Oamenii de știință au descoperit comunități surprinzător de diverse de bacterii în combustibilul toxic care se scurge din două nave japoneze scufundate în Oceanul Pacific în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Unele dintre microorganismele identificate aparțin unor grupuri cunoscute pentru capacitatea de a descompune hidrocarburile din petrol, iar cercetătorii consideră că descoperirea ar putea contribui la dezvoltarea unor noi metode de combatere a poluării marine, relatează Science Alert.
În luptele navale înverșunate din Oceanul Pacific, numeroase nave de război au fost scufundate. Epavele lor din oțel au ajuns pe fundul oceanului, unde, în liniște și întuneric, au ruginit treptat și au fost acoperite de corali.
Pe măsură ce în corpurile navelor au apărut fisuri, combustibilul rămas în rezervoare a început să se scurgă în mediul înconjurător.
În mod normal, aceste reziduuri toxice ar părea un mediu ostil vieții marine. Oamenii de știință au descoperit însă un fenomen neașteptat.
Cercetătorii care au analizat combustibil prelevat din două epave japoneze din Micronezia au identificat o comunitate surprinzător de diversă de bacterii. Printre acestea se numără microorganisme din grupuri cunoscute pentru capacitatea de a se hrăni chiar cu hidrocarburile care fac produsele petroliere atât de periculoase pentru mediu.
Descoperirea ar putea deschide o nouă cale de combatere a unei surse de poluare ascunse sub ape de opt decenii.
„În ciuda toxicității acestor hidrocarburi pentru ecosistemele marine și sănătatea publică, atât păcura, cât și zona de contact dintre apa de mare și combustibil au găzduit o comunitate bacteriană diversă”, scriu cercetătorii într-un studiu coordonat de microbiologa Awei Bainivalu, de la Universitatea Pacificului de Sud din Fiji.
„Prezența unor grupuri taxonomice cunoscute pentru asocierea cu hidrocarburile evidențiază o comunitate a cărei structură este modelată de expunerea îndelungată la acestea.”
Pe fundul Oceanului Pacific se află numeroase rămășițe ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Printre navele scufundate se numără aproximativ 330 de petroliere și nave de aprovizionare cu combustibil, care se degradează și își eliberează încărcătura toxică în apele din jur.
Laguna Chuuk din Micronezia este unul dintre locurile din Pacific cu cea mai mare concentrație de epave.
Cunoscută atunci sub numele de atolul Truk, zona găzduia principala bază navală a Japoniei din teatrul de operațiuni al Pacificului de Sud în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Baza a fost devastată de raidurile aeriene americane din 1944, desfășurate în cadrul Operațiunii Hailstone, în urma cărora zeci de epave au rămas împrăștiate în lagună.
Aici se află aproximativ 200.000 de tone de rămășițe ale navelor scufundate, din care se știe că se scurg produse petroliere de decenii, afectând atât resursele piscicole, cât și habitatele marine.
Hidrocarburile petroliere formează, între altele, aglomerări cunoscute drept „bile de gudron”, care pot provoca daune importante ecosistemelor fragile.
Bainivalu și colegii săi au vrut să afle ce se găsește în combustibilul vechi de zeci de ani rămas în laguna Chuuk: atât ce substanțe toxice conține, cât și ce microorganisme ar putea fi capabile să le descompună.
Cercetătorii s-au concentrat asupra a două nave japoneze aflate pe fundul lagunei: petrolierul Shinkoku Maru și Kiyosumi Maru, o fostă navă de transport de pasageri și mărfuri, transformată pentru utilizare militară.
Din ambele se scurge combustibil în lagună, însă de tipuri ușor diferite: păcură de tip mediu din Shinkoku Maru și păcură mai grea din Kiyosumi Maru.
Aceste produse petroliere au compoziții diferite de hidrocarburi, vâscozități și alte proprietăți care pot influența speciile de bacterii capabile să trăiască în ele.
Deși produsele petroliere eliberate în ocean se pot dispersa, o parte din combustibilul aflat la bordul acestor nave a rămas captiv în rezervoare timp de decenii. Pe măsură ce oțelul se corodează lent, apar noi fisuri prin care combustibilul se scurge, transformând epavele în surse persistente de poluare.
Cercetătorii au prelevat probe din ambele epave, precum și din zona de contact dintre combustibil și apa oceanului de la Shinkoku Maru.
Probele au fost apoi transportate în laborator pentru analiză.
Echipa a urmărit două aspecte: compoziția chimică a combustibilului și comunitățile bacteriene care se instalaseră în acesta.
Din punct de vedere chimic, rezultatele au fost, în mare parte, cele așteptate. Ambele tipuri de combustibil conțineau un amestec complex de hidrocarburi petroliere, inclusiv compuși cunoscuți pentru toxicitatea lor asupra vieții marine.
Combustibilul mai ușor din Shinkoku Maru conținea cantități mai mari de compuși aromatici volatili, în timp ce combustibilul mai greu din Kiyosumi Maru era deosebit de bogat în hidrocarburi mai persistente în mediu.
Comunitățile bacteriene s-au dovedit însă surprinzătoare.
Prin secvențierea ADN-ului, cercetătorii au identificat în ansamblul probelor bacterii din 42 de încrengături, 107 clase, 249 de ordine, 432 de familii și 1.047 de genuri, precum și 1.505 clasificări la nivel de specie. Proteobacteriile dominau categoric.
Printre bacteriile identificate se numărau reprezentanți ai unor genuri precum Ralstonia, Sphingomonas și Corynebacterium. Aceste grupuri includ specii cunoscute pentru capacitatea de a descompune hidrocarburile petroliere și de a le folosi ca sursă de carbon și energie.
Această capacitate stă la baza unei tehnici de depoluare numite bioremediere, care folosește microorganisme pentru a elimina contaminanții din mediu.
Cercetătorii au identificat doar prezența acestor bacterii. Ei nu au verificat dacă microorganismele descompuneau efectiv hidrocarburile.
Există însă un indiciu că proprietățile combustibilului influențează comunitatea de microorganisme care trăiește în el.
Comunitatea bacteriană din proba prelevată la contactul dintre combustibil și apă, în cazul Shinkoku Maru, avea o compoziție diferită de cea identificată în combustibilul propriu-zis.
Acest lucru sugerează că anumite microorganisme prosperă în aceste medii diferite datorită unor condiții specifice. Cercetările viitoare vor trebui însă să stabilească dacă abilitatea de a metaboliza hidrocarburile se numără printre factorii care explică diferențele.
Dacă această ipoteză se confirmă, descoperirea ar putea indica o modalitate de combatere a poluării rămase în urma războiului, spun cercetătorii.
„Rezultatele susțin ideea că păcura din epavele celui de-Al Doilea Război Mondial reprezintă rezervoare naturale de bacterii capabile să descompună hidrocarburile, oferind o bază de referință pentru cercetările viitoare privind aplicațiile bioremedierii în regiunea Pacificului”, scriu autorii.
Editor : Ș.A.