Pedepsele pe care regimul de la Teheran le aplică celor care au îndrăznit să se ridice împotriva lui continuă. Problemele Iranului rămân aceleaşi, ba chiar s-au agravat. Rămâne şi întrebarea dacă va mai fi sau nu o intervenţie din partea Statelor Unite. Discutăm scenariile cu dr. Raz Zimmt, de la Institutul de Studii de Securitate Naţională, din Israel. Vă prezentăm în continuare un nou episod al emisiunii Pașaport diplomatic.
Liniște impusă la Teheran
Cristina Cileacu: Dr. Zimmt, vorbim despre Iran, pentru că am văzut de la începutul acestui an proteste, proteste masive în Iran. Apoi am văzut o reprimare violentă a acestor proteste. Am văzut o intervenție iminentă, care nu a venit niciodată, dinspre Statele Unite. Iar situația pare acum calmă. Dar este așa?
Dr. Raz Zimmt: Cred că este calm, dacă vă referiți la starea actuală a demonstrațiilor din Iran, ceea ce este destul de ușor de înțeles din cauza represiunii brutale a demonstrațiilor din ultimele două săptămâni. Dar cred că trebuie să ne amintim că toate problemele care au inițiat acest ultim val de proteste în Iran, de la sfârșitul lunii decembrie, sunt încă acolo. Criza economică, lipsa de apă, electricitate, criza de legitimitate suferită de regimul iranian, decalajul tot mai mare dintre regim și populația iraniană, toate aceste probleme și crize sunt încă aici. Aș spune chiar că s-au înrăutățit și mai mult după această represiune. Și deci cred că întrebarea nu este dacă vom vedea la un moment dat reînnoirea acelor proteste din Iran, ci când? Cred că aceasta este principala întrebare chiar acum.
Opoziția iraniană, neorganizată
Cristina Cileacu: Am văzut că populația nu era bine organizată. Oamenii erau supărați în principal din cauza situației economice. Dar, din nou, populația din Iran este destul de diversă. Nu au un lider, pentru că unii dintre ei sunt ideologic mai aproape de regim. Alții au credințe religioase mai puternice decât ceilalți. Cei mai mulți dintre ei, desigur, suferă din cauza restricțiilor. Există şi minorităţi în Iran. Cine poate organiza un astfel de protest, dacă cineva poate face asta, pentru a schimba regimul, dar și pentru a menține Iranul stabil?
Dr. Raz Zimmt: Cu siguranță sunt de acord cu dvs., una dintre problemele acestui val de proteste, și nu este prima dată când vedem această problemă, este lipsa de organizare și lipsa de conducere. Dar trebuie să ne amintim că, în ceea ce privește această etapă a protestelor, este important să avem un fel de conducere sau organizare, dar cred că este mai important atunci când încearcă să treacă la următoarea etapă de protest, care este răsturnarea regimului iranian și apoi să vină cu o alternativă. Nu cred că este vital să avem o conducere națională în această etapă. Dar, cu siguranță, impune multe constrângeri asupra capacității așa-numitei opoziții de a depăși statul și regimul din Iran. Cred că dacă avem milioane de iranieni pe străzi și reprezentanți ai diferitelor secțiuni ale societății iraniene care lucrează împreună, muncitori și profesori și comercianți din bazar, studenți, femei şi minorități etnice care lucrează împreună, chiar dacă nu există o conducere unită sau un fel de organizație națională, acest lucru ar putea fi suficient pentru a trece mai departe la etapa următoare. Dar cred că unul dintre lucrurile pe care nu le-am văzut, și aceasta este, de asemenea, o condiție foarte importantă pentru a avea un fel de schimbare a regimului în Iran, este să vedem niște fisuri și diviziuni în interiorul statului, în cadrul elitei politice și de securitate din Iran, și asta este ceva ce nu am văzut.
Iranul: revoluție sau ruptură internă
Cristina Cileacu: Dar credeți că va apărea cineva, pentru că știm că regimul din Iran nu este un monolit. Sunt straturi. Oamenii care conduc Iranul nu sunt neapărat de acord între ei. Vedeți, ca expert, pe cineva care ar putea veni în fața tuturor acestor lucruri și poate duce la căderea regimului propriu-zis?
