Prosperitatea Poloniei a lărgit paleta de alegeri a cetățenilor săi, în timp ce nivelul scăzut al infracționalității cu violență le-a oferit încrederea de a se bucura de aceste opțiuni. Masacrul de sâmbătă din Cracovia a adus în prim-plan una dintre cele mai remarcabile și mai puțin apreciate realizări ale Poloniei: siguranța cotidiană pe care oamenii ei au ajuns să o considere de la sine înțeleasă, scrie TVP World într-o analiză.
Până când atacatorul a murit la spital, luni dimineață, șase persoane fuseseră ucise în centrul istoric al orașului, trei membri ai propriei sale familii fuseseră găsiți morți, iar un editorialist al cotidianului conservator Rzeczpospolita deja proclamase „sfârșitul brutal al unei ere în care Polonia era considerată o insulă de siguranță”.
Desigur, este ușor de înțeles de ce editorialistul a recurs la un astfel de limbaj, deoarece șocul este real, însă acest lucru confundă o lovitură dată încrederii națiunii cu prăbușirea fondului pe care se sprijină această încredere, observă TVP World.
Dacă anchetatorii confirmă că atacatorul a acționat singur și că atacul său nu se înscrie într-o tendință mai largă, atunci discursul despre sfârșitul unei ere pur și simplu nu rezistă, de vreme ce fundamentele care au făcut Polonia sigură (nivelul scăzut de violență cotidiană și rata scăzută a crimelor) rămân neatinse.
Iar aceste fundamente merită mult mai mult credit decât primesc de obicei. Polonezii sunt pe bună dreptate mândri de miracolul lor economic obținut cu greu, de economia de peste un trilion de dolari și de prosperitatea în creștere, mai scrie sursa citată.
Autorul analizei argumentează că siguranța este multiplicatorul esențial, elementul care transformă prosperitatea în libertate, de vreme ce, fără ea, polonezii ar avea mijloacele de a se bucura de țara lor, dar nu și libertatea de a o face.
Normalitatea extraordinară a Poloniei
Când iei în considerare de unde a plecat Polonia, realizarea pare de-a dreptul improbabilă. Polonia a trecut prin Holocaust, uciderea în masă sub ocupație și patru decenii de dictatură comunistă, iar mai apoi prin gangsterismul anilor ’90, când asasinatele la comandă și mașinile-capcană erau prezențe constante în știrile de seară.
Distanța parcursă este enormă, iar sondajele de opinie confirmă acest lucru. Centrul de cercetare a opiniei publice CBOS a constatat în aprilie că 89% dintre polonezi consideră că țara lor este un loc sigur în care să trăiască, 97% își privesc propriul cartier ca fiind sigur și liniștit, iar 62% nu se tem că ar putea deveni victime ale infracțiunilor.
Iar aceasta nu este doar o impresie, de vreme ce, conform datelor UNODC, rata omuciderilor din Polonia a scăzut de la 2,39 la 100.000 de locuitori în 1994 (vârful valului de infracționalitate post-comunistă), la 0,68 în 2022 – o scădere de peste două treimi.
Ce face posibilă siguranța
Acest sentiment de siguranță oferă enorm de mult, deși nimic din toate acestea nu apare în statisticile PIB-ului. El îmbracă forma mersului pe jos spre casă noaptea fără frică, a copilului lăsat să meargă singur cu bicicleta la școală și a drumului cu tramvaiul parcurs fără a calcula cine stă pe scaunul de vizavi, potrivit analizei TVP World.
Poate că cea mai mare măsură a acestei realizări este faptul că polonezii s-au obișnuit într-atât de mult cu ea, încât abia dacă îi mai acordă atenție.
Până acum, Piața Centrală din Cracovia a fost cea mai pură expresie a acestui fapt – un spațiu public în care rezidenții și vizitatorii deopotrivă pleacă de la premisa că nu li se va întâmpla nimic.
De aceea a fost deosebit de tulburător când, în semn de doliu pentru victime, celebrul semnal de trompetă de la Biserica Sfânta Maria, care domină Piața Centrală, a amuțit timp de 12 ore. Potrivit serviciului de pompieri, a fost prima astfel de întrerupere din 1939, anul în care Germania nazistă a invadat Polonia.
Polonezii au tot mai multe arme
Dacă există un fundament care s-ar putea schimba, acesta este relația Poloniei cu armele de foc, care s-a modificat considerabil de când invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina i-a încurajat pe tot mai mulți polonezi să se înarmeze.
În 2020, Polonia avea aproximativ 235.000 de permise de port-armă active și 588.000 de arme înregistrate. Până la sfârșitul anului 2025, aceste cifre crescuseră la aproape 412.000 de permise și peste un milion de arme de foc.
Numărul permiselor este mai mare decât cel al posesorilor individuali, deoarece o singură persoană poate deține mai multe. În cazul de la Cracovia, atacatorul deținea un permis pentru două arme, iar procurorii spun că el și tatăl său erau autorizați pentru 11 arme împreună, ceea ce arată cât de rapid poate acumula o singură gospodărie un arsenal privat.
