În timp ce România se zbate în dificultăți economice, grupul francez Renault demonstrează o lăcomie corporatistă fără margini. Automobile Dacia SA a raportat pentru anul trecut o cifră de afaceri record de 29,9 miliarde de lei (în creștere cu 7,6%) și un profit net care a explodat cu peste 10%, atingând 629 de milioane de lei.
Însă adevăratul scandal abia acum începe: aproape întreg profitul va fi trimis în buzunarele acționarilor străini, în timp ce investițiile în fabrica de la Mioveni au fost mutilate drastic. Mai mult, proiectul istoric de extindere a capacității de producție la 400.000 de vehicule a fost abandonat definitiv.
Pe scurt: Renault folosește România ca pe o vacă de muls financiară, refuză să mai dezvolte uzina argeșeană, dar cere ajutor de la stat. În acest context tensionat, Mihai Bordeanu (șeful mărcii Dacia) merge astăzi la Guvern pentru a discuta cu premierul interimar Ilie Bolojan, cel mai probabil pentru a cerși noi facilități sau subvenții, deși compania înoată în bani.
Retorica ipocrită a managementului: Profituri de top, dar „țara e deprimată”
Strategia cinică a celor de la Renault este mascată de directorul financiar Aurelia Leoveanu sub eticheta unei „consolidări financiare”. În realitate, creșterea veniturilor nu provine dintr-o performanță industrială reală, ci din scumpirea artificială a mașinilor. Dacia a mutat producția modelelor accesibile (cum este Sandero) în Maroc, lăsând Mioveniul să producă exclusiv modele mai scumpe, precum Duster și Bigster, pentru a stoarce marje de profit uriașe (rentabilitatea a crescut agresiv la 24,46%).
Ipocrisia conducerii atinge cote maxime când vine vorba de piața locală. Recent, Mihai Bordeanu și șeful de vânzări global, Frank Marotteau, au răbufnit public, acuzând în mod lamentabil că „țara întreagă este deprimată” și că România este singura piață unde Dacia nu crește. Managementul dă vina pe inflație, pe prețul energiei și pe blocarea programului Rabla.
Realitatea crudă: Dacia nu mai vinde în România nu pentru că românii sunt „deprimați”, ci pentru că brandul autohton a devenit mult prea scump pentru buzunarele lor, după ce modelele de buget au fost exilate în fabricile din Africa de Nord.
Investițiile la Mioveni, tăiate la sânge. Promisiuni mutate în Turcia și Maroc
Documentele financiare analizate arată o realitate neagră: în 2025, investițiile la Mioveni au scăzut masiv. Planul de extindere a uzinei, promis românilor de ani de zile, a fost îngropat definitiv. Justificarea oficială a CFO-ului Dacia este o capodoperă de limbaj de lemn corporatist: se renunță la extindere pentru „eficiență și flexibilitate”. În traducere liberă: Renault nu mai vrea să riște niciun eurocent pentru dezvoltarea infrastructurii industriale din România.
În timp ce Mioveniul este privat de investiții majore, Grupul Renault își mută prioritățile și tehnologia în alte zări:
- Modelele ieftine și de volum mare au fost cedate Marocului.
- Noul model Striker, dotat cu motorizări moderne full-hybrid, va fi produs în Turcia.
- României îi rămân doar promisiuni pe hârtie privind electrificarea gamei Sandero abia din 2028.
Concluzie: Un pilon economic care doar profită?
Deși Dacia se laudă că reprezintă 5,4% din exporturile României și că susține un întreg ecosistem de furnizori, comportamentul actual al grupului arată mai degrabă ca o strategie de retragere parțială și exploatare la maximum a resurselor existente, fără asumarea unui viitor pe termen lung în Argeș.
Rămâne de văzut dacă premierul interimar Ilie Bolojan, recunoscut pentru strictețea sa în gestionarea banilor publici, va accepta lamentările șefilor Dacia sau le va cere socoteală pentru decizia revoltătoare de a tăia investițiile din România în timp ce exportă sute de milioane de lei sub formă de dividende.