Iranul a creat o rețea secretă de agenții militare cu acoperire globală pentru a importa echipamente, explozivi și camioane de mare tonaj în valoare de cel puțin 2 miliarde de dolari începând din ianuarie 2025, eludând atât blocada navală a SUA, cât și sancțiunile occidentale, potrivit Reuters, care publică o amplă investigație.
Ascunse în spatele unor denumiri care încep cu literele MOD, de la Ministry of Defence (Ministerul Apărării, n.r.), se află peste 5.000 de agenții care formează o formidabilă mașinărie financiară și militară. Urmele lor financiare se regăsesc pe conosamente (document juridic și comercial fundamental în transportul maritim, emis de către cărăuș, armator sau agentul său către expeditorul mărfii, n.r.) și alte date de transport maritim care datează încă din 2016. Unele dintre acestea sunt legate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) și de conglomerate de afaceri cunoscute sub numele de „bonyads”, controlate de elita iraniană.
Descoperirile oferă o perspectivă asupra unuia dintre marile mistere ale războiului: cum reușește IRGC să-și reînnoiască arsenalele de rachete și drone în timp ce le lansează cu miile?
În cele 18 luni cuprinse între ianuarie 2025 și iunie 2026 – inclusiv patru luni din războiul din acest an – o singură dintre aceste agenții, MOD 346428, a importat cantități uriașe de combustibil pentru rachete, explozivi și componente de armament esențiale pentru fabricarea dronelor și rachetelor, precum și camioane de mare tonaj care pot servi drept lansatoare de rachete.
Echipamentele au sosit pe cale terestră, maritimă și aeriană – o mare parte dintre ele fiind înregistrate ca provenind din China, Rusia și Germania.
Această anchetă privind rețeaua MOD se bazează pe mii de documente bancare și guvernamentale iraniene, documente corporative și date privind importurile.
Toate agențiile secrete au aceeași adresă din Teheran ca și Ministerul Apărării și Logisticii Forțelor Armate din Iran (MODAFL). Acestea indică data înființării ca fiind 11 februarie 1979, ziua în care ayatollahul Khomeini a preluat puterea în Iran după răsturnarea monarhiei. Documentele arată că majoritatea au fost înființate de fapt în 2013, în perioada în care Iranul se confrunta cu sancțiuni care au dus la prăbușirea exporturilor de țiței și a monedei naționale.
Agențiile, identificate pentru prima dată de Reuters în colaborare cu firma israeliano-americană de consultanță în domeniul riscurilor 240 Analytics, constituie coloana vertebrală a aparatului iranian de achiziții militare și de eludare a sancțiunilor. Acestea gestionează o rețea de paravane și de societăți fantomă străine, cunoscute colectiv sub denumirea de „administratori”, care utilizează veniturile obținute din vânzările ilicite de petrol pentru a achiziționa bunuri pentru Republica Islamică.
Rețeaua este utilizată de înalți lideri militari implicați în programele iraniene de rachete balistice și drone. Numerele de telefon înregistrate pe numele a 91 dintre aceste agenții apar, de asemenea, în evidențele băncii de stat Bank Sepah, referitoare la personalul IRGC care deține conturi acolo. Printre aceștia se află cel puțin doi comandanți pe care SUA i-au acuzat de abuzuri împotriva protestatarilor civili.
Deși armata iraniană se află de zeci de ani sub multiple sancțiuni americane, Reuters nu a putut găsi dovezi că vreuna dintre agențiile menționate în documente ar fi fost sancționată de guvernele occidentale.,
„Ceea ce avem aici este linia de supraviețuire a regimului pe plan militar în timpul acestui conflict și de mulți ani înainte”, a declarat Miad Maleki, un fost înalt funcționar al Departamentului Trezoreriei SUA care a contribuit la elaborarea programului american de sancțiuni împotriva Iranului. „Acesta este ecosistemul complet al activităților comerciale ale armatei iraniene.”
Rețeaua de import de arme a furnizat multe dintre materiile prime de care Iranul are nevoie pentru a fabrica rachete și drone. Aceste muniții sunt responsabile pentru atacurile de precizie neîncetate ale Iranului împotriva infrastructurii energetice din Golf, permițând Republicii Islamice să contracareze asaltul militar american.
