe Unite au declarat că drona care a lovit centrala nucleară pe 17 mai a fost una dintre cele trei lansate de „facțiuni armate din Irak”. Atacul asupra substației a obligat unul dintre cele patru reactoare să treacă la alimentarea cu energie prin generatoare diesel de urgență, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Imaginile surprinse pe 16 iunie, cele mai vechi imagini clare pe care Reuters a reușit să le obțină, arătau avarii în două puncte de pe acoperișul unei clădiri care găzduiește sistemele de control ale liniilor electrice ale centralei. Clădirea se află la aproximativ 130 de metri de unul dintre reactoare.
Atacul a demonstrat că autorii săi aveau cunoștințe detaliate despre instalație, a declarat directorul general al AIEA, Rafael Grossi.
„Aceasta înseamnă că oricine a fost sau este în spatele acestui atac știa exact ce făcea”, a afirmat Grossi în timpul unei vizite efectuate pe 2 iunie în Emiratele Arabe Unite.
Emirates Nuclear Energy Corporation, compania care operează centrala, nu a contestat analiza pagubelor. AIEA nu a răspuns unei solicitări de comentarii.
„Sistemele de siguranță ale centralei și procedurile stabilite au funcționat conform proiectului, siguranța nucleară a fost menținută, nu au existat răniți sau scurgeri radioactive, nivelurile de radiații s-au menținut în limitele normale și nu a existat niciun risc pentru populație sau mediu”, a transmis ENEC într-un comunicat adresat Reuters.
În Kuweit, la fel ca în Emiratele Arabe Unite, prezența militară americană și armamentul american de ultimă generație nu au fost suficiente pentru a opri atacurile.
Iranul a început să lovească sistematic infrastructura de export energetic a Kuweitului și aeroportul țării aproape imediat după declanșarea războiului. Atacurile au vizat o zonă industrială întinsă din provincia Ahmadi, situată la aproximativ 50 de kilometri sud de orașul Kuweit.
Zona cuprinde rafinăriile Mina Al-Ahmadi și Mina Abdulla, portul Shuaiba, precum și centrala electrică și stația de desalinizare din Shuaiba.
Autoritatea Portuară din Kuweit a suspendat operațiunile timp de 24 de ore în prima zi a războiului, după ce resturi au căzut în apropierea portului Shuaiba. În următoarele trei săptămâni, au fost lovite și rafinăriile învecinate Mina Al-Ahmadi și Mina Abdulla.
În aprilie, Kuweitul nu a exportat niciun baril de țiței, o situație fără precedent din 1991, potrivit companiei de monitorizare a transporturilor maritime TankerTrackers.
Până la sfârșitul lunii iulie, proiectilele iraniene avariaseră cel puțin 13 structuri din vasta zonă industrială Shuaiba, după cum arată imaginile din satelit. Atacurile au depășit cu mult rafinăriile, câmpurile petroliere și celelalte instalații energetice.
Dronele și rachetele iraniene au lovit aeroporturi din Bahrain, Kuweit și, în special, din Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Cel mai sângeros atac atribuit grupării Houthi a provocat moartea a 12 persoane, sâmbătă, la Aeroportul Internațional King Khalid din Arabia Saudită.
Aeroportul din Kuweit a fost lovit de opt ori. Unul dintre atacuri a avut loc la numai două zile după ce autoritățile redeschiseseră un terminal important, în urma reparațiilor necesare după o lovitură anterioară.
Iranul a vizat și infrastructura digitală, inclusiv centrele de date Amazon din Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Serviciile au rămas întrerupte timp de șase luni, deoarece echipamentele avariate nu au putut fi reparate.
Amazon a refuzat să comenteze direct concluziile Reuters, dar a făcut trimitere la o declarație publică din 15 septembrie, în care compania afirma că lucrează în continuare „la recuperarea resurselor regionale”.
În plus, Iranul a scos din funcțiune toate cele 1.262 de celule de topire de la topitoria Emirates Global Aluminium din Al Taweelah. Au trecut două luni până când prima celulă a putut fi repornită. Până la sfârșitul lunii august, doar un sfert dintre acestea fuseseră repuse în funcțiune, potrivit companiei. Producția nu ar urma să revină la normal înainte de 2027.
