Armaghedon nuclear, schimbări climatice, pandemii, inteligență artificială, supervulcani: lista de potențiale catastrofe este lungă. Dacă un astfel de pericol ar lovi Pământul, în ce loc din lume am putea fi, cât de cât, la adăpost?
În primul studiu de acest gen, publicat în revista Global Challenges, oamenii de știință au identificat ceea ce pare a fi cel mai sigur loc din lume în cazul unei calamități, relatează Science Alert.
„Australia este probabil cel mai rezilient loc de pe Pământ atunci când vine vorba de riscuri catastrofale globale”, explică cercetătorii într-o lucrare condusă de cercetătorul de mediu Florian Ulrich Jehn, de la Universitatea din Hagen, Germania.
Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple.
Nici măcar Australia nu este complet la adăpost de riscurile catastrofale globale (RCG), avertizează cercetătorii. Este doar locul cel mai puțin expus, în ansamblu, spectrului de amenințări potențiale care ne pândesc.
În acest studiu, Jehn și colegii săi cercetători au analizat literatura științifică privind RCG, evaluând sute de studii și rapoarte despre impactul unor dezastre precum prăbușirea asteroizilor pe Pământ, erupțiile vulcanice, atacurile cibernetice la scară largă, amenințările epidemiologice și multe altele.
Potrivit cercetătorilor, riscurile catastrofale globale se împart în general în trei mari categorii.
Scenariile de Reducere Abruptă a Luminii Solare (SRALS) sunt evenimente care blochează brusc lumina soarelui, din cauza erupțiilor vulcanice, iernilor nucleare sau norilor provocați de impactul cu asteroizi.
Evenimentele care perturbă sistemele sociale sunt numite Pierderi Catastrofale Globale de Infrastructură (PCGI), ducând la pene de curent, blocarea transportului și producției de hrană. Acestea ar putea rezulta din furtuni geomagnetice, atacuri cibernetice, pandemii și Pulsuri Electromagnetice la Altitudine Mare (HEMP).
O a treia categorie este Riscul Biologic Catastrofal Global (RBCG), rezervat pericolelor biologice de amploare, fie ele naturale sau create de om, care provoacă pierderi masive de vieți omenești și perturbări sociale grave la scară continentală sau globală.
Pe lângă clasificarea categoriilor de risc, cercetătorii au analizat și studiile privind reziliența. În acest context, reziliența înseamnă capacitatea unei societăți de a-și menține funcțiile critice și bunăstarea populației în fața unor perturbări severe declanșate de astfel de catastrofe, pe baza unor factori geografici, instituționali și de infrastructură specifici.
Cercetătorii susțin că țările tind să fie mai reziliente la RCG în ansamblu dacă sunt: democratice; mai bogate; au o inegalitate scăzută; dețin o bază industrială mare, cu o influență guvernamentală puternică; sunt situate în locații izolate, cum ar fi insulele mari; au o descentralizare și diversitate mai mari; nu sunt extrem de dependente de comerț sau au parteneri comerciali apropiați din punct de vedere geografic.
Având în vedere toți acești factori, în fața celor trei categorii cheie de RCG, Australia se remarcă în cercetările publicate pe această temă datorită izolării sale geografice, producției de alimente, resurselor de combustibili fosili și capacității industriale, printre mulți alți factori.
„Niciun loc de pe Pământ nu este imun la toate riscurile catastrofale globale, dar Australia este țara cel mai des identificată ca fiind rezilientă”, explică cercetătorii.
„Cu toate acestea, chiar și această țară este vulnerabilă la anumite pericole și depinde de comerțul internațional continuu pentru combustibil, medicamente și îngrășăminte,” potrivit cercetării.
În analiza cercetătorilor, Australia a fost singura țară identificată direct ca fiind rezilientă la toate cele trei tipuri de RCG, însă punctele forte dintr-un anumit context devin adesea puncte slabe în fața altor amenințări.
În cazul Australiei, statutul său de insulă mare îi oferă o protecție considerabilă împotriva unor riscuri, dar o face, de asemenea, mai dependentă de sistemele comerciale internaționale pentru importul anumitor bunuri critice.
În ansamblu, în ciuda problemelor cu care se confruntă Australia, oamenii de știință tind să o identifice drept cea mai rezilientă națiune de pe planetă în contextul riscurilor catastrofale globale.
„Deși Australia are probleme evidente legate de consecințele schimbărilor climatice, se descurcă bine în evaluarea noastră”, spune Jehn.
„Este o insulă, așa că se poate izola și închide mult mai ușor. Australia produce o cantitate incredibilă de hrană, are o industrie internă dezvoltată și un sector minier puternic. De asemenea, este bogată și are o democrație destul de stabilă, toate acestea făcând o țară să fie mai rezilientă,” arată studiul.
După Australia, alte țări identificate ca fiind reziliente includ Noua Zeelandă, Japonia, Elveția și Argentina, însă cercetătorii menționează că multe dintre aceste țări sunt vulnerabile la pericole specifice, chiar dacă alți factori le sunt favorabili.
„Toate țările cel mai des menționate, cu excepția Elveției, au linii de coastă lungi care ar putea fi afectate de tsunamiuri provocate de un obiect din apropierea Pământului”, scriu autorii studiului.
„Toate, cu excepția Elveției, ar putea fi afectate de erupția unuia dintre numeroșii vulcani din Asia de Sud-Est și America de Sud, așa cum s-a întâmplat cu Tambora în 1815. Toate depind de comerț. Nu există niciun loc pe Pământ care să reprezinte un refugiu complet în fața RCG”, mai spun cercetătorii.
Privind spre viitor, aceștia spun că identificarea unor state structural reziliente, precum Australia și Noua Zeelandă, le-ar putea face potrivite ca puncte de ancorare pentru sprijinirea eforturilor globale de reziliență.
De exemplu, acestea ar putea găzdui rezerve de alimente sau bănci de semințe, iar capacitatea lor industrială le-ar putea ajuta să continue să funcționeze în fața unei catastrofe globale, făcându-le sedii excelente pentru a coordona un răspuns internațional la un dezastru care ar lovi planeta.
Cel mai important lucru este să fim pregătiți, spun cercetătorii.
„Prevenția este întotdeauna de preferat rezilienței”, explică autorii.
„Unele RCG, cum ar fi erupțiile vulcanice, nu pot fi prevenite în prezent. Când se vor produce, diferența dintre societățile care au investit în factorii identificați aici și cele care nu au făcut-o se va măsura în vieți omenești”, arată studiul.
Descoperirile au fost publicate în revista Global Challenges.
Editor : M.B.