Maleki a fost unul dintre cei patru experți în sancțiuni și armament iranian care au analizat concluziile Reuters și au confirmat că multe dintre aceste materiale ar putea fi utilizate în programele iraniene de rachete și drone.
Niciuna dintre entitățile guvernamentale sau companiile iraniene contactate de Reuters nu a răspuns la solicitările detaliate de comentarii, inclusiv delegația Teheranului la ONU din Geneva și președinția.
Într-o declarație dată ca răspuns la concluziile Reuters, o purtătoare de cuvânt a Departamentului Trezoreriei a afirmat că Statele Unite „au tăiat liniile de supraviețuire economice ale regimului”.
„Deși regimul ar putea continua încercările sale disperate de a eluda sancțiunile noastre puternice, de a-și finanța programele militare și de armament și de a obține acces la valută străină, noi suntem întotdeauna cu 10 pași înainte”, a spus purtătoarea de cuvânt.
Pentru a urmări materialele, Reuters a verificat încrucișat o parte din cele aproximativ 19.000 de înregistrări de import folosind documentele de transport, imagini de pe rețelele sociale și relatări ale presei de stat. Datele arată că aproape toate articolele importate de Iran erau scutite de taxe vamale și marcate în mod specific ca echipament militar. Experții au remarcat că o mare parte din material, chiar și explozivii, poate fi considerată de dublă utilizare și, prin urmare, ar putea avea și scopuri civile.
Agențiile militare secrete formează un sistem de comerț exterior paralel cu economia globală oficială, care permite Iranului să cheltuiască banii câștigați în străinătate din vânzarea de petrol ilicit pe echipamente militare, a declarat Maleki, care a fost director adjunct al Oficiului de Control al Activelor Străine din cadrul Trezoreriei până anul trecut.
Banii trec rar granițele, unde ar putea declanșa o alarmă legată de sancțiuni. În schimb, pentru 97% din transporturile analizate de Reuters, tranzacțiile au fost decontate „fără transfer de valută”, arată datele privind importurile. Persoane de fațadă de încredere din diaspora, folosind numerar deținut în bănci străine, au cumpărat mărfurile și le-au expediat acasă.
Unul dintre utilizatorii finali ai rețelei este unitatea militară care supraveghează programul de rachete balistice al Iranului. Un altul este Sahara Thunder, care a fost sancționată de SUA în 2024 pentru fabricarea și furnizarea către Rusia a unor drone care au devastat Ucraina. Reuters și 240 Analytics au identificat unitățile militare iraniene prin corelarea datelor de import cu înregistrările din registrul comerțului, precum și cu e-mailurile și documentele compilate pe site-ul WikiIran.
Reuters nu a putut stabili identitatea persoanelor care administrează WikiIran, un site web care adună documente scurse din Republica Islamică și care afirmă că este gestionat de iranieni opuși guvernului și „forțați să se exileze”.
În primele șase luni ale acestui an, conform datelor privind importurile, livrările au inclus detonatoare în valoare de 1,9 milioane de dolari, tone de explozivi, piese pentru motoare de avioane, ingrediente pentru combustibil de rachetă și vehicule de lansare de mare capacitate. Toate acestea ar putea fi utilizate ca componente cheie pentru construirea și lansarea rachetelor balistice și a dronelor, inclusiv din seria Shahed, potrivit experților în arme și sancțiuni.
„Acest lucru pare a fi un efort la scară industrială de a reconstrui sau extinde flota existentă a Iranului” de drone și rachete, a declarat Peter Salisbury, profesor adjunct la Universitatea Columbia, care a petrecut ultimii ani cercetând transferurile de arme și lanțurile de aprovizionare iraniene. „Aceste date arată în mod clar adaptabilitatea ecosistemului iranian și capacitatea acestuia de a găsi noi rute.”
Salisbury și unul dintre ceilalți experți au afirmat că au folosit datele WikiIran în trecut și le-au considerat exacte.
Statele Unite și Israelul au vizat operațiunile iraniene legate de rachetele balistice și dronele încă de la începutul războiului din acest an, pe 28 februarie, inclusiv fabricile despre care Pentagonul a afirmat că produceau muniție. Reuters nu a putut determina amploarea pagubelor, dar Iranul a continuat să tragă asupra vecinilor săi și asupra navelor care încercau să tranziteze strâmtoarea Hormuz.