Atacul iranian a vizat centrala electrică a instalației și una dintre cele trei linii de topire, alcătuite din sute de cuve în care se produce aluminiu topit, a declarat Frank Davis, care a lucrat timp de 42 de ani în industria aluminiului, la nouă topitorii din întreaga lume, și a vizitat fabrica EGA. Davis a analizat imaginile din satelit obținute de Reuters.
Potrivit acestuia, un atac asupra unei singure linii de topire nu ar fi afectat celelalte două. Lovitura asupra centralei electrice a oprit însă întreaga activitate. „Ce păcat”, a spus Davis. „Este o instalație extraordinară.”
Prețul global al aluminiului a crescut cu 5%, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, după atacurile asupra topitoriei din Emiratele Arabe Unite și după o lovitură mai puțin distructivă, produsă în același weekend, asupra unei topitorii din Bahrain.
„Atacarea deliberată de către Iran a instalațiilor de care comunitățile depind pentru energie electrică, apă, transport și mijloacele lor de trai reprezintă o încălcare clară a dreptului internațional”, a transmis guvernul Bahrainului.
„Siguranța tuturor celor care locuiesc în Bahrain sau vizitează această țară rămâne prioritatea noastră. În cazul în care au avut loc incidente, autoritățile au acționat rapid pentru a proteja viețile și a limita pagubele”, se mai arată în declarație.
Printre cele mai grave consecințe s-au numărat atacurile asupra rețelelor de energie electrică și de alimentare cu apă din Kuweit.
În martie, Donald Trump a fost primul care a amenințat public că ar putea fi vizată aprovizionarea cu apă a Iranului. Însă iranienii au fost cei care au transformat această amenințare într-o realitate pentru vecinii lor, a afirmat Michael Christopher Low, directorul Centrului pentru Orientul Mijlociu al Universității din Utah.
Amenințarea era deosebit de gravă pentru Kuweit, o țară deșertică în care aproximativ 90% din apa potabilă provine din stațiile de desalinizare. Aceste instalații sunt adesea conectate la centrale electrice de pe coastă, deoarece procesul de desalinizare necesită cantități mari de energie și căldură.
Reuters a constatat că, între 2 martie și 20 iulie, Iranul a lovit cel puțin patru dintre cele opt centrale hibride de producere a energiei și desalinizare din Kuweit. Unele au fost atacate în repetate rânduri. Într-un interval de patru zile din iulie, Iranul a lovit ceea ce guvernul a descris drept „mai multe” stații de desalinizare, inclusiv una care ar fi fost atacată de cel puțin două ori.
Low a afirmat că Kuweitul nu dispune de resurse naturale de apă care să-i permită să supraviețuiască fără stațiile de desalinizare.
„Dacă s-ar ataca o parte suficient de mare din capacitatea acestora, vorbim despre epuizarea rezervelor de apă în câteva zile sau săptămâni”, a spus el. Guvernul kuweitian a lansat o campanie prin care le-a cerut cetățenilor să economisească energia electrică și apa, în „spiritul responsabilității comune”.
Frontul Mării Roșii
Exporturile de petrol și gaze funcționează ca un sistem integrat: de la sondele care extrag resursele, la conductele care le transportă pe distanțe de sute de kilometri, la rafinăriile care le prelucrează și până la porturile în care navele încarcă produsele destinate piețelor globale.
În Arabia Saudită, cel mai mare producător de petrol din Golf, această rețea oferă numeroase ținte potențiale. Vulnerabilitatea sa a fost semnalată în repetate rânduri de-a lungul deceniilor, inclusiv în raportul CIA din 1983. Regatul produce aproximativ 10% din țițeiul mondial, precum și gaze naturale și produse petrochimice.
Aproape toate exporturile de petrol ale Arabiei Saudite trec prin două porturi principale. Cea mai mare parte a transporturilor pleacă, de regulă, din Ras Tanura, situat pe coasta Golfului Persic. Regatul poate exporta însă petrol și prin Portul Industrial Regele Fahd din Yanbu, cel mai mare port de pe coasta saudită a Mării Roșii.
La începutul războiului, Yanbu și conducta Est-Vest care îl alimentează au devenit o rută esențială pentru exporturile de petrol ale Arabiei Saudite, permițând evitarea Strâmtorii Hormuz. Totuși, majoritatea navelor care pleacă din portul de la Marea Roșie trebuie să treacă prin apropierea teritoriului yemenit controlat de gruparea Houthi și prin strâmtoarea îngustă Bab al-Mandeb.
