România ar putea înregistra un record european în privința perioadei în care dobânda de politică monetară rămâne neschimbată, după ce Banca Națională a României (BNR) a menținut rata de referință la 6,5% din august 2024, a avertizat viceguvernatorul Cosmin Marinescu. Acesta a estimat că actuala politică monetară ar putea continua încă mai multe trimestre, în contextul inflației ridicate, al șocurilor energetice și al dezechilibrelor bugetare.
Într-o analiză intitulată „Strategia politicii monetare: între mecanicism și recursul la fundamente”, publicată duminică pe blogul personal, Cosmin Marinescu a explicat că menținerea dobânzii-cheie la același nivel timp de peste doi ani nu reprezintă o lipsă de reacție a băncii centrale, ci rezultatul evaluării permanente a evoluției economiei și a riscurilor inflaționiste.
„Schimbarea direcției de politică monetară fusese deja semnalată în 2024, anterior parcursului staționar actual, care se va prelungi probabil cu încă o serie de trimestre, fiind pe cale să consemnăm un record european de politică monetară staționară”, a afirmat Marinescu.
Referindu-se la motivele pentru care BNR nu a modificat dobânda de referință, oficialul a arătat că deciziile au ținut cont atât de inflația situată peste țintă, cât și de diferența dintre cererea și oferta din economie.
„În România, consemnăm o perioadă lungă de înghețare a politicii monetare prin menținerea ratei dobânzii la 6,5% de peste doi ani, începând din august 2024. Faptul că rata dobânzii a rămas constantă nu trebuie confundat cu lipsa de reacție. În spiritul unei reguli simple Taylor, BNR a evaluat constant decalajul dintre cererea și oferta agregată din economie, date fiind plasarea inflației peste țintă și riscurile la adresa traiectoriei acesteia. Menținerea neschimbată a ratei de politică monetară în ultimii doi ani a avut și are la bază, în continuare, rațiuni determinante și coerente”, a explicat viceguvernatorul BNR.
De ce nu a majorat BNR dobânda, deși inflația a depășit 10%
În analiza evoluțiilor economice din perioada 2024-2026, Marinescu a arătat că reducerea dobânzii de referință în iulie și august 2024 a avut loc într-un context de scădere a inflației, de la 6,6% la sfârșitul anului 2023 spre 5% la jumătatea anului următor. Totuși, măsurile de ajustare fiscală au devenit deja necesare, iar efectele acestora asupra prețurilor reprezentau un risc important pentru perioada următoare.
„În pofida expansiunii bugetare puternice, fără precedent în întreaga perioadă post-pandemie, politica monetară a virat prociclic, pe direcția relaxării, prin reduceri succesive ale dobânzii de referință, în iulie și august 2024, deși se profilau efecte pozitive asupra prețurilor din dinamica salarială și impulsul bugetar expansionist. Conjunctural, inflația era în scădere (de la 6,6% în decembrie 2023 către 5% la mijlocul anului 2024), însă erau evidente riscurile subestimării inflației de bază, dar mai ales presiunile inflaționiste ale măsurilor fiscale de ajustare, devenite imperative. Astfel, spațiul de manevră al politicii monetare, în raport de valurile viitoare, a fost îngrădit”, a explicat acesta.
În 2025, inflația a depășit pragul de 10% timp de mai multe luni, pe fondul majorării TVA și a altor impozite indirecte. BNR a decis însă să nu crească dobânda-cheie, deoarece a considerat că scumpirile provocate de modificările fiscale aveau un caracter temporar, iar economia se confrunta deja cu o cerere redusă.
„În anul 2025, pe fondul măsurilor fiscale de ajustare, inflația a depășit 10% vreme de mai multe luni. Cu toate acestea, BNR a decis să excludă alternativa creșterii ratei dobânzii de politică monetară, dată fiind natura temporară și cauza fiscală a șocului generat de creșterea TVA și a altor impozite indirecte. Presiunile inflaționiste curente rezultau, în principal, din măsurile fiscale, fără să fi intervenit noi cauze monetare sau structurale care să însuflețească suplimentar creșterea prețurilor. Totuși, dincolo de efectele măsurilor fiscale și chiar înainte de adoptarea acestora, se manifestau în economie presiuni inflaționiste latente”, a explicat Marinescu.
Viceguvernatorul a susținut că o eventuală majorare a dobânzii în 2025 ar fi accentuat dificultățile economice, în condițiile în care politica fiscală era deja restrictivă.
