„O erezie”. Motivul pentru care italienii reneagă spaghetele bolognese, cunoscute în toată lumea

0
2
„o-erezie”.-motivul-pentru-care-italienii-reneaga-spaghetele-bolognese,-cunoscute-in-toata-lumea
„O erezie”. Motivul pentru care italienii reneagă spaghetele bolognese, cunoscute în toată lumea

În Bologna, spaghetele bolognese nu există. Le găsim în meniurile din Londra și Sydney, în cantinele școlare britanice și în borcane pe rafturile supermarketurilor din jumătate de lume, dar nu și în orașul care le-a dat numele. Dacă un turist comandă spaghetti bolognese în Bologna, în cel mai bun caz va primi un zâmbet plin de compătimire. Cel mai adesea i se va aduce o farfurie cu tagliatelle, însoțită de o scurtă lecție de istorie locală, scrie Luca Cesari, istoric italian al gastronomiei, în The Guardian.

Puține dintre preparatele italiene celebre în străinătate poartă numele unui oraș. Din când în când se reaprinde disputa despre locul în care s-au născut pizza, carbonara sau tiramisu. În cazul spaghetelor bolognese, originea este înscrisă chiar în nume și totuși, în mod absurd, tocmai bolognezii sunt cei care le reneagă. Mulți le consideră o jignire, o versiune eretică și diformă, gătită doar de oameni care nu știu nimic despre adevărata bucătărie bologneză.

În februarie 2019, primarul de atunci, Virginio Merola, le-a cerut concetățenilor săi pe Twitter să îi trimită fotografii cu spaghete bolognese văzute în străinătate și a deschis colecția cu meniul unui restaurant din Londra. El le-a declarat jurnaliștilor că este „jenant să fim cunoscuți în întreaga lume pentru ceva ce nu există”.

Nu a fost prima încercare de a face ordine. Cu câteva luni mai devreme, Accademia Italiana della Cucina înregistrase oficial la camera de comerț din Bologna o rețetă de spaghete într-un sos de ton la conservă, prezentată drept „în stil bolognez”, pe care presa a salutat-o prompt drept adevăratele spaghete bolognese. În dorința sa arzătoare de a nega existența spaghetelor cu ragù, Academia oferise oficial orașului un preparat gătit acum în toată Italia, care pare să își aibă originea în jurul Romei, la începutul anilor 1900, și care are prea puțin sau chiar nimic de-a face cu Bologna.

Cum au devenit însă spaghetele bolognese atât de faimoase? Primul motiv stă chiar în nume. Reputația orașului a călătorit cu mult înaintea pastelor, care apar abia în anii 1890. Bologna fusese un nume de referință în toată Europa timp de secole, datorită mezelului care a făcut-o celebră încă din Renaștere: mortadella.

În 1596, pamfletarul Thomas Nashe îl ironiza pe poetul Barnabe Barnes pentru că se lăuda la curte că avea „un codpiece (organ sexual) mare cât un cârnat de Bologna”. Cititorii săi știau în mod evident exact cum arăta un cârnat de Bologna și nu aveau nevoie de nicio explicație. Până în 1660, cartea The Accomplisht Cook a lui Robert May oferea deja o rețetă pentru „Cârnați de Bolonia”, pe care cărțile de bucate englezești au continuat să o copieze generații la rând. Mortadella fusese întotdeauna produsă pentru export, dar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată ce mezelarii orașului au învățat să o conserve în cutii metalice, mortadella și numele orașului Bologna nu au mai cunoscut granițe.

Al doilea motiv este că ragù-ul bolognez a reprezentat o mică revoluție. Ragù-ul napolitan, cu un secol mai vechi, se făcea prin gătirea lentă a unei bucăți mari de carne de vițel, ale cărei sucuri asezonau pastele, în timp ce carnea propriu-zisă era servită la masă ca fel principal. Versiunea bologneză pune carnea tocată direct în sosul pastelor, care devin astfel mai bogate și nu mai depind de o gătire îndelungată și costisitoare. Logica este foarte asemănătoare cu cea a hamburgerului, care înlocuiește friptura cu carne tocată pentru a crea ceva mai ieftin și mai practic, dar la fel de bun.

Ragù-ul a intrat în cărțile de bucate în 1891, când Pellegrino Artusi a publicat rețeta sa de „Maccheroni alla bolognese” în Știința în bucătărie și arta de a mânca bine, preparată cu carne slabă de vițel, pancetta, unt, ceapă, morcov și supă, și încă fără roșii. În această rețetă, adevăratul strămoș al ragù alla bolognese, vedetele sunt maccheroni uscate din grâu dur, și nu tagliatelle. Spaghetele au urmat la scurt timp. Ele apar pentru prima dată în 1898, într-o reclamă pentru Hôtel Ville et Bologne din Torino, care oferea „Spaghetti di Napoli alla bolognese”. Înainte ca ragù-ul să fie asociat cu tagliatelle, legase deja un parteneriat cu spaghetele.

În Bologna, pastele proaspete au fost cele care au ținut companie ragù-ului pentru tot restul istoriei sale, dar în străinătate, și mai ales în Statele Unite, spaghetele bolognese au prins rădăcini dintr-un motiv evident. Pastele cu ou erau greu de găsit, așa că atunci când Julia Lovejoy Cuniberti a tradus rețeta lui Artusi în 1917, ea recomanda deja sosul pentru „macaroane sau spaghete”. În 1952, la un târg organizat la Royal Festival Hall din Londra, chiar și Regina Mamă a recunoscut cu interes spaghetele bolognese, chiar înainte de a fi întâmpinată la standul britanic cu o ceașcă de ceai.

Tagliatelle și spaghetele au mers pe drumuri separate încă de când rețeta făcea primii pași, dar asta nu înseamnă că spaghetti bolognese nu au dreptul să existe, spune Cesari.

Poate că într-o zi bolognezii vor decide că faptul de a avea numele orașului lor cunoscut în întreaga lume contează mai mult decât cine are voie să îl folosească. Chiar și atunci, turiștii pot sta liniștiți că, de fiecare dată când vor comanda spaghete bolognese, vor fi corectați cu amabilitate, dar ferm, adaugă el.

Editor : M.B.

Citește mai mult

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.