În primele ore ale zilei de 7 septembrie, un convoi de polițiști înarmați până în dinți a străbătut străzile adormite din centrul Bruxelles-ului, îndreptându-se spre cartierul Haren, situat la periferia nord-estică a orașului. Aceștia s-au îndreptat spre numărul 22 de pe Avenue du Bourget, un complex militarizat, asemănător unui buncăr, care fusese fostul sediu al NATO, relatează The Guardian.
Complexul modernist, cu arhitectura sa austeră și funcțională, a fost construit în grabă în 1967 și găzduiește sala de judecată „Justitia”, unde se desfășoară în prezent procesele federale din Belgia. Aici au fost judecați, în 2022, autorii și complicii atacurilor teroriste din Paris din 2015 și ai atacurilor din Bruxelles din 2016.
Luna trecută, ofițeri înarmați cu puști de asalt au patrulat pe coridoarele largi ale clădirii, asigurând protecția celor implicați în cel mai mediatizat proces al acestui deceniu: cazul Bressers-Carvalho.
Timp de o lună, judecătorii și o mulțime de avocați au împărțit sala principală de judecată cu jurnaliștii și publicul, aflați de o parte a unui perete despărțitor mare din sticlă blindată. De cealaltă parte se aflau cei 31 de inculpați, înconjurați de ofițeri cu fețele acoperite pentru a-i proteja de eventuale represalii. Era o scenă mai degrabă specifică țărilor devastate de mafie.
Pe parcursul audierilor îndelungate care s-au desfășurat pe tot parcursul lunii, doi dintre numeroșii inculpați au ieșit în evidență. Primul a fost Flor Bressers, un belgian în vârstă de 40 de ani, născut în Lommel, un oraș cu 35.000 de locuitori din provincia Limburg. Bressers are un profil neobișnuit pentru mediile criminale. Absolvent al Facultății de Criminologie de la Universitatea Liberă din Bruxelles (VUB), era adesea cunoscut printre colegii săi drept „profesorul” sau „academicianul”.
Cu toate acestea, porecla care i se atribuie cel mai des contrazice imaginea unui om rafinat și conștiincios: Bressers este cunoscut mai ales sub numele de „Tăietorul de degete”.
Arestat în 2022 în timpul unei degustări de vinuri la care participa împreună cu soția sa într-un apartament de lux de la ultimul etaj al hotelului de lux Renaissance Zurich Tower, Bressers este acuzat de răpire, privare ilegală de libertate, extorcare cu folosirea unei arme de foc și conducerea unei organizații criminale.
Cealaltă figură-cheie despre care se presupune că face parte din organizația criminală este un brazilian în vârstă de 68 de ani: Sergio Roberto de Carvalho. În cadrul unei operațiuni comune la care au participat Interpol, Europol, poliția federală braziliană și Administrația pentru Combaterea Drogurilor din SUA (DEA), Carvalho a fost arestat pe 21 iunie 2022 într-un hotel de lux cu vedere la Dunăre, situat în capitala Ungariei, Budapesta.
Stabilit în Mato Grosso do Sul, un stat brazilian situat în regiunea tri-frontalieră dintre Brazilia, Argentina și Paraguay, care reprezintă unul dintre centrele crimei organizate de pe continent, Carvalho a devenit cunoscut în țara sa sub porecla „Major”, provenită de la gradul pe care îl deținea pe vremea când era ofițer de poliție militară, o perioadă din viața sa în care a îmbinat corupția cu infracționalitatea. În Europa, porecla sa era mai revelatoare: „brazilianul Escobar”.
Împreună, „tăietorul de degete” și „brazilianul Escobar” sunt principalii acuzați într-o sală de judecată belgiană plină de agenți de securitate, în contextul în care rețeaua internațională de trafic de cocaină dintre America Latină și Europa se află în centrul atenției.
Se presupune că Bressers și Carvalho ar fi fost în spatele unei organizații suspectate că ar fi transportat până la 45 de tone de cocaină în Europa.