„Credibilitatea politicii monetare ar fi fost pusă sub semnul întrebării dacă BNR ar fi decis creșterea dobânzii în 2025, într-un an cu un important deficit de cerere, după relaxarea politicii monetare din 2024, atunci când analizele consemnau un puternic excedent de cerere. Prin menținerea dobânzii de referință, am evitat să întărim caracterul prociclic al politicii monetare, în contrasens cu economia și politica fiscală”, a afirmat acesta.
Situația s-a complicat în 2026, când tensiunile geopolitice și creșterea prețurilor la energie au alimentat noi presiuni inflaționiste. În același timp, cererea redusă din economie a avut un efect de temperare a scumpirilor, dar mai modest decât se anticipase.
„Anul 2026 a adus provocări neanticipate care au cimentat deciziile de menținere a ratei dobânzii de politică monetară, alimentând, dintr-o perspectivă mult mai largă, amânarea ciclului de relaxare. Abordarea BNR a urmărit, în context, și surmontarea stagflației, în timp ce șocurile externe, dar și cele interne, continuau să genereze noi revizuiri ale prognozelor, într-un context economic care se prefigura deja recesionist”, a subliniat viceguvernatorul.
România a atins ținta de inflație în doar șase ani din ultimii 21
În aceeași analiză, Cosmin Marinescu a evaluat eficiența strategiei de țintire directă a inflației, adoptată de BNR în 2005. Potrivit calculelor sale, România a reușit să mențină rata anuală a inflației în intervalul asociat țintei doar în șase dintre cei 21 de ani analizați, în timp ce în 12 ani creșterea prețurilor a depășit nivelul urmărit de banca centrală.
„Concluziile analizei sunt cât se poate de clare: în România, în cei 21 de ani de la adoptarea regimului de țintire a inflației, rata inflației s-a situat în intervalul asociat țintei în doar 6 ani, sub o treime din perioadă, și doar înainte de anul 2021. În schimb, inflația s-a plasat deasupra țintei vreme de 12 ani, mai mult de jumătate din perioadă”, a precizat oficialul BNR.
Comparativ, în perioada analizată, inflația de la sfârșitul anului a depășit intervalul țintă în cinci ani în Cehia, șase ani în Polonia și zece ani în Ungaria. Marinescu a considerat că aceste diferențe evidențiază problemele persistente ale României în controlul creșterii prețurilor.
„Această analiză comparativă arată că România se distinge în mod nefericit, din păcate, prin cea mai amplă tradiție inflaționistă din regiune și chiar dintre țările Uniunii Europene, dacă ne raportăm la cifrele inflației începând cu anul 2005”, a susținut viceguvernatorul.
Cu toate acestea, strategia adoptată în urmă cu peste două decenii a contribuit la reducerea inflației față de perioada anterioară anului 2005. Problema, în opinia sa, este că evoluțiile economice recente au arătat limitele unei abordări bazate predominant pe țintirea ratei inflației, fără o analiză suficientă a evoluției masei monetare și a creditului.
„În prezent, țintirea inflației rămâne cadrul de referință pentru majoritatea băncilor centrale. Însă evoluțiile inflației din anii 2021-2023 au evidențiat o serie de limite, alimentând dezbaterea asupra necesității de reconsiderare a strategiei de țintire a inflației. Direcția de urmat nu indică abandonarea acestei strategii, ci îmbogățirea cadrului său analitic și decizional prin reintegrarea analizei monetare, ca sursă indispensabilă de informații privind riscurile inflaționiste pe termen mediu și lung”, a explicat Marinescu.
Deficitul bugetar și datoria publică, riscuri pentru stabilitatea economică
Viceguvernatorul BNR a atras atenția și asupra dezechilibrelor fiscal-bugetare ale României, care pot întreține inflația și pot limita capacitatea băncii centrale de a interveni eficient asupra economiei.
„Pentru România, deficitele bugetare și dezechilibrele externe ridicate, alături de creșterea datoriei publice, arată că stabilitatea macroeconomică nu poate fi susținută exclusiv prin politica monetară. Dezechilibrele persistente induc presiuni inflaționiste și costuri mari de finanțare, care fac ajustările ulterioare și mai costisitoare”, a avertizat acesta.
În aceste condiții, continuarea reducerii deficitului bugetar și limitarea creșterii datoriei publice rămân esențiale pentru stabilitatea economiei și pentru crearea condițiilor necesare unor viitoare decizii de relaxare monetară.
„Pentru România, în anii următori, este imperativă calibrarea unui mix responsabil de politici economice, respectând principiile de coerență și sustenabilitate financiară. Provocarea majoră rămâne continuarea consolidării finanțelor publice. Reducerea deficitului bugetar și temperarea datoriei publice sunt esențiale pentru atenuarea vulnerabilităților externe și extinderea spațiului de manevră al politicilor economice”, a concluzionat Cosmin Marinescu.
Editor : A.D.