Expunerea la provocări controlate, adaptate capacităţii de răspuns ale fiecărui individ, poate activa mecanisme naturale de adaptare, contribuind astfel la dezvoltarea rezilienței fizice și psihice. Potrivit specialiștilor, prin această formă de răspuns fiziologic – cunoscută și ca eustres sau stres bun – vom reuşi să facem faţă mult mai uşor stresului cronic.
Andreea Giurgea, psihoterapeut în cadrul Centrului de psihiatrie și psihoterapie MindCare Constanța, a precizat că substanţele pe care corpul nostru le secretă atunci când facem activităţi fizice sunt antidepresive şi anxiolitice naturale şi induc o stare emoţională pozitivă. Totuşi, intensitatea activităţii fizice trebuie corelată cu nivelul de efort de care este capabil fiecare individ in parte.
Mersul pe jos ne relaxează mintea
La nivel global, stresul afectează trei sferturi din populația adultă, iar pentru una din trei persoane, acesta ajunge la niveluri extreme, cu efecte asupra somnului și activităților de zi cu zi. Atunci când devine cronic, stresul poate afecta sănătatea mintală și poate favoriza apariția anxietății și a depresiei. Gestionarea lui presupune adoptarea unor obiceiuri sănătoase, printre care se numără și activitatea fizică regulată. În special, mersul pe jos în natură contribuie la relaxare și la îmbunătățirea stării de bine. Practicat pe distanțe mai lungi, mersul pe jos poate activa eustresul, așa-numitul «stres bun», care ne provoacă într-un mod benefic, ne antrenează capacitatea de adaptare și ne ajută să gestionăm mai bine stresul cotidian.
Plecând de la aceste date, MedLife, în parteneriat cu Asociația Tășuleasa Social, a derulat un studiu observațional pe Via Transilvanica pentru a analiza impactul mersului pe jos asupra sănătății fizice și emoționale, într-un context real de efort susținut. Inițiativa a urmărit să evalueze, în condiții reale, modul în care mersul pe distanțe lungi influențează sănătatea fizică, echilibrul emoțional și capacitatea organismului de adaptare la stres, prin analiza unor parametri biologici, dar și a evoluției stării de bine, a nivelului de energie, a percepției stresului și a stării emoționale. La cercetare au participat aproximativ 70 de persoane care au parcurs un traseu de minimum 10 zile pe Via Transilvanica, în perioada august – septembrie.
Ieşirea din zona de confort şi depăşirea limitelor caracteristice unei astfel de provocări sunt experienţe resimţite diferit de fiecare individ şi tocmai de aceea, spune psihoterapeutul Andreea Giurgea, trebuie privite cu atenție.
„Fizicul si psihicul uman sunt strâns conectate. În psihoterapie putem folosi tehnici care lucrează de la minte către corp, care creează stări emoţionale pozitive şi care îşi vor lăsa apoi amprenta asupra simptomelor fizice, sau tehnici care lucrează invers, de la corp către minte, creând o stare fizică bună care, în timp, va avea un impact asupra stărilor emoţionale. Activitatea fizică constantă aduce în corpul majorităţii oamenilor o stare de bine care, în timp, are efecte pozitive asupra sănătaţii psihice. Pentru a obţine efectele pozitive, activitatea fizică trebuie, însă, negreşit corelată, cu nivelul de efort de care este capabil fiecare individ in parte”, a subliniat psihoterapeutul.
Efortul fizic este antidepresiv
În mod natural, atunci când facem efort fizic, corpul nostru secretă anumite substanţe responsabile cu starea de bine şi tocmai de aceea, specialiştii recomandă activitatea fizică pentru tratarea anumitor afecţiuni psihice.
„În timpul efortului fizic corpul nostru secretă anumiţi neurotransmiţători destinaţi să ne optimizeze performanţa organismului. Endorfinele acţionează ca analgezice naturale, reduc durerea fizică şi disconfortul muscular. Dopamina induce o senzaţie de plăcere, oferindu-ne motivaţia de a continua, şi totodată, îmbunătăţeste coordonarea motrică. Serotonina combate anxietatea, reglează dispoziţia emoţională şi îmbunătăţeşte calitatea somnului post-efort. Creierul mai secretă şi endocanabioide care contribuie la relaxarea care se instalează după încetarea efortului. Mai apare şi o gamă variată de hormoni care reglează metabolismul efortului fizic.