Materialele au intrat în Iran cu nave de marfă traversând Marea Caspică din Rusia, cu camioane din Asia Centrală și cu avioane de marfă din China, potrivit documentelor analizate de Reuters și înregistrărilor furnizate de ImportGenius, o platformă care compilează date privind importurile și exporturile.
Ca răspuns la întrebările detaliate privind concluziile Reuters, Ministerul de Externe al Chinei a declarat că „nu are cunoștință de situația descrisă de dumneavoastră”.
„Ne opunem ferm încercărilor de a lega în mod răuvoitor ostilitățile regionale de China sau de a denigra reputația Chinei”, a afirmat Ministerul de Externe într-o declarație transmisă prin fax.
Ministerul Apărării al Rusiei, Casa Albă și CENTCOM nu au răspuns la solicitările de comentarii.
Dincolo de componentele individuale, Iranul achiziționează utilaje de precizie care ar putea fi folosite pentru fabricarea propriului echipament militar. Achizițiile includ articole clasificate ca strunguri sofisticate controlate de computer, cuptoare cu fascicul de electroni și acceleratoare de particule, conform datelor privind importurile până în luna iunie. Toate au scopuri industriale și pot fi folosite și pentru fabricarea echipamentului militar, inclusiv a carcaselor de drone și rachete.
Pe 12 octombrie, președintele SUA, Donald Trump, a declarat că nu crede că China și Rusia oferă sprijin Iranului. „Dacă o fac, este la un nivel foarte scăzut, dar nu cred deloc că o fac”, a postat el pe rețelele sociale. „Au prea mult de pierdut, iar noi am afla despre asta, și am afla foarte repede!”
De la începutul războiului, datele arată că mărfuri în valoare de 27 de milioane de dolari achiziționate de armata iraniană au fost înregistrate ca provenind din Emiratele Arabe Unite, aproape toate sosind pe cale maritimă.
Iranul a atacat infrastructura EAU pe tot parcursul lunii mai și continuă să lovească petrolierele de țiței ale acesteia cu drone și rachete.
Cea mai recentă livrare din EAU, înregistrată ca produse electronice, a avut loc pe 27 iunie pe cale maritimă, la nouă zile după ce Statele Unite au anunțat suspendarea blocadei navale. Blocada a fost reluată la mijlocul lunii iulie și rămâne în vigoare.
Guvernul EAU nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la aceste transporturi.
Pe lângă Maleki, printre experții în armament s-au numărat Henry Thompson și Wolf-Christian Paes, ambii specialiști în aprovizionarea cu arme a Iranului, precum și Damien Spleeters, fondatorul Heimdall, o organizație specializată în lanțurile de aprovizionare ilicite și achizițiile de arme.
Infrastructura
„Aceste agenții numerotate constituie infrastructura din spatele rețelei globale de eludare a sancțiunilor a Republicii Islamice și mult mai mult decât atât”, a declarat Noam Binstok, analist senior la 240 Analytics, care colectează și analizează date privind riscul de terorism și finanțarea acestuia pentru clienți corporativi și guvernamentali. „Suma de bani care trece prin aceste agenții este uluitoare, iar nimeni nu le-a remarcat până acum.”
Binstok, un economist în vârstă de 35 de ani, a declarat că a descoperit entitățile numerotate în iunie 2025, în timp ce încărca pe platforma online a 240 Analytics mii de pagini de documente ale Băncii Sepah pe care le-a găsit pe Telegram și pe WikiIran – unde sunt disponibile gratuit după ce au fost obținute în urma unui atac cibernetic. Banca Sepah este instituția financiară iraniană care se ocupă de plata salariilor și a pensiilor pentru IRGC.
Bank Sepah nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la atacul cibernetic. Responsabilitatea pentru acest atac a fost revendicată de un grup numit Codebreakers, care a anunțat ulterior și alte atacuri cibernetice asupra datelor guvernului iranian.
„Putem confirma că materialele sunt autentice și că originea lor a fost verificată prin intermediul surselor și contactelor noastre, atât din interiorul, cât și din afara Iranului”, a declarat WikiIran într-un răspuns trimis prin e-mail la întrebările Reuters referitoare la aceste date.