Dr. Raz Zimmt: Cred că trebuie să facem distincția între două scenarii principale. Unul este schimbarea regimului, ceea ce înseamnă o schimbare revoluționară de jos. Și în acest caz, aș presupune că, la un moment dat, am putea vedea un activist iranian, poate cineva dintre prizonierii politici chiar acum din Iran, care ar putea deveni lider național. Este foarte dificil să identifici una dintre opţiuni, pentru că, după cum știți, statul iranian a depus eforturi considerabile să reprime orice fel de conducere, care ar putea deveni o alternativă. Deci acesta este un scenariu. Al doilea scenariu este de a vedea nu o schimbare de regim, ci o schimbare din interiorul regimului, ceea ce înseamnă că cineva din elita politică sau de securitate din Teheran va ajunge la concluzia că singura modalitate de a supraviețui sau singura modalitate de a se asigura că Republica Islamică continuă să existe este printr-un fel de schimbare din interior, adică să-l îndepărteze pe Liderul Suprem Khamenei de la conducere și apoi să îl înlocuiască cu altcineva. Nu văd că se întâmplă acest lucru în circumstanțele actuale. Cred că în prezent, elitele politice și de securitate din Iran nu simt că este o amenințare imediată la adresa stabilității regimului. Dar, la un moment dat, dacă se simt amenințați de demonstrații sau de posibilitatea unei intervenţii SUA, am putea vedea fie un politician, fie un general de rang înalt care încearcă să preia controlul asupra establishmentului din Iran.
Intervenția SUA rămâne posibilă
Cristina Cileacu: Încă mai credeți că este posibilă o intervenție SUA? Știm că a fost iminent, cel puțin Donald Trump a spus asta. La un moment dat, a fost o informație că chiar Benjamin Netanyahu, prim-ministrul Israelului, l-a sunat pe Trump să nu atace Iranul. De asemenea, o mulțime de lideri din Orientul Mijlociu au reușit cumva să retrogradeze această intervenție. Dar credeţi că mai poate urma, un atac puternic venit din partea Statelor Unite împotriva Iranului?
Dr. Raz Zimmt: Cu siguranţă. Cu siguranță cred că da. Cred că ceea ce l-a împiedicat pe președintele Trump să-și pună în aplicare dorința de a lovi Iranul au fost doi factori principali. Unul este evaluarea împărtășită cu el că va fi foarte dificil să răstoarne regimul iranian în acest moment, cu excepția cazului în care SUA se angajează să-și folosească toată forța militară, care încă nu există în Orientul Mijlociu. Iar celălalt lucru a fost îngrijorarea statelor israeliene și arabe față de posibilitatea unei escaladări, a escaladării regionale, care ar putea afecta nu doar Israelul, ci și statele din Golf. Și deci ceea ce cred că vedem în ultimele zile este concentrarea forţelor SUA în Orientul Mijlociu, care ar putea permite președintelui Trump să decidă asupra diferitelor scenarii despre modul de abordare militară cu Iranul, dacă este necesar. Nu știu dacă va face asta, dar cel puțin putem ajunge cu siguranță la un punct, în câteva zile, care îi va permite președintelui Trump să ia decizii care erau mai greu de luat acum o săptămână.
Lovitura decisivă, greu de realizat
Cristina Cileacu: Deci, putem spune în continuare că Iranul este chiar în centrul atenției Statelor Unite?
Dr. Raz Zimmt: Cu siguranţă. Și cred că iranienii își dau seama , pentru că atunci când te uiți la amenințările făcute de oficialii iranieni, inclusiv în ultimele zile, este foarte evident că iranienii iau amenințările americane foarte în serios. Din nou, cred că trebuie să ne întrebăm, și aceasta este întrebarea care este pusă în SUA, despre ce fel de atac militar vorbim, dacă este o lovitură, o lovitură mai cuprinzătoare, care ar putea încerca să răstoarne regimul iranian, va fi, în opinia mea, foarte dificilă, mai ales datorită faptului că, în prezent, așa cum am spus, nu sunt demonstrații evidente în interiorul Iranului. Este, de asemenea, posibilitatea ca SUA să poată încerca să facă în Iran ceea ce a făcut în Venezuela, adică un fel de schimbare din interiorul regimului, poate prin înlăturarea liderului suprem Khamenei și prin înlocuirea altcuiva din cadrul sistemului politic din Iran, într-un fel de evoluție într-un alt tip de model, model guvernamental în Iran, în loc de cel actual.