Pe drept cuvânt putem spune că substanţele pe care organismul nostru le secretă în timp ce facem mişcare sunt antidepresive şi anxiolitice naturale, lipsite de efectele secundare pe care le au, uneori, medicamentele psihiatrice. În plus, induc, de obicei, o stare emoţională pozitiva care se menţine pe durata activităţii fizice şi un timp după încheierea ei. Recomand mereu activitatea fizică în cazul depresiei, anxietăţii, insomniei, adicţiilor şi a altor afecţiuni psihice, dar întotdeauna corelată cu nivelul de efort fizic de care e capabil pacientul la momentul respectiv şi, evident, ţinând cont de preferinţele pacientului”, a explicat Andreea Giurgea.
Cum îți evaluezi limitele înainte de acceptarea unei provocări fizice
Chiar dacă este ceea ce ne propunem, creşterea gradului de efort ar trebui să aibă la bază o evaluare obiectivă a posibilităţilor psihice şi fizice ale persoanei, mai susţine psihoterapeutul.
„Oamenii pot reacţiona diferit atunci când sunt scoşi din zona de confort, iar eu nu aş recomanda depăşirea limitelor fără discernământ şi mai ales, fără o evaluare obiectivă a posibilităţilor unei persoane. Via Transilvanica e o experienţă complexă în care efortul fizic se îmbină cu frumuseţea peisajelor naturale, dar şi cu solitudinea călătorului, de multe ori. Din cauza diferenţelor individuale, chiar dacă vom porni într-un grup putem ajunge să mergem singuri, în ritmul propriu, cea mai mare parte din traseu, ceea ce în sine e o experienţă deosebită. Dincolo de efectele pozitive generale ale efortului fizic, fiecare călător va întâmpina provocări şi experienţe emoţionale complexe şi intime şi diferite insight-uri referitoare la problemele personale. De aceea, o autoevaluare corectă şi o dozare atentă şi realistă a efortului îl poate scuti de surprize neplăcute şi îl ajută să facă o alegere conştientă de a accepta provocarea”, a subliniat psihoterapeutul Andreea Giurgea.
În urma unei experienţe de eustres, indivizii îşi vor da seama că sunt capabili de mult mai multe decât credeau şi, în general, le va creşte încrederea în sine.
„În condiţiile în care reuşim să ne depăşim limitele fizice, cu un cost deloc neglijabil care presupune şi oboseală extremă, febră musculară etc., efectul asupra psihicului poate fi o stare de optimism şi de încredere în forţele proprii a cărei intensitate diferă de la individ la individ. Nu ştiu dacă vom avea toţi senzaţia că nimic nu ne mai poate sta în cale, dar cu siguranţă, vom învăţa despre noi înşine că suntem capabili de mult mai mult decât credeam noi că suntem şi asta o vom extinde natural şi la alte aspecte ale vieţii noastre. Experienţele psihologice sunt strict individuale şi depinde numai de noi ce alegem să facem cu ceea ce simţim sau gândim, şi tocmai aici se află, din punctul meu de vedere, magia procesului, în alegerea noastră”, a conchis psihoterapeuta.
10 zile de stres bun pe Via Transilvanica
La studiul observaţional de pe Via Transilvanica au participat aproximativ 70 de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 65 ani, care și-au dorit să experimenteze stresul bun, acceptând provocarea de a parcurge pe jos un traseu de cel puțin 150 kilometri, timp de minimum 10 zile. Participanții și-au ales singuri punctul de start, ritmul de mers și destinația, în funcție de propriul traseu. Persoanele înrolate în proiect au beneficiat gratuit de analize medicale înainte și după parcurgerea traseului și au luat parte la interviuri aprofundate realizate de specialiști în cercetare calitativă, în cadrul cărora au fost explorate emoțiile, motivațiile, provocările, revelațiile și transformările personale pe care le-au trăit pe parcursul drumeției.
Datele analizate până în acest moment arată că, deși la început fiecare participant avea un obiectiv clar – de a ieși din rutină, de a socializa, de a-și testa limitele sau de a marca o perioadă de schimbare – pe parcursul experienței, motivația se transformă. Plăcerea de a merge, satisfacția progresului, timpul petrecut cu ei înșiși și dorința de a-și respecta propriul angajament devin, treptat, noi surse de energie. Astfel, motivațiile inițiale nu dispar, ci se transformă și se amplifică, iar fiecare kilometru parcurs aduce noi motive de a merge mai departe, chiar și atunci când revenirea la zona de confort devine tot mai tentantă.
Rezultatele finale ale studiului observațional vor fi publicate la începutul lunii noiembrie.
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.
Editor : A.D.V.