240 Analytics a fost înființată ca un serviciu destinat companiilor și guvernelor pentru a verifica potențialii parteneri de afaceri și clienți. Binstok a declarat că a considerat că documentele ar contribui la dezvăluirea operațiunilor financiare ale Iranului.
Curând și-a dat seama că mii dintre aceste conturi erau deținute de agenții cu același model de denumire. Toate începeau cu literele MOD – sau VODJA în limba farsi – urmate de un număr de cinci sau șase cifre care era scris cu litere, nu cu cifre. Și toate aveau aceeași dată de înregistrare și aceeași adresă.
Înregistrările bancare, analizate de Reuters, includeau numele titularului contului, diverse numere de identificare și soldurile conturilor.
Când a văzut pentru prima dată valoarea soldurilor conturilor Sepah, a spus Binstok, a crezut că a greșit poziția virgulei zecimale. A constatat că 36 dintre agenții aveau conturi în valută străină cu 1,2 miliarde de dolari în depozit la sfârșitul anului 2024. Restul rețelei deținea aproximativ 1,8 miliarde de dolari în monedă locală, cu o medie de circa 360.000 de dolari pe cont.
La acea vreme, având de jonglat cu teza de doctorat, slujba sa la 240 Analytics și un nou-născut, Binstok a pus proiectul în așteptare. S-a întors la el în luna august a acestui an, a căutat documente mai recente și a descoperit că aceleași agenții primeau bani din vânzări de petrol de contrabandă și cumpărau cantități mari de echipamente cu dublă utilizare.
„Aceasta a fost descoperirea majoră care m-a determinat să încep să înțeleg amploarea reală a fenomenului despre care vorbim și să găsesc exemple concrete de importuri”, a spus Binstok. „Atunci am știut că am dat peste ceva cu adevărat important.”
Fiecare agenție MOD putea fi identificată, de asemenea, printr-un număr de identificare guvernamental unic, format din 11 cifre, și apărea în registrul comercial al Iranului, o bază de date oficială care cuprinde mii de întreprinderi iraniene. Binstok și-a dat seama că acel număr de 11 cifre sau chiar numărul MOD în sine apărea în mod repetat pe conosamente, facturi și conturi bancare, ceea ce făcea rețeaua ușor de urmărit chiar și atunci când agenția folosea o companie paravan.
Atunci, 240 Analytics a contactat Reuters pentru a ajuta la cartografierea rețelei de agenții. Folosind numerele de identitate din 11 cifre furnizate de Binstok, Reuters a analizat documente confidențiale de transport maritim și date actualizate privind importurile și a utilizat Monitorul Oficial al Iranului pentru a dezvălui amploarea rețelei și modul în care aceasta a permis Iranului să-și refacă stocurile în timpul războiului.
O agenție cu achiziții care datează încă din 2016 s-a remarcat: MOD 346428.
Achizițiile din străinătate ale MOD 346428 au crescut constant de-a lungul anilor, de la 442 de milioane de dolari în cele 12 luni încheiate în martie 2023, la 988 de milioane de dolari în anul următor, conform statisticilor vamale publicate în mass-media iraniană. Acest lucru a plasat agenția printre primii 10 importatori ai Iranului.
În perioada ianuarie 2025 – iunie 2026, Reuters a constatat că MOD 346428 a importat echipamente militare în valoare de 2,3 miliarde de dolari, conform înregistrărilor ImportGenius.
Între ianuarie și aprilie 2025, MOD 346428 a importat 886 de tone de substanțe chimice în complexul portuar iranian Bandar Abbas, arată datele privind importurile. Originea acestora a fost indicată ca fiind China, sub codul care include clorați de sodiu și alți perclorați, precursori cheie pentru combustibilul solid de rachetă. La trei zile după ultima livrare, o explozie uriașă a zguduit portul.
Două persoane care aveau cunoștințe despre explozia din 26 aprilie au declarat că aceasta a fost provocată de aprinderea percloratului de sodiu în timp ce se afla în containerele de transport de pe chei. Presa de stat iraniană a relatat că substanțele chimice erau depozitate de Sina Port and Marine Services Development Co, care este deținută de Bonyad Mostazafan, o fundație de miliarde de dolari controlată direct de liderul suprem al Iranului.