În martie și aprilie, dronele au lovit portul Yanbu de cel puțin două ori, la peste 1.000 de kilometri de granița cu Iranul, potrivit a două surse din industria petrolieră familiarizate cu operațiunile.
Pe 19 martie, o dronă a lovit rafinăria din Yanbu operată de Saudi Aramco Mobil Refinery Limited, limitând producția la aproximativ 70% din capacitate până pe 9 aprilie, a declarat Hillary Stevenson, vicepreședinte pentru informații energetice la IIR Energy. Imaginile din satelit ale orașului Yanbu, realizate în jurul acelei date, arătau urme de arsuri, însă Reuters nu a putut stabili cu exactitate ce anume fusese lovit în rafinărie.
Atacurile din zona Mării Roșii s-au oprit ulterior, după intrarea în vigoare, la începutul lunii aprilie, a unui armistițiu inițial între SUA și Iran.
Pe 13 iulie, după destrămarea armistițiului, comandanți ai Gărzii Revoluționare Islamice din Iran s-au deplasat în Yemen cu rachete și echipamente pentru drone destinate grupării Houthi, a relatat Reuters.
A doua zi, Trump a promis lovituri aeriene împotriva infrastructurii iraniene. O analiză vizuală realizată de Reuters arată că, între 16 și 18 iulie, forțele americane au lovit cel puțin trei poduri și un tunel de pe principalele drumuri care duc spre portul Bandar Abbas, în sudul Iranului. Orașul găzduiește sediul marinei iraniene din zona Strâmtorii Hormuz.
Gruparea Houthi a atacat Arabia Saudită ca represalii, iar operațiunile petroliere saudite de la Marea Roșie au fost vizate de lovituri intense. Iranul a declarat că nu este responsabil pentru acțiunile grupării, care și-a revendicat atacurile. Purtătorul de cuvânt al Houthi nu a răspuns solicitării de comentarii privind aceste operațiuni.
Rafinăria din Jazan, situată la mai puțin de 100 de kilometri de granița cu Yemenul, a fost lovită de cel puțin patru ori între 25 iulie și 7 septembrie, potrivit Reuters. Primul atac a avariat rezervoarele rafinăriei și complexul adiacent cu ciclu combinat și gazeificare integrată, care transformă petrolul în gazul folosit pentru alimentarea instalației, a declarat Stevenson de la IIR Energy.
Potrivit lui Stevenson și a două persoane familiarizate cu operațiunile companiei Aramco, volumele de rafinare de la Jazan au scăzut la zero după atacuri. Kpler a transmis că, începând cu 24 iulie, doar o singură navă a fost încărcată la rafinărie.
De la începutul războiului, atacurile asociate Iranului au avariat cinci dintre cele nouă mari rafinării ale Arabiei Saudite și trei dintre principalele sale centre de prelucrare a petrolului, inclusiv instalația pe care Aramco o descrie drept cea mai mare din lume, a constatat Reuters.
Producția zilnică de petrol a Arabiei Saudite a scăzut sub șapte milioane de barili în cea mai mare parte a primelor șase luni de război, de la peste zece milioane de barili înaintea conflictului. La prețurile actuale, diferența se traduce prin pierderi de peste 50 de miliarde de dolari.
Marile companii energetice occidentale, inclusiv ExxonMobil și Shell, desfășoară activități în regiune prin intermediul unor asocieri în participațiune și au raportat pierderi totale de zeci de milioane de dolari din cauza atacurilor. Aramco, ExxonMobil și Shell nu au răspuns solicitărilor de comentarii.
Pe 7 septembrie, președintele parlamentului iranian a explicat explicit logica din spatele atacurilor.
„Este simplu: lanțul de producție a petrolului și gazelor de aici este întins, accesibil și expus”, a scris Mohammad Baqer Qalibaf într-o postare pe X. „Companiile americane de petrol și gaze din aceste ape și din aceste instalații împărtășesc această expunere.”
Trei zile mai târziu, un atac aerian a lovit trei stații de pompare din deșertul saudit. Una dintre ele a fost transformată într-o ruină carbonizată, iar fluxul de țiței prin conducta Est-Vest către Yanbu a fost întrerupt.
Prețul petrolului a depășit din nou pragul de 100 de dolari pe baril. O altă rută alternativă la Strâmtoarea Ormuz fusese astfel blocată.
Editor : C.A.