Al Dahra Holding se va retrage din comerţul cu cereale din România, o piaţă în care exporturile anuale sunt de circa 4 miliarde de euro, potrivit Bloomberg. Grupul agribusiness din Emiratele Arabe Unite intenţionează să îşi încheie operaţiunile de tranzacţionare în 2026, potrivit unor surse apropiate companiei, după ce a înregistrat pierderi timp de trei ani consecutivi. Cezar Gheorghe, expert în comerțul cu cereale, a explicat pentru Digi24.ro că retragerea Al Dahra nu este un accident, ci rezultatul direct al modului în care funcționează piața cerealelor din România. În opinia sa, sistemul s-a degradat atât de mult, încât „jucătorii corecți nu mai pot opera”.
„În piața României, de cel puțin trei ani, se întâmplă un fenomen extrem: o devălmășie și o lipsă totală de control. Fiecare face ce vrea și, am să folosesc cuvinte dure, fiecare fură pe fiecare pe unde poate.”
O piață haotică, în care fermierii sunt primii afectați
Problemele încep chiar de la baza lanțului: fermierii.
Potrivit expertului, în multe cazuri comercianții locali cumpără marfă fără să o mai plătească, după care intră în insolvență sau dispar complet. „Li se ia marfa și nu li se mai plătește. Unii nu au încasat nici astăzi banii pe ceea ce au livrat”, a explicat Cezar Gheorghe.
Și mai grav este faptul că aceiași comercianți reapar în piață cu firme noi, continuând același tip de practici.
În unele situații, fermierii sunt constrânși să livreze marfă suplimentară pentru a-și recupera datoriile mai vechi. „Fermierul este șantajat: ca să-și primească banii pe grâul din iunie, trebuie să aducă porumb în octombrie. Neavând altă opțiune, acceptă și astfel își mărește gaura în buget.”
Fenomenul, subliniază el, „este prezent în toate regiunile țării, nu doar în Moldova, Transilvania sau sudul țării”.
Traderii internaționali, victime ale acelorași practici
Și traderii internaționali sunt victime ale acestor practici. Exportatorii străini lucrează pe baza unui mecanism standard, certificatul de depozit, prin care o firmă de control confirmă cantitatea și calitatea cerealelor aflate într-un siloz. Pe baza acestui document, traderii plătesc în avans 90-95% din valoarea mărfii.
Problema, spune Cezar Gheorghe, este că realitatea din teren nu mai corespunde certificatelor. „Exportatorul vine să încarce marfa, dar marfa nu mai există. De ce? Pentru că unii comercianți locali vând aceeași cantitate la doi sau chiar trei exportatori în același timp.”
El amintește și un caz major, care a stârnit îngrijorare în industrie: „În sezonul trecut s-a dat un „tun” de 30-40 de mii de tone de grâu unui singur exportator. Vă dați seama ce pierdere înseamnă asta?” Astfel de pierderi îi determină pe investitorii serioși să se retragă.
Supratonajul, arma care distorsionează toată piața
Pe lângă fraudele comerciale, există și practici logistice ilegale care afectează grav competiția.
Una dintre ele este supratonajul. Camioanele care ar trebui să transporte 25 de tone sunt încărcate, în realitate, cu 40 de tone sau chiar mai mult, adică cu 40-60% peste limita legală.
Astfel, costurile scad artificial, iar comercianții care trișează își permit să cumpere marfă la prețuri pe care competitorii corecți nu le pot susține.
Cum fac asta? Își reduc costurile prin angajarea unui singur șofer, ca să nu consume mai mult carburant (dacă faci un singur drum, consumi mai puțin), însă transportă mai multă marfă. În felul acesta, costul lor pe tonă devine mult mai mic față de cel al firmelor care respectă legea.
„Sunt firme care malversează piața. Transportă cu supratonaj și distorsionează tot lanțul de prețuri. Cei corecți nu pot concura cu ei, pentru că au costuri reale, nu costuri fals reduse”, a explicat Cezar Gheorghe pentru Digi24.ro.
Iar de aici se produc mai multe probleme în lanț: distorsionarea pieței (comercianții mari nu pot concura cu cei care trișează și au costuri mai mici), camioanele cu supratonaj strică drumurile și infrastructura, iar instituțiile care ar trebui să verifice, ajung să primească mită ca să închidă ochii. În astfel de situații, un trader internațional mare nu își poate permite să lucreze ilegal. Când ceilalți trișează, marile companii devin necompetitive și pierd bani, deci preferă să plece.
Aceste practici ar trebui oprite de ISCTR (Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier), spune Cezar Gheorghe, instituția care verifică greutatea camionelor.
Însă, potrivit expertului, instituția nu-și îndeplinește rolul. „ISCTR-ul este corupt sub toate formele. Se dă mită ca să meargă camionul supratonat”, spune el.
În comparație cu Ungaria, unde există cântare ascunse în asfalt și camere video, în România „trece orice, oricum”.
Frontiere vulnerabile și absența oricărui control eficient
Piața internă este afectată și de lipsa controlului la frontiere. Cezar Gheorghe a oferit un exemplu elocvent: zahăr ucrainean, aflat pe lista produselor cu restricții, a intrat în România prin Bulgaria, ambalat în saci de 50 de kilograme și chiar comercializat online cu eticheta „origine Ucraina”. „Fără nicio jenă, fără nicio rușine”, a comentat expertul.
În plus, România nu dispune de o curte de arbitraj specializată pentru agribusiness, ceea ce înseamnă că litigiile comerciale durează mult și nu oferă protecție jucătorilor corecți.
Lipsa unui cadru predictibil și a unor autorități eficiente este, în opinia analistului, una dintre principalele cauze ale retragerii companiilor internaționale. „Asta este realitatea: lipsă de predictibilitate, lipsă de control și lipsă de profesionalism”, a afirmat acesta.
Pericolul major pentru agricultori: pierderea surselor de lichiditate
Traderii internaționali nu sunt doar cumpărători de cereale. Ei sunt principala sursă de finanțare rapidă a fermierilor români.
Multinaționalele plătesc marfa în 24-48 de ore, oferind fermierilor capitalul necesar pentru a continua producția.
Procesatorii români, însă, au cicluri de producție lungi și pot plăti doar în 60-100 de zile.
„Dacă pleacă încă doi exportatori mari, toată piața va fi încătușată doar în piața internă”, a avertizat expertul.
Într-o astfel de situație, fermierii nu vor mai avea acces la lichiditate, iar producția ar putea scădea semnificativ.
Problema devine și mai îngrijorătoare în perspectiva anului 2026, când România ar putea atinge o recoltă record de 34 de milioane de tone. „Problema nu este cât producem, ci cui vindem și cine plătește. Dacă nu ai traderi, nu are cine să angajeze navele, cine să transporte, cine să exporte”, a mai spus acesta.
Un sistem care îi alungă pe cei corecți
Expertul consideră că retragerea Al Dahra este un semnal că piața românească funcționează tot mai greu pentru companiile serioase.
În lipsa unor reguli clare, a unor instituții eficiente și a unor mecanisme de protecție pentru fermieri și traderi, România riscă să piardă actorii internaționali care au asigurat stabilitatea financiară a sectorului agricol.
„Ăsta este adevărul agriculturii României: lipsă de predictibilitate, lipsă de control și lipsă de profesionalism. De aceea companii cu reputație bună își fac bagajele și pleacă”, a concluzionat Cezar Gheorghe pentru Digi24.ro.