Ratko Mladić ispășea o condamnare pe viață pentru rolul său în războiul din Bosnia din perioada 1992-1995 și era deținut în unitatea ONU de la Haga.
Cu numai o săptămână înainte de anunțarea morții sale, președinta Mecanismului Internațional Rezidual pentru Tribunalele Penale, judecătoarea Graciela Gatti Santana, îi respinsese o nouă cerere de eliberare anticipată din motive umanitare.
Documentele oficiale ale tribunalului arătau însă că starea sa se deteriorase dramatic.
Un raport medical primit de instanță la 14 august arăta că „starea generală a lui Mladić s-a deteriorat rapid”, că fostul general intrase în „faza finală a vieții” și că medicii trecuseră la îngrijiri concentrate în primul rând pe confort și reducerea suferinței. Evaluarea clinică preciza că moartea sa putea surveni „în orice moment”.
Apărarea ceruse pe 18 august transferarea sa directă într-un spital sau într-o unitate de îngrijiri paliative din Serbia, unde ar fi urmat să rămână sub supravegherea autorităților sârbe. Tribunalul a refuzat însă cererea, considerând că îngrijirile medicale disponibile în Olanda îi protejau demnitatea și îi permiteau să beneficieze de tratament adecvat până la sfârșitul vieții.
Condamnat pentru genocidul de la Srebrenica
Ratko Mladić a fost comandant al Statului Major Principal al Armatei Republicii Srpska începând din mai 1992 și pe aproape întreaga durată a războiului din Bosnia și Herțegovina.
În 2017, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie l-a găsit vinovat de genocid, crime împotriva umanității și încălcări ale legilor și obiceiurilor războiului și l-a condamnat la închisoare pe viață.
Verdictul a fost confirmat definitiv în iunie 2021. Judecătorii au menținut condamnările pentru genocid, persecuție, exterminare, omor, deportare, transfer forțat, terorizarea populației civile, atacuri ilegale asupra civililor și luare de ostatici.
Cea mai gravă dintre crimele pentru care a fost condamnat a fost genocidul de la Srebrenica.
În iulie 1995, forțele sârbilor bosniaci conduse de Mladić au cucerit enclava Srebrenica, care fusese declarată anterior „zonă sigură” de Organizația Națiunilor Unite. Până la 8.000 de bărbați și băieți musulmani bosniaci au fost uciși sau au dispărut, iar aproximativ 30.000 de femei, copii și vârstnici au fost îndepărtați forțat din enclavă. Masacrul a fost calificat drept genocid de instanțele internaționale.
Tribunalul a stabilit că obiectivul operațiunii în care Mladić a avut un rol central a fost eliminarea musulmanilor bosniaci din Srebrenica.
Asediul orașului Sarajevo
Mladić a fost condamnat și pentru rolul său în asediul Sarajevo, unde forțele sârbe bosniace au desfășurat o campanie de bombardamente și atacuri cu lunetiști împotriva populației civile.
Judecătorii au concluzionat că una dintre operațiunile criminale la care Mladić a participat urmărea în mod explicit „răspândirea terorii” în rândul civililor din Sarajevo prin bombardamente și focuri ale lunetiștilor. De asemenea, a fost găsit vinovat pentru luarea drept ostatici a unor membri ai personalului ONU, într-o încercare de a împiedica atacurile aeriene NATO asupra pozițiilor sârbilor bosniaci.
Războiul din Bosnia, declanșat în contextul destrămării Iugoslaviei, a provocat moartea a peste 100.000 de persoane și a forțat aproximativ două milioane de oameni să-și părăsească locuințele.
A fugit aproape 16 ani
Mladić fusese inculpat pentru prima dată de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie în iulie 1995, însă a reușit să evite capturarea timp de aproape 16 ani.
A fost arestat în Serbia la 26 mai 2011 și transferat cinci zile mai târziu la Haga. Procesul său a început în mai 2012. Sentința pe viață a fost pronunțată în noiembrie 2017 și a devenit definitivă după respingerea apelului, în iunie 2021.
Alături de fostul lider politic al sârbilor bosniaci Radovan Karadžić, Mladić a devenit una dintre figurile centrale ale proceselor internaționale privind crimele comise în timpul destrămării Iugoslaviei.
Starea sa de sănătate se deteriorase puternic în ultimii ani, fiind spitalizat în repetate rânduri și suferind inclusiv de tulburări cognitive. În primăvara acestui an, apărarea ceruse deja eliberarea sa pe motiv că se afla într-un „declin medical avansat și ireversibil”. Instanța ONU a recunoscut în luna mai că Mladić se afla în „ultimele etape ale vieții”, dar a decis că primea îngrijiri medicale corespunzătoare la Haga și a refuzat eliberarea.
Mladić, elogiat de ultrași români într-un scandal înainte de Bosnia – România
Numele lui Ratko Mladić a provocat un scandal și în România. În noiembrie 2025, înaintea meciului Bosnia și Herțegovina – România din preliminariile Campionatului Mondial, un grup de ultrași români, asociați unei facțiuni a galeriei lui Dinamo, s-a fotografiat la Belgrad alături de suporteri sârbi și a afișat un banner care îl glorifica pe fostul comandant condamnat pentru genocid. Pe pânză apărea mesajul: „Mladić, erou european, i-a redus pe musulmani la zero”. Imaginea a provocat indignare în Bosnia, unde presa a cerut inclusiv ca persoanelor implicate să li se interzică accesul în țară și la partida de la Zenica.
Ministerul român de Externe a condamnat atunci fără echivoc glorificarea criminalilor de război. MAE a transmis că asemenea manifestări sunt incompatibile cu democrația, drepturile omului și valorile fundamentale și a avertizat asupra folosirii meciurilor de fotbal pentru promovarea unor mesaje rasiste, xenofobe sau islamofobe.
Și Dinamo București s-a delimitat public de acțiunea ultrașilor, precizând că astfel de manifestări sunt incompatibile cu valorile clubului.
Scandalul din 2025 nu a fost însă primul incident de acest fel. La România – Bosnia, 3-0, disputat în Giulești pe 3 iunie 2011, suporteri români au afișat un banner cu mesajul „Free Mladić”, la numai câteva zile după capturarea fostului general. UEFA a amendat ulterior Federația Română de Fotbal.