De aproape trei decenii, Benjamin Netanyahu, prim-ministrul israelian viclean, combativ și încăpățânat, i-a scos din sărite pe președinții americani. Donald Trump a reușit însă să mențină o relație civilizată cu Netanyahu. Chiar luna trecută l-a numit „un om foarte bun” și „un tip grozav”. Însă luni a devenit cel mai recent președinte care a recurs la insulte, din cauza frustrării provocate de intransigența premierului israelian, notează The Times.
Se pare că liderul de la Casa Albă i-ar fi spus lui Netanyahu „ești nebun de legat” după ce atacurile israeliene asupra sudului Libanului au amenințat să compromită negocierile de pace cu Iranul.
„Ai fi în închisoare dacă nu aș fi fost eu. Eu îți salvez pielea. Toată lumea te urăște acum. Toată lumea urăște Israelul din cauza asta”, a declarat pentru Axios un oficial american, rezumând comentariile lui Trump adresate lui Netanyahu.
Este semnificativ faptul că nu a existat nicio negare a crizei din partea Casei Albe, deși atât Trump, cât și Netanyahu au publicat ulterior pe rețelele sociale declarații mai conciliante.
Pentru Netanyahu, care are în vedere alegerile din lunile următoare, reluarea războiului cu Iranul nu ar fi deloc un lucru rău. Un sondaj realizat luna trecută de Institutul pentru Democrație din Israel a arătat că 64% dintre evreii israelieni consideră că încheierea războiului cu Iranul în condițiile actuale nu este compatibilă cu interesele de securitate ale Israelului.
Între timp, strămutarea a mii de israelieni din locuințele lor situate în apropierea frontierei cu Libanul, ca urmare a atacurilor Hezbollah, reprezintă o problemă persistentă pentru Netanyahu, care a fost descris ca fiind slab de către Naftali Bennett, politicianul care a făcut parte anterior din partidul Likud al prim-ministrului și care încearcă acum să îi ia locul.
În timp ce SUA și Iranul se apropiau treptat de un acord de pace în ultimele zile, premierul israelian a trecut la ofensivă. El a intensificat atacurile israeliene asupra Hezbollah și a ordonat reluarea loviturilor aeriene asupra Beirutului, determinând Teheranul să-l avertizeze pe Trump că atacul israelian va fi considerat o încălcare a armistițiului.
Furios că Israelul submina negocierile, Trump i-a făcut reproșuri lui Netanyahu la telefon și i-a cerut să oprească atacurile asupra Beirutului. „Ce naiba faci?”, se pare că i-ar fi cel de-al 47-lea președinte al SUA lui Netanyahu.
Și Trump se află în pragul unor alegeri — alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie — și a devenit nerăbdător în legătură cu conflictul din Iran. Săptămâna aceasta, el a calificat negocierile de pace drept „foarte plictisitoare”.
Alegătorii americani sunt nemulțumiți de prețul la benzină, care se ridică în medie la peste 4 dolari pe galon.
„În cele din urmă, pentru a determina Iranul să cedeze și să redeschidă Strâmtoarea Ormuz – și, eventual, să revină ulterior la negocierile privind programul nuclear –, Statele Unite vor trebui să aibă o discuție serioasă cu Israelul, în cadrul căreia Trump să se așeze la