Explozia a provocat moartea a cel puțin 70 de persoane și rănirea a peste 1.200. Directorul executiv al companiei Sina la acea vreme a declarat că explozia a avut la origine o „declarație falsă” privind conținutul unui transport livrat „fără documente și etichete”. Agenția Reuters nu a putut stabili dacă substanțele chimice din ultimul transport de 75 de tone au fost responsabile de explozie.
Statele Unite au sancționat Bonyad Mostazafan în 2020. Aparent o organizație caritabilă în serviciul celor săraci, Trezoreria SUA a susținut că aceasta era folosită de liderul suprem pentru a-și îmbogăți biroul și a-și recompensa aliații.
Bonyadul este condus de Hossein Dehghan, care a fost numit ministru al apărării al Iranului în 2013, când majoritatea agențiilor și-au început activitatea. Dehghan a ocupat această funcție timp de patru ani. Anterior, el a fost comandantul forțelor IRGC din Liban în timpul atentatului mortal asupra forțelor internaționale de menținere a păcii din Beirut, din 1983, în urma căruia au murit 241 de soldați americani în cazarmele lor și 58 de parașutiști francezi, alături de civili libanezi, potrivit declarației Trezoreriei SUA privind sancțiunile impuse împotriva sa. Statele Unite au atribuit responsabilitatea atacului Iranului.
Dehghan nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la explozie, la agențiile MOD sau la funcția sa, transmisă prin intermediul fundației „Bonyad” și al reprezentantului său legal.
Pe lângă ingredientele care ar putea fi transformate în combustibil pentru rachete, datele arată, de asemenea, că Iranul importă camioane de mare tonaj pe care armata le folosește ca lansatoare mobile camuflate pentru rachete și drone.
În exemplu al unor astfel de importuri a ieșit la iveală încă de la început pentru Binstok. În toamna anului 2022, un dealer auto iranian stabilit în Italia a achiziționat șase camioane Iveco Eurocargo pentru 426.000 de euro, conform înregistrărilor de pe WikiIran. El a expediat camioanele către o altă companie numită Deilami Trading Co. din Dubai. Deilami le-a livrat la Bandar Abbas.
Numărul de identificare din 11 cifre al cumpărătorului final era MOD 346428. Conform listei de încărcare, vehiculele au fost livrate în cele din urmă către Sahara Thunder, care joacă un rol cheie în fabricarea și vânzarea dronelor. Deilami nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la tranzacție.
Între ianuarie 2025 și iunie 2026, MOD 346428 a importat încă 435 de camioane Iveco. Folosind imagini din satelit și rețelele sociale, Reuters a urmărit unele dintre aceste vehicule până la un depozit vamal de la periferia Teheranului în februarie 2025 și a utilizat datele de import pentru a identifica trei dintre numerele lor de identificare ale vehiculului (VIN) – coduri unice care indică producătorul și originea unui vehicul.
Un alt camion Iveco a apărut în timpul războiului, când Comandamentul Central al SUA a publicat în martie pe rețelele sociale imagini care arătau, potrivit declarațiilor sale, un atac asupra unui lansator mobil de rachete iranian camuflat. Reuters nu a putut stabili dacă vehiculul se afla printre cele importate de MOD 346428. Însă camionul care apare în imagini în timp ce este aruncat în aer este un model Iveco de tipul celor importate de Iran, potrivit analiștilor de la Janes, o companie britanică de informații din domeniul apărării, bazată pe surse deschise.
„Distribuitorii oficiali sunt obligați să garanteze că aceste produse nu sunt utilizate în scopuri militare, chimice, biologice sau nucleare”, a declarat Iveco ca răspuns la concluziile Reuters.
Compania a precizat că dispune de garanții contractuale pentru a se asigura că produsele sale nu ajung la „destinații, entități sau persoane interzise”.
Iveco, cu sediul în Italia, a declarat că nu are control asupra „produselor transferate sau exportate de terți cu care nu există o relație contractuală directă”.
„Am confirmat că orice prezență a vehiculelor Iveco în Iran a avut loc în afara controlului și responsabilității Grupului Iveco”, a afirmat compania. Compania a precizat că nu are nicio înregistrare privind vânzarea din 2022 către un iranian în Italia și a afirmat că majoritatea camioanelor identificate de Reuters în curtea vamală în 2025 erau destinate Asiei Centrale.
