După opt ani şi peste 10 miliarde de kilometri parcurşi în spaţiu, sonda euro-japoneză BepiColombo începe joi etapa decisivă a misiunii către Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare. Cele două sonde care formează misiunea trebuie să se desprindă de modulul de transfer, într-o operaţiune considerată cu risc ridicat din cauza condiţiilor extreme din apropierea planetei.
Lansată în octombrie 2018, sonda de patru tone a parcurs o distanţă de peste 10 miliarde de kilometri şi a efectuat nouă survoluri ale unor planete pentru a-şi ajusta viteza şi traiectoria, astfel încât să ajungă la planeta cea mai apropiată de Soare,transmite AFP preluată de Agerpres.
Începând din aprilie, sonda MPO (Mercury Planet Orbiter) a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) urmează să studieze planeta cu o precizie fără precedent, trecând la doar 480 de kilometri de suprafaţa sa.
Sonda Mio (Mercury Magnetospheric Orbiter) a agenţiei spaţiale japoneze, JAXA, se va concentra, la rândul său, asupra mediului său spaţial, în special asupra câmpului său magnetic, urmând o orbită eliptică ce se îndepărtează până la 11.000 de kilometri.
Însă, înainte de aceasta, BepiColombo trebuie să înceapă o fază delicată de apropiere de câteva luni, marcată de operaţiuni „cu risc ridicat”, a avertizat în cadrul unei conferinţe de presă Ignacio Tanco, responsabil de operaţiunile misiunilor către interiorul sistemului solar din cadrul ESA.
Mediul extrem al acestei planete – cu temperaturi cuprinse între minus 180 de grade Celsius şi 450 de grade Celsius şi radiaţii solare intense – face ca inserţia orbitală să fie deosebit de periculoasă.
Citește și: Studiu: Sistemul nostru solar a avut în trecut 10 planete. Motivul pentru care două dintre ele au dispărut
O manevră echivalentă cu o lansare
O primă etapă crucială va avea loc joi, la ora 12:00 GMT, când cele două sonde – încă conectate – se vor desprinde de modulul de transfer care le-a propulsat până în acel punct.
„Va fi echivalentul unei lansări. Cu diferenţa că vehiculul se va afla în apropierea unei alte planete”, la doar 63 de milioane de kilometri de Soare şi la 200 de milioane de kilometri de Pământ, a precizat Ignacio Tanco.
„La această distanţă, orice operaţiune în timp real este imposibilă. Putem efectua verificări de la sol, dar între momentul în care le realizăm şi cel în care comanda ajunge la vehicul, au trecut cel puţin 32 de minute, iar situaţia poate să se fi schimbat”, a explicat el.
Vehiculul va proceda în mod autonom la detaşarea celor patru picioare mecanice care leagă sondele orbitale de modulul de transfer. Un mecanism cu arc va împinge uşor cele două sonde la distanţă, cu o „viteză de câţiva centimetri pe secundă”.
Numeroase elemente vor fi testate în premieră în acel moment, printre care sistemul electric, controlul termic, sistemul de control al atitudinii şi al orbitei sau propulsia.
La sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie, va urma o nouă etapă delicată, odată cu separarea celor două sonde, fiecare ocupându-şi propria orbită.
„Ce ar putea merge prost? Probabil ar fi mai uşor să enumerăm cele câteva elemente care nu pot merge prost”, a declarat Tanco. Dar „dispunem de flexibilitatea şi capacităţile necesare pentru a reacţiona şi a ne adapta”, a dat asigurări specialistul.
Ce va studia misiunea BepiColombo
Cu cele 16 instrumente ale sale şi un buget de 1,7 miliarde de euro, misiunea va putea atunci „să ofere umanităţii şi comunităţii ştiinţifice imagini inedite ale planetei Mercur şi să deschidă un nou capitol în înţelegerea noastră asupra sistemului solar”, a declarat entuziasmată Santa Martinez, responsabilă pentru misiunea BepiColombo în cadrul ESA.
Această mică planetă, survolată pentru prima dată în 1974 de sonda Mariner 10 şi apoi în 2011 de MESSENGER, a rămas o enigmă.
BepiColombo va studia atmosfera sa foarte rarefiată, numită exosferă, şi câmpul său magnetic. Mercur este singura planetă stâncoasă din sistemul solar, în afară de Pământ, care are câmp magnetic.
Prin cartografierea întregii sale suprafeţe la o rezoluţie foarte înaltă, oamenii de ştiinţă doresc să înţeleagă mai bine activitatea vulcanică din trecutul planetei şi densitatea sa uimitoare şi să verifice dacă, aşa cum sugerează anumite indicii, polii săi, aflaţi veşnic în umbră, conţin gheaţă pe bază de apă.
Citește și: Va sfârşi sau nu Pământul „înghiţit” de Soare? Datele unui nou studiu vin cu o ipoteză inedită
Misterul structurilor „hollows”
De asemenea, specialiştii speră să dezlege misterul structurilor unice de pe Mercur numite „hollows”.
Descoperite de sonda MESSENGER, „aceste depresiuni de la suprafaţa planetei dau impresia că aceasta este erodată în mod progresiv şi par să fie legate de prezenţa unor substanţe volatile care se evaporă sau se sublimează (trec din stare solidă în stare gazoasă, n.r.) foarte uşor”, a explicat Geraint Jones, şeful proiectului ştiinţific al misiunii.
„În esenţă, vrem să înţelegem originile acestei planete şi modul în care a ajuns să fie ceea ce este. Studiind mai în detaliu aceste corpuri cereşti, aflăm, de asemenea, cum s-a format planeta noastră şi cum a ajuns să fie aşa cum o cunoaştem astăzi”, a subliniat omul de ştiinţă.
Editor : Ana Petrescu