Să-l auzi pe Mate Rimac apărând cu patos motorul cu combustie internă e ca și cum Thomas Edison, după ce a convins toată planeta să cumpere becuri, ar fi ieșit în piață să declare că nimic nu bate romantismul unei lumânări parfumate. Omul care și-a clădit întreaga faimă, avere și imperiu tehnologic pe spinarea accelerațiilor brutale livrate de baterii și motoare electrice a ajuns la o concluzie salvatoare pentru conturile sale: benzina, de fapt, nu va muri niciodată.
Într-un interviu acordat recent pentru CNBC, șeful de la Bugatti-Rimac a explicat doct că piața auto se rupe în două. Mașinile obișnuite pentru oameni obișnuiți vor fi, fără îndoială, electrice și plictisitoare. În schimb, jucăriile celor ultra-bogați vor rămâne ancorate în pistoane, benzină, măiestrie mecanică și… mult teatru. Comparația lui preferată? Industria ceasurilor: toată lumea poartă smartwatch-uri ieftine sau se uită pe telefon pentru oră, dar miliardarii continuă să plătească averi pe mecanisme elvețiene complicate cu rotițe dințate.
Ironia situației este delicioasă. Mate Rimac a demonstrat lumii cu hypercar-ul său Nevera că poate umili orice supercar pe benzină în linie dreaptă. Ceea ce nu a reușit să demonstreze însă a fost că miliardarii chiar își doresc să cumpere așa ceva. Vânzările anevoioase ale Neverei au arătat că cifrele astronomice de putere pe un ecran nu nasc neapărat pasiune — și nici cozi la showroom.
Așa că lecția a fost învățată rapid la vârful Bugatti. Succesorul lui Chiron, noul Tourbillon de 4,5 milioane de dolari, a aruncat la coș ideea de a deveni complet electric și s-a prezentat cu un monstruos V16 aspirat natural de 8,3 litri, acompaniat de cadrane analogice inspirate de orologeria de lux. Mai mult, Rimac cochetează deja cu ideea de a introduce chiar și cutii manuale pe viitoarele modele exclusiviste.
De ce această întoarcere spectaculoasă la 180 de grade? Pentru că performanța pură în linie dreaptă a devenit o marfă banală.
„Poți să-ți iei o mașină din China cu vreo 50.000 de dolari care e mai rapidă decât orice mașină sport de acum zece ani. Performanța chiar a devenit secundară”, recunoaște acum Mate Rimac.
Altfel spus: când orice electrocasnică chinezească pe patru roți te lipește de scaun până la 100 km/h la preț de compactă, bogații planetei nu mai au cu ce să se laude la club decât dacă ard benzină cu 16 cilindri și plătesc încă 700.000 de dolari doar pe opțiuni de personalizare.
Pentru muritorii de rând rămâne consolarea mașinilor electrice cu sunet artificial de motor în boxe. Pentru cei care chiar au bani, salvatorul propulsiei electrice le pregătește cu drag o pompă de benzină artizanală.