Epava navei Endurance, scufundată în 1915 în Marea Weddell din Antarctica și descoperită în 2022, ar putea fi expusă unor riscuri tot mai mari pe fondul schimbărilor climatice și al creșterii accesului în regiune. Cercetătorii și organizațiile de conservare propun crearea primei zone subacvatice protejate din zonă pentru a proteja unul dintre cele mai bine conservate epave din lume, scrie The Guardian.
Temperaturile extreme, curenții periculoși și banchiza instabilă din Marea Weddell din Antarctica, care au zdrobit și scufundat nava sa Endurance în 1915, l-au determinat pe Ernest Shackleton să descrie zona drept „cea mai rea parte a celei mai rele mări din lume”.
Timp de mai bine de un secol, condițiile care reprezintă o provocare chiar și pentru spărgătoarele de gheață moderne, au contribuit la protejarea epavei pierdute, descoperite în 2022, a cărei structură este încă în mare parte intactă.
Însă acum, cercetătorii se tem că schimbările climatice accelerate și posibilitatea ca nave de explorare să ajungă în viitor la epavă ar putea reprezenta o amenințare pentru acest obiectiv faimos la nivel mondial.
Biologii marini au descoperit deja ceea ce cred că ar putea fi o specie nouă de crustacee care se hrănește cu lemn și trăiește pe epavă. În Antarctica, spre deosebire de oceanele mai calde, nu au fost înregistrate până acum organisme care să consume lemn, ceea ce explică în parte de ce nava s-a păstrat atât de bine.
Pentru a o proteja pentru generațiile viitoare, UK Antarctic Heritage Trust (UKAHT) a propus ca nava și apele din jur să devină prima zonă subacvatică protejată special din regiune.
„Este probabil ca această specie să fie nouă pentru știință… ar putea fi o specie de adâncime din altă parte. Este ceva care va mânca epava?”, a declarat dr. Huw Griffiths.
„Este vorba despre anticipare”, a declarat Camilla Nichol, director executiv al UKAHT, organizație mandatată de guvernul britanic să gestioneze situl.
„Ce se va întâmpla în următorii 10, 20, 30 de ani? În ultimii 10 ani a existat mult mai puțină acoperire [de gheață sezonieră] și știm că traficul maritim a crescut.”
În același timp, „epavele au avut întotdeauna un farmec romantic”, iar „activitatea submarină este în creștere”, adaugă ea. „Antarctica este ultima frontieră, ceea ce îi sporește atractivitatea, iar accesibilitatea va crește.”
Luna trecută, la o reuniune la Hiroshima, Japonia, a statelor care reglementează activitățile umane din Antarctica, propunerea privind o zonă protejată a fost adoptată fără opoziție. Totuși, o etapă importantă rămâne de parcurs: aprobarea de către Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica (CCAMLR), care se va reuni în septembrie.
CCAMLR este formată din 27 de state membre, inclusiv China și Rusia, și a fost blocată în repetate rânduri de tensiuni geopolitice privind înființarea de arii marine protejate. Totuși, pe baza discuțiilor din ultimii ani, UKAHT este optimistă că propunerea va fi aprobată.
„Coreea de Sud, Japonia, Norvegia, toți cei de la acea masă au fost de acord că este important”, spune Nichol. „Cultura, patrimoniul, poveștile noastre contează pentru noi și contează pentru restul lumii.”
Endurance se află pe fundul oceanului, în „zona de noapte” a mării, la 3.000 de metri adâncime, o profunzime similară cu cea a Titanicului, scufundat în 1912 și aflat la 3.800 de metri în Atlanticul de Nord.
Navele care ajung în Antarctica au deja nevoie de un permis pentru a se apropia la 1,5 km de situl istoric. Transformarea zonei în arie special protejată ar interzice accesul, cu excepția cazurilor în care sunt îndeplinite condiții stricte.
„Ne-am dori să vedem ce este în interiorul epavei, când tehnologia va permite”, spune Nichol. Expediția care a descoperit nava nu a putut intra în interior, dar a realizat imagini 3D spectaculoase ale exteriorului.
Există și temeri că, odată cu încălzirea climei, noi specii ar putea coloniza epava.
„Antarctica este unul dintre puținele locuri din lume unde o epavă poate exista fără să fie degradată de lemn”, spune dr. Huw Griffiths. Nicio specie cunoscută nu s-a adaptat să consume lemn în Antarctica, astfel că lemnul navei arată „la fel ca în ziua în care s-a scufundat”.
Majoritatea organismelor care colonizează epava sunt „filtratori”, precum anemonele și bureții de mare, care se hrănesc cu particule fine numite „zăpadă marină”. Totuși, imaginile din 2022 au surprins și câteva crustacee din genul Munidopsis, dintre care unele specii consumă lemn.
„Este probabil ca această specie să fie nouă pentru știință, pentru că poate rezista la temperaturi foarte scăzute”, spune Griffiths. „Ar putea fi o specie de adâncime din altă parte. Este posibil să mănânce epava?”
Epava Endurance a devenit un laborator natural, spun oamenii de știință. Griffiths este interesat să vadă ce se va întâmpla într-o lume mai caldă, pe măsură ce gheața se retrage, dar și să prevină aducerea de specii invazive de către alte nave, care ar putea afecta ecosistemul.
„Putem vedea deja ce se întâmplă în 100 de ani într-un loc unde există foarte puțină hrană. Dacă am provoca daune recifului, recuperarea ar dura decenii.”
Editor : Ș.A.