Protestele, puse pe seama Occidentului
Cristina Cileacu: Actualul regim de la Teheran a arătat cu degetul către Donald Trump și Netanyahu, spunând că au fost implicați, desigur, Statele Unite și Israel, în organizarea acestui protest pe care l-am văzut la începutul anului. Au fost implicați în acest protest?
Dr. Raz Zimmt: În primul rând, sunt suficient de bătrân să-mi amintesc că acesta este tipul de acuzații făcute de iranieni în ultimii 20 de ani. Deja, în 1999, în timpul revoltelor studențești din Iran și apoi Mișcarea Verde din 2009 și de-a lungul tuturor valurilor de proteste care au izbucnit în Iran în ultimii ani, a fost întotdeauna afirmația iraniană, în mare parte făcută de liderul suprem Khamenei, că acestea au fost inițiate și susținute de elemente străine, de dușmani străini, cel mai important, de SUA şi de regimul sionist, așa cum se referă la Israel. Nu pot exclude, desigur, posibilitatea ca SUA sau Israelul au fost cumva implicate în unele dintre evenimentele din Iran. Dar, la sfârșitul zilei, trebuie să ne dăm seama că inițiativa și motivele tuturor valurilor de proteste din Iran sunt lipsa sprijinului iranian, sprijinul populației iraniene față de Republica Islamică Iran și criza cu adevărat semnificativă, criza economică și prăbușirea infrastructurilor naționale din Iran, în special electricitatea și apă. Toate aceste probleme sunt principalul motiv pentru ce am văzut în Iran în ultimii ani. Și astfel, chiar dacă a fost o anumită implicare străină, acesta nu este cu siguranță motivul principal pentru a înțelege și a explica acest val de proteste.
Iranul își reface arsenalul militar
Cristina Cileacu: După războiul de 12 zile de anul trecut, război între Iran și Israel, Iranul pare că își mărește stocurile de bombe și capacitățile de apărare. Sunteți de acord cu această observație?
Dr. Raz Zimmt: Deci, din nou, trebuie să facem o distincție între trei probleme principale. Una este problema nucleară sau proiectul nuclear. Aici, nu am văzut progrese semnificative făcute de Iran de la războiul de 12 zile. Au existat unele lucrări de construcție în anumite instalații legate de programul nuclear. Dar, în prezent, Iranul încă nu îmbogățește uraniul. Iranul nu a reconstituit încă cele trei facilități principale care au fost atacate de Israel și SUA, la Natanz, Fordo și Isfahan. Aici, nu am văzut vreun progres real făcut. Principalele progrese au fost înregistrate în zona rachetelor, capacitățile rachetelor balistice. Aici vedem cu siguranță progrese realizate de Iran în încercarea de a reabilita daunele cauzate capacităților sale de rachete, atât în ceea ce privește calitatea, cât și cantitatea. Nu sunt sigur că au atins nivelul la care erau înainte de războiul de 12 zile, dar nu este surprinzător să presupunem că fac multe eforturi pentru a reconstitui aceste capacități, datorită faptului că rachetele balistice sunt singura modalitate prin care Iranul poate descuraja și a riposta în cazul unei lovituri SUA sau israelienă. Ultimul lucru este, desigur, domeniul sistemelor pentru apărare aeriană. Aici, din nou, știm că iranienii fac anumite eforturi pentru a-și îmbunătăți capacitățile, inclusiv prin contactarea atât a Rusiei, cât și a Chinei. Dar, din nou, nu am văzut niciun progres real făcut în încercările lor de a-și îmbunătăți capacitățile.
Schimbarea regimului depinde de iranieni
Cristina Cileacu: Premierul Netanyahu este un critic foarte vechi al Iranului. El a explicat mulți, mulți ani problema pe care Iranul o pune pentru Orientul Mijlociu. Deci putem presupune că un Iran destabilizat va fi în avantajul Israelului, dar va fi în avantajul poporului iranian?