Folosind codul MOD 346428, Iranul a importat, de asemenea, mii de camioane Toyota Hilux și Land Cruiser, pe care IRGC și reprezentanții săi le modifică pentru a monta mitraliere grele pe platforma de încărcare.
Imagini video de la protestele din Iran de la începutul acestui an arată forțele de securitate înarmate cu mitraliere într-un convoi de Land Cruiser care străbat străzile orașului Tonkebon, din nordul Iranului.
În ianuarie 2025, MOD 346428 a importat patru Toyota Tundra – un vehicul pe care IRGC îl folosește pentru transportul dronelor.
Un purtător de cuvânt al Toyota a declarat că compania nu desfășoară nicio activitate comercială în Iran. „Toyota nu a fost implicată și nu are cunoștință despre achizițiile raportate de Reuters”, a spus purtătorul de cuvânt.
Ministerul Economiei, Comerțului și Industriei din Japonia a declarat că nu poate comenta detaliile anchetei Reuters, dar a precizat că menține controale stricte asupra mărfurilor legate de securitatea națională.
„De asemenea, desfășurăm activități de sensibilizare și informare pentru a aduce la cunoștința întreprinderilor aceste reglementări privind controlul exporturilor”, a precizat ministerul japonez.
Pe 9 februarie 2026, o navă a sosit în Bandar Abbas cu 93 de tone de titan chinezesc neprelucrat, un metal de înaltă rezistență despre care experții în arme și sancțiuni au afirmat că poate fi utilizat pentru construirea structurilor rachetelor și a carcaselor motoarelor de rachetă.
În total, pe parcursul lunii care a precedat începerea războiului, pe 28 februarie, navele au adus, de asemenea, un total de 268 de tone de nitroceluloză și 276 de tone de alte substanțe chimice provenite din China și incluse în categoria care cuprinde percloratul – ingrediente atât pentru combustibilul rachetelor, cât și pentru explozivi.
Chiar și cu războiul în plină desfășurare și cu un blocaj impus navelor sale, armata iraniană a continuat să aducă materiale din străinătate. Conform datelor, volumele lunare de import au scăzut inițial cu 47%, ajungând la 54 de milioane de dolari în martie, comparativ cu luna precedentă, dar până în mai acestea au crescut la 77 de milioane de dolari.
O livrare din iunie 2026, în valoare de 1,9 milioane de dolari, constând în detonatoare rusești, care pot fi utilizate pentru declanșarea explozivilor puternici, precum cei din focoasele dronelor și rachetelor, a fost ultima dintre cele cinci livrări similare din Rusia, care au furnizat detonatoare în valoare totală de 7,6 milioane de dolari de la începutul anului 2025.
Importurile nu proveneau doar din Rusia și China. Companii din Uniunea Europeană, care a sancționat Ministerul Apărării din Iran, au livrat, de asemenea, mărfuri către armata iraniană.
Camioane, componente pentru motoare de avion și echipamente electronice în valoare de sute de milioane de dolari – inclusiv camioane Iveco în valoare de 34 de milioane de dolari – au fost toate înregistrate în datele privind importurile ca provenind din Germania și din alte țări ale UE. Pentru toate acestea, documentele menționau codul MOD 346428.
Nu toate datele privind importurile conțineau descrieri detaliate ale transporturilor. În multe cazuri, Reuters s-a bazat pe codurile vamale pentru a identifica conținutul și originile declarate, fără a le putea confirma în mod independent.
Un purtător de cuvânt al Uniunii Europene a declarat că statele membre sunt responsabile de aplicarea sancțiunilor UE, printre care se numără și „Sahara Thunder” și altele.
„UE continuă să evalueze cu mare atenție informațiile legate de consolidarea de către Iran a programelor sale de drone și rachete”, a spus purtătorul de cuvânt. Guvernele Germaniei și Italiei nu au răspuns la solicitările de comentarii.
Drona roz
O mare parte a economiei Iranului este controlată de fundații cvasiguvernamentale cunoscute sub numele de „bonyad”, care sunt conduse de elita țării. Multe dintre acestea au fost create după Revoluția Islamică din 1979, folosind bunuri confiscate de la familia regală detronată și de la alte persoane considerate dușmani ai noului stat.