Legislația introdusă în 2023 a facilitat, de asemenea, obținerea armelor de foc pentru protecție personală de către anumiți militari și cadre din serviciile militarizate.
Între timp, un audit publicat în luna mai de Curtea Supremă de Control din Polonia (NIK) a identificat deficiențe în sistemul de licențiere, în special în ceea ce privește monitorizarea continuă a aptitudinilor medicale și psihologice ale posesorilor de arme.
Nimic din toate acestea nu demonstrează că creșterea numărului de arme deținute a făcut Polonia mai violentă, deși ridică cu siguranță semne de întrebare cu privire la măsura în care supravegherea a ținut pasul cu numărul tot mai mare de arme aflate în mâini private, arat[ autorul analizei.
Este puțin probabil ca această dezbatere să rămână una pur tehnică pentru mult timp, deoarece, cu doar șase săptămâni înainte de masacru, președintele Karol Nawrocki a inaugurat un poligon de tragere și a lansat un apel la „o discuție publică privind accesul responsabil la armele de foc în Polonia”.
Președintele s-a plâns că doar aproximativ 1% dintre polonezi au acces la arme și știu cum să le folosească, comparativ cu până la 30% în Finlanda sau Elveția, adăugând că se numără „din fericire” printre ei.
Indiferent de concluziile anchetei, accesul la arme pare acum destinat să devină una dintre cele mai acute linii de falie din politica poloneză în perioada premergătoare alegerilor din 2027.
Politica tragediei
Tomasz Sakiewicz, care conduce postul de televiziune de dreapta TV Republika, a susținut că rezervele de poliție fuseseră relocate la Varșovia din cauza confruntării privind Tribunalul Constituțional – o afirmație care s-a potrivit greu cu viteza documentată a reacției poliției din Cracovia, unde ofițerii au deschis focul asupra atacatorului la doar trei minute de la primul apel de urgență.
Ministra Culturii, Marta Cienkowska, din guvernul lui Donald Tusk, a mers mai departe, trimitând o plângere Consiliului Național al Audiovizualului cu privire la modul în care postul a reflectat evenimentele din Cracovia, instituția deschizând între timp o procedură în acest sens.
Între timp, ministrul de Interne, Marcin Kierwiński, s-a aflat sub valul de critici al opoziției din cauza primelor sale referiri la posibile simpatii de extremă dreaptă ale atacatorului, deși anchetatorii nu au stabilit încă un mobil definitiv.
Există întrebări pe deplin legitime legate de intervenția poliției, licențierea armelor de foc și posibila radicalizare a atacatorului, însă clasa politică din Polonia are un obicei vechi de a transforma tragediile naționale într-o întrecere privind arătatul cu degetul și superioritatea morală – una în care până și denunțarea celor care exploatează decesele devine parte din aceeași luptă, mai scrie publicația citată.
Ce frapează este cât de puțin seamănă ostilitatea implacabilă din politica poloneză cu viața de zi cu zi dintr-o țară în care oamenii, în general, conviețuiesc în pace.
Unii politologi polonezi susțin că polarizarea este în mare parte fabricată la vârf de liderii de partid, pentru care un electorat divizat este un electorat mobilizat.
„Polarizarea afectivă nu este o simplă reflectare a diferențelor de opinie”, explică Marta Żerkowska-Balas de la Universitatea SWPS, coautoare a studiului „Starea Polarizării 2026”.
Studiul nu a identificat vreo falie ideologică profundă în niciuna dintre cele 13 teme analizate, și totuși 69% dintre polonezi cred că țara lor este profund divizată, iar 43% dau vina pe politicieni în general.
Alegătorii o asimilează destul de ușor – având în vedere că doar unul din patru s-ar împrieteni acum cu cineva din tabăra opusă, aproximativ jumătate din ponderea înregistrată cu un an în urmă -, însă acesta este un produs livrat de sus, nu vocea unei națiuni deja scindate în două tabere ireconciliabile.
Acest lucru contează pentru siguranță, deoarece liniștea de pe străzile Poloniei se sprijină pe un țesut social pe care războiul politic nu a reușit, până acum, să îl destrame, iar cei 97% care se simt în siguranță în propriul cartier provin, prin definiție, din ambele tabere.
Ce schimbă atacul din Cracovia
Autorul analizei mai punctează că încă nu se știe dacă acțiunile atacatorului reflectă un tipar emergent, un eșec al sistemului de autorizare sau o atrocitate izolată.
Tot el se arată convins că masacrul a zdruncinat percepția de sine a țării, cel puțin în ziare și în studiourile TV, dar acest lucru nu demonstrează de la sine că riscul de fond al polonezilor de a fi victime ale unor violențe grave a crescut.
Până luni, Piața Centrală era din nou plină de oameni, ceea ce sugerează că polonezii obișnuiți s-ar putea să aibă o perspectivă diferită de cea a comentatorilor din presă.
Editor : B.P.