Dr. Raz Zimmt: Cu siguranță sunt de acord că Israelul consideră astăzi schimbarea regimului iranian drept obiectivul său final. Dar cred, de asemenea, că Israelul și-a dat seama că va fi foarte dificil să răstoarne regimul iranian doar printr-o intervenție militară străină. Deci, ce am văzut în ultimele săptămâni este o încercare israeliană de a permite SUA să conducă această campanie împotriva Iranului, de la începutul protestelor din Iran. Și deci nu ar trebui să ne așteptăm ca Israelul să joace un rol direct în aceste încercări. Principala preocupare israeliană este legată de încercările iraniene de a-și reconstitui atât capacitățile de rachete balistice, cât și în viitor și de a-și înarma sau de a-și îmbunătăți capacitățile programului nuclear. În acest caz, Israelul ar putea lua în considerare cu siguranță o a doua rundă de război cu Iranul. Dar cred că una dintre concluziile din Israel, mai ales după războiul de 12 zile, este faptul că niciuna dintre problemele pe care le avem cu Iranul și niciuna dintre amenințările impuse securității naționale israeliene de către Iran nu au fost rezolvate. Încă vedem că Iranul încearcă să-și mărească capacitățile de rachete, programul nuclear este încă acolo, deși mult degradat de la război. Iranul depune încă multe eforturi pentru a-și sprijini aliații și proxy-urile din regiune, cel mai important Hezbollah. Deci, este o credință comună în Israel, că singura modalitate de a face față acestor probleme este printr-o schimbare de regim. Dar, din nou, înțelegem că depinde mai ales de poporul iranian.
Monarhia, o soluţie simbolică
Cristina Cileacu: Sunteți un expert în Iran, așa că trebuie să vă întreb dacă posibilitatea ca Reza Pahlavi, fiul fostului șah, de a conduce Iranul, dacă acest regim actual va cădea într-un fel sau altul, este o posibilitate reală?
Dr. Raz Zimmt: Trebuie să fiu sincer cu dvs., am fost puțin surprins de nivelul de sprijin acordat lui Reza Pahlavi în timpul recentului val de proteste din Iran, dar totuși cred că există o diferență între toate acele sloganuri în favoarea restabilirii monarhiei în Iran și, probabil, acordarea sprijinului lui Reza Pahlavi ca un fel de antiteză față de această Republică Islamică Iran, cred că reflectă în mare parte nivelul disperării și crizei de legitimitate a Republicii Islamice Iran. Nu sunt sigur că reflectă sprijinul autentic acordat de majoritatea poporului iranian din interiorul Iranului ideii că Reza Pahlavi, care nu a mai fost în Iran în ultimii 47 de ani, va putea conduce Iranul. Dar cred că disperarea și sentimentul că situația din Iran de astăzi este atât de rea încât sunt gata să accepte pe aproape oricine ar putea deveni o alternativă la regimul actual din interiorul Iranului.
Iranul nu poate conta pe China
Cristina Cileacu: Ați menționat anterior că Iranul se îndreaptă spre Rusia și China pentru a obține ajutor pentru a-și spori capacitățile, dar credeți că, într-un caz, să zicem, de atac venit din Statele Unite și un război prelungit sau ceva de genul acesta, va sprijini China în acest caz Iranul? Pentru că știm că China nu investește prea mult, dar își mărește investițiile în Inițiativa Belt and Road, în special în Iran, fostul Drum al Mătăsii, deci regimul actual este în favoarea Chinei. Va susține China, cumva pe sub masă, să zicem, acest regim actual, dacă se întâmplă ceva rău împotriva regimului?
Dr. Raz Zimmt: Cred că este destul de puțin probabil. China vrea să menţină stabilitatea Iranului. Cu siguranță a fost împotriva războiului de 12 zile, din iunie, și cu siguranță nu dorește să vadă nicio instabilitate în Iran după posibila prăbușire a acestui regim actual. Dar trebuie să ne amintim că cea mai mare parte a sprijinului chinez pentru Iran este unul economic. China cumpără aproximativ 19% din exporturile de petrol din Iran. Au existat unele încercări ale iranienilor de a obține sprijin militar din partea chinezilor. Au fost și câteva încercări din partea Chinei, unele dintre ele au fost oprite de SUA, furnizarea de tehnologii cu dublă utilizare, care puteau fi folosite pentru producerea de rachete balistice. Dar, până la urmă, nu am văzut prea multe angajamente chineze de a sprijini Iranul din punct de vedere militar sau militar direct. Nu este doar din cauza îngrijorării lor pentru ceea ce ar putea spune SUA, dar și pentru că trebuie să ne amintim că majoritatea afacerilor chineze din Orientul Mijlociu se concentrează în statele arabe din Golf, nu în Iran. Și, prin urmare, nu sunt sigur că Iranul ar trebui să se aștepte la sprijin direct chinez în Iran, chiar şi în cazul unei intervenții militare SUA.