Menopauza a fost mult timp considerată un moment final pentru sistemul reproductiv feminin, când ovarele încetează să mai elibereze ovule și, se credea, își încheie activitatea. Însă această imagine simplificată a „pensionării” ovarelor nu mai e de actualitate, pe măsură ce cercetătorii analizează mai îndeaproape ce se întâmplă cu aceste organe după menopauză, relatează Science Alert.
„În ovar, ajungem într-un punct fără întoarcere în ceea ce privește fertilitatea, în care acesta nu mai produce ovule, și m-aș aventura să spun că majoritatea oamenilor presupun că acele ovare stau pur și simplu acolo fără să facă nimic, similar cu apendicele”, declară biologul reproductiv Francesca Duncan de la Universitatea Northwestern.
„Ovarul nu este doar un organ reproductiv. Influențează modul în care cineva îmbătrânește, deoarece comunică cu alte organe, cum ar fi creierul și, de asemenea, oasele, iar femeile, după menopauză, se confruntă adesea cu probleme osoase. Așadar, credem că există o legătură între toate aceste organe”, spune Birgit Schilling, de la Institutul Buck.
Schilling și Duncan au condus un nou studiu publicat în revista științifică Aging Cell. Rezultatele acestuia sugerează că, pentru ovare, menopauza seamănă mult mai mult cu o schimbare de carieră decât cu o pensionare.
Cercetătorii au folosit spectrometria de masă pentru a analiza ce proteine erau active în ovarele sănătoase a 28 de femei aflate la postmenopauză, în funcție de vârsta donatoarei de țesut: 50-59 de ani, 60-69 de ani și 70 de ani sau mai mult.
Acestor femei le-au fost îndepărtate ovarele chirurgical din diverse motive, dar niciunul dintre ovarele incluse în studiu nu a prezentat semne de boală.
Rezultatele au reflectat ceea ce Duncan a descoperit în ovarele șoarecilor într-un studiu publicat la începutul acestui an: profilele proteice produse de țesutul ovarian se modifică progresiv odată cu vârsta. În ovarele umane, un set de bază de șaptesprezece proteine a caracterizat această schimbare.
Ovarele din grupul de vârstă 50-59 de ani au avut mai multe proteine legate de reglarea ARN-ului și ADN-ului și de menținerea structurii țesutului și a celulelor. În schimb, ovarele din grupul de 70+ ani au avut mai multe proteine implicate în metabolismul lipidelor, imunitatea înnăscută și inflamație.
Dacă ovarele ar fi „inerte” după anii reproductivi, nu s-ar întâmpla acest lucru.
„Preziceam că dacă am lua un ovar de la 50 de ani, un ovar de la 60 de ani, unul de la 70 de ani și unul de la 80 de ani, toate ar arăta exact la fel, nu ar avea ovule și ar fi practic nefuncționale”, spune Duncan.
„Faptul că vedem acest lucru la mai multe specii ne oferă încrederea că nu este doar un eveniment aleatoriu, ci se întâmplă ceva cu adevărat semnificativ în biologie”, adaugă ea.
Speranța de viață se extinde mai mult ca niciodată, ceea ce înseamnă că acum există mult mai mulți oameni aflați la postmenopauză, ale căror corpuri încă nu le înțelegem pe deplin.
Riscul de cancer ovarian este mult mai mare după menopauză, iar noul studiu dezvăluie care ar putea fi cauza.
Modificările legate de vârstă la nivelul țesutului ovarian și al celulelor imunitare la nivel proteic creează un mediu ideal pentru tumori prin încărcarea matricei extracelulare cu colagen.
Probele de țesut ovarian din acest studiu au fost, desigur, fără tumori, dar proteinele asociate anterior cu cancerul ovarian au fost abundente, cel mai vizibil în ovarele femeilor de peste 60 de ani.
„Nu înseamnă că toate femeile aflate la postmenopauză fac cancer ovarian, dar știm că acel mediu inflamator fibrotic este cu siguranță un mediu către care celulele canceroase preferă să se îndrepte”, spune Duncan.
„Toate acestea sunt în concordanță cu ideea că ovarul care îmbătrânește este o potențială «a treia lovitură» pentru cancerul ovarian, prima lovitură fiind genetică, iar a doua fiind de mediu. Așadar, putem ținti terapeutic ovarul care îmbătrânește pentru a reduce riscul de cancer ovarian sau putem dezvolta noi biomarkeri pentru cancerul ovarian?”, adaugă ea.
Cu o primă „hartă” a îmbătrânirii ovariene stabilită acum, cercetătorii pot începe să investigheze aceste întrebări mai nuanțate.
Aceste descoperiri ar putea avea implicații importante pentru îngrijirea sănătății în anii post-reproductivi ai oamenilor și în rândul persoanelor cărora le-au fost îndepărtate ovarele. Cercetarea a fost publicată în Aging Cell.
Editor : M.B.