Procurorii au afirmat că aceștia au condus o operațiune multinațională ilegală prin care au fost transferate sute de milioane de dolari prin intermediul unor companii-paravan, una dintre acestea, firma de tratare a apei din Anvers, Kriva Rochem, fiind cea care a dat cazului denumirea sa alternativă.
Banii – care se presupune că au fost spălați prin intermediul criptomonedelor, al piețelor financiare și al proprietăților imobiliare – au finanțat operațiunile logistice complexe necesare transportului cocainei produse în Peru și Bolivia pe rute ilegale și prăfuite din Brazilia, înainte de a traversa Atlanticul și de a fi distribuită într-un număr necunoscut de țări din Europa și din afara ei.
Bressers se afla pe lista celor mai căutați fugari ai Europol încă din 2021. Conform comunicatului agenției, acesta era căutat pentru răpire și privare ilegală de libertate, extorcare cu folosirea unei arme de foc și participare la o organizație criminală.
Într-un caz anterior din 2010, în care a fost în cele din urmă achitat în 2015 din lipsă de probe, se susținea că ar fi ordonat o răzbunare, în urma căreia victimei i-a fost tăiat un deget cu o foarfecă de grădină – fapt care a stat la baza poreclei lui Bressers.
În 2020, cinci ani mai târziu, a fost condamnat în legătură cu un alt caz de răzbunare: răpirea unui traficant de droguri olandez care a fost bătut, amenințat cu moartea și tăiat cu o lamă de ras după ce a fost învinuit pentru dispariția unui transport de cocaină. Bressers a devenit apoi un fugar, petrecând doi ani astfel.
Bressers a fost, de asemenea, suspect într-un alt caz de violență, de data aceasta în Guyana, care a implicat moartea unui angrosist de orez din această țară sud-americană, al cărui transport confiscat conținea cocaină. Se crede că moartea sa a servit drept acoperire pentru a împiedica destrămarea rețelei bandei. Nici acest caz nu a ajuns vreodată în fața instanței.
„Un om cu același nume a comis aceste infracțiuni, nu eu”
Partenerul lui Bressers, Carvalho, este probabil mai cunoscut în Europa decât în Brazilia. Conform documentelor judiciare braziliene, acesta a condus grupul care a achiziționat zeci de tone de cocaină produsă în Peru și Bolivia și a transportat-o prin regiunea central-vestică a Braziliei către porturile Paranagua și Natal, de unde drogurile au fost expediate către Europa.
Născut în 1958 în Ibipora, în statul Parana din sudul Braziliei, Carvalho a crescut în Mato Grosso do Sul și s-a implicat în activități criminale pe când era ofițer de poliție în acest stat. Condamnat inițial la 15 ani de închisoare pentru trafic de droguri în 1998, el nu a fost concediat din poliție decât în 2010. În loc să-și continue operațiunile din America Latină, „brazilianul Escobar” s-a mutat în Europa, ascunzându-se mai întâi în Portugalia și apoi în Spania.
Acolo, potrivit poliției spaniole, s-a stabilit într-o vilă de 2 milioane de euro din Marbella, pe Costa del Sol, folosind identitatea lui Paul Wouter, un cetățean surinamez înstărit. De la această bază din Spania, un cunoscut centru al traficului internațional de cocaină, procurorii susțin că, între 2017 și 2020, acesta a coordonat o rețea de crimă organizată care se întindea pe teritoriul Portugaliei și Spaniei, specializată în contrabanda cu droguri prin porturi precum Setubal, lângă Lisabona, și Leixoes, în nordul Portugaliei, precum și prin aeroportul din Lisabona și prin porturile din Rotterdam și Anvers.
Poliția portugheză bănuia că „brazilianul Escobar” avea legături cu „Primeiro Comando da Capital” (PCC, sau Primul Comandament al Capitalei), cea mai importantă organizație criminală din Brazilia.