Bonyad-urile reprezintă modul în care elita iraniană se menține la putere, legându-și loialii printr-o vastă rețea de clientelism, potrivit unei investigații Reuters din 2013 și a mai multor documente privind sancțiunile emise de guvernul SUA. La fel ca IRGC, bonyad-urile joacă un rol crucial în reprimarea violentă a iranienilor care datează de ani de zile, susțin atât SUA, cât și Europa în cadrul sancțiunilor aplicate de-a lungul anilor.
Una dintre acestea, Fundația pentru Conservarea Relicvelor și Publicarea Valorilor Apărării Sacre, ilustrează cât de adânc pătrunde rețeaua Ministerului Apărării în economia Iranului și în aparatul său de represiune. Tranzacțiile includ nu doar importuri, ci și transferuri interne de numerar, după cum a constatat Reuters în urma analizării documentelor din ultimii ani care leagă fundația de cel puțin două agenții distincte ale Ministerului Apărării.
Însărcinată cu promovarea „culturii rezistenței, sacrificiului, jihadului și martiriului”, fundația este un instrument cheie de propagandă al guvernului, responsabilă de apărarea legitimității și ideologiei Republicii Islamice.
În 2017, fundația a primit patru transporturi de echipamente electronice și unități frigorifice, conform datelor WikiIran. Codul de identificare al transporturilor – încă o dată – corespunde cu cel al MOD 346428.
Nu se știe cum a folosit fundația aceste materiale, dar printre conducătorii săi se numără comandanți de rang înalt ai IRGC din fiecare dintre cele 31 de provincii ale Iranului. În Khuzestan, printre aceștia se numără generalul de brigadă Hassan Shahvarpour, comandantul de lungă durată al trupelor sale de elită din această regiune agitată.
Shahvarpour nu a răspuns la o solicitare detaliată de comentarii.
Unitățile aflate sub comanda lui Shahvarpour au ucis cel puțin 100 de civili iranieni în Mahshahr în 2019, în timpul protestelor împotriva prețurilor ridicate la benzină, potrivit unui document al SUA privind sancțiunile. Aceștia au înconjurat persoanele care încercau să fugă cu vehicule blindate și au tras cu mitralierele în mulțime, au afirmat autoritățile americane.
Un activist local pentru drepturile omului, care a declarat că a fost martor la aceste ucideri, a spus că trupele lui Shahvarpour au dat apoi foc la câmpurile de trestie de zahăr unde se ascundeau unii dintre protestatarii care fugeau. Relatarea sa a fost susținută de un al doilea activist care a fost prezent în acea zi.
După ce SUA l-au sancționat pe Shahvarpour în 2020 pentru presupuse încălcări ale drepturilor omului, un cleric proeminent l-a sărutat pe frunte în timpul unei ceremonii religioase și i-a spus că sancțiunile sunt o „sursă de mândrie”.
În 2021, Shahvarpour a solicitat 50 de miliarde de riali – echivalentul a peste 1 milion de dolari la cursul oficial de schimb – de la o companie siderurgică de stat pentru a finanța o nouă clădire a IRGC în Khuzestan, potrivit unui document analizat de Reuters. Titularul contului în care urma să fie vărsați banii, conform documentelor care poartă semnătura sa, era MOD 424000.
La începutul acestui an, potrivit celor doi activiști, oamenii lui Shahvarpour au reprimat noi demonstrații în Khuzestan, care făceau parte dintr-o revoltă națională împotriva colapsului economic al Iranului. În întreaga țară, mii de oameni au murit și zeci de mii au fost închiși. În Khuzestan, activiștii au declarat că au înregistrat numele a 46 de morți și au precizat că majoritatea dintre aceștia au fost uciși pe 8 și 9 ianuarie, când IRGC a deschis focul asupra demonstranților.
Imaginile difuzate de mass-media de stat de la o paradă de la începutul acestui an arată trupele IRGC ale lui Shahvarpour traversând un oraș din Khuzestan în camioane Toyota Tundra albe, de tipul celor preferate de rețeaua MOD. Unul dintre camioane transporta o dronă Shahed de culoare roz aprins.
Editor : B.E.