Carvalho a fost încolțit – dar nu arestat – în noiembrie 2020, în cadrul unor raiduri coordonate la care au participat peste 1.000 de polițiști din Portugalia, Spania, Belgia, Țările de Jos, România și Emiratele Arabe Unite, precum și Europol. Operațiunea a dus la 45 de arestări și la confiscarea a peste 13 milioane de euro în numerar, a 70 de mașini de lux, a 37 de aeronave și a 136 de proprietăți.
Instanța a aflat că acesta și-ar fi înscenat propria moarte în același an, obținând un certificat de deces pe numele lui Wouter, care ar fi fost victima unor complicații legate de Covid.
Ulterior, s-a mutat la Budapesta, unde a fost arestat în 2022 în timp ce folosea identitatea lui Guillermo Diaz Flores, un cetățean mexican. Se presupune că „brazilianul Escobar” ar fi folosit cel puțin 10 identități false înainte de a fi reținut la Budapesta. Extrădat în Belgia în iunie 2023, a fost trimis într-o închisoare de maximă siguranță.
În sala de judecată, s-a reîntâlnit cu „tăietorul de degete”, presupusul său complice, amândoi fiind acuzați de organizarea unei rețele criminale transnaționale. În declarația sa din cadrul procesului, Bressers nu a recunoscut niciuna dintre acuzații și a susținut că este victima unei vânători de vrăjitoare mediatice. „Am convingerea fermă că toate acestea au fost orchestrate de autorități”, a spus el.
Echipa de apărare a lui Bresser contestă admisibilitatea probelor și a solicitat clasarea dosarului. Contactat în legătură cu acest subiect, avocatul principal al lui Bresser, Hans Rieder, nu a făcut niciun comentariu până la momentul publicării articolului de către sursa citată. În timpul procesului, apărarea a acuzat presa că „prezintă o imagine absolut monstruoasă a clientului nostru”.
Carvalho, care nu a participat la toate ședințele din cauza unor probleme de sănătate, și-a susținut nevinovăția și a afirmat că este victima unei persecuții din partea autorităților federale braziliene. „Sunt în închisoare de cinci ani și nimeni nu mă ascultă”, a declarat el în cadrul ședinței. „Un om cu același nume a comis aceste infracțiuni, nu eu”.
Avocații lui Carvalho, Frederic Thiebaut și Renaat Landuyt, au fost contactați pentru a oferi un comentariu, dar nu au răspuns. Nici procurorul federal belgian care se ocupă de caz nu a dorit să comenteze.
Ședințele de judecată s-au încheiat pe 9 octombrie, verdictul fiind așteptat pe 15 decembrie. Bressers ar putea primi o pedeapsă de până la 20 de ani de închisoare, în timp ce Carvalho ar putea fi condamnat la până la 15 ani.
În ultimul deceniu, cazuri precum cel al lui Bressers-Carvalho s-au înmulțit. În această perioadă, celule ale grupărilor latino-americane de trafic de droguri au fost identificate de forțele de poliție naționale, de Europol și de serviciile de informații din Portugalia, Spania, Franța, Belgia, Țările de Jos, Germania, Italia, țările nordice, Europa de Est și Balcani, precum și din Africa de Nord.
Aceste ramuri criminale s-au înrădăcinat în Europa prin intermediul unor „intermediari” sau al unor membri ai cartelurilor de droguri care „oferă servicii specializate legate de producția de cocaină în Europa, inclusiv extragerea cocainei din diverse materiale purtătoare sau prelucrarea pastei de coca provenite din traficul ilegal”, potrivit lui Andy Kraag de la Europol, șeful Centrului pentru criminalitate gravă și organizată.
„Infractorii din America Latină sunt puternic implicați în acest fenomen. Observăm că prezența infractorilor din America Latină în Europa este în creștere, iar activitățile lor capătă o importanță din ce în ce mai mare”.
„Înainte era invers – acum este o relație bidirecțională. Am observat deja, de zeci de ani, că infractori europeni de rang înalt s-au infiltrat în America Latină și s-au stabilit acolo. Iar acum vedem tot mai mulți infractori latino-americani care își desfășoară activitatea în mod permanent sau semipermanent și în Europa”, a afirmat Kraag.
„Un efect de rețea”
Surse de la nivel înalt din Europa și America Latină indică faptul că aceste grupuri își extind operațiunile și influența în economia reală și în cea digitală, alimentate de criptomonede, companii de jocuri de noroc, precum și de sectoarele financiar și imobiliar.
Potrivit lui Juan Gabriel Tokatlian, profesor de relații internaționale la Universidad Di Tella din Buenos Aires și expert în crima organizată din America Latină, „războiul împotriva drogurilor”, așa cum a fost dus în Columbia – unde a locuit timp de 20 de ani –, a făcut ca organizațiile criminale să devină mai rezistente și mai dinamice, ceea ce explică capacitatea lor de a se adapta și de a se extinde la nivel internațional.
„Europa a devenit, în ultimii ani, un loc în care consumul de droguri a crescut în mod deosebit. Dacă ne uităm la rapoartele ONU, este vorba de o piață importantă – în anii 1980, mai ales în ceea ce privește cocaina, aceasta nu era relevantă”, a spus el.
„În acest context al cererii europene și al unei politici antidrog haotice, care, pe de o parte, militarizează, dar, pe de altă parte, coexistă, ne confruntăm cu o serie de situații care ajung să consolideze puterea crimei organizate”, a afirmat Tokatlian.
La fel ca în cazul lui Carvalho, zeci de presupuși lideri ai unor organizații criminale precum PCC, Tren de Aragua, cartelul Sinaloa, Clan del Golfo sau Los Lobos sunt deținuți în închisori din întreaga Europă, fiind căutați de forțele de poliție naționale sau de Europol, sau figurând pe lista roșie a Interpolului cu cei mai căutați indivizi.
Aceștia sunt căutați pentru legături cu traficul de cocaină către Europa, traficul de arme și droguri sintetice către America Latină, precum și pentru legături cu organizații europene din Balcani sau cu mafia italiană ’Ndrangheta.
Gabriel Feltran, sociolog la universitatea Sciences Po din Paris și director de cercetare la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS), afirmă că grupări precum PCC sau Sinaloa colaborează cu organizații criminale europene, cum ar fi cele din Albania sau ’Ndrangheta, în cadrul unor „asocieri de afaceri”.
El a spus că aceștia cumpără coca direct de la producătorii din America Latină și sunt capabili să o livreze direct la destinație – astfel încât proprietatea asupra drogurilor nu mai trece din mână în mână de-a lungul lanțului de distribuție.
Este ceea ce Feltran numește „platformizarea” crimei organizate, proces în cadrul căruia, la fel ca platformele digitale multinaționale, cartelurile își integrează infrastructura și modelele economice cu scopul de a controla întregul lanț al traficului de droguri, de la producția din adâncul Americii Latine până la vânzarea pe străzile Europei.
Înseamnă că totul – de la comunicații, plăți, precursori (substanțe chimice necesare pentru fabricarea drogurilor) și laboratoare până la logistică – este concentrat la vârf, iar curierii și operatorii locali sunt adesea angajați, fără să-și dea seama, ca furnizori de servicii plătiți.
Feltran a spus că, înainte de această „platformizare”, traficul se baza pe rute și pe mai mulți intermediari care dețineau droguri la fiecare etapă a lanțului. Acum, spune el, astfel de „asocieri se reunesc la vârf, cumpără direct de la producător și livrează direct la destinație. Nu mai trec prin intermediari”.
„Proprietatea asupra drogului nu mai trece din mâini în mâini. Ei centralizează totul, optimizează la maxim și se dezvoltă foarte rapid. Cu cât mai mulți oameni le folosesc serviciile, cu atât devin mai dependenți – acesta este un efect de rețea”.
Citește și:
Editor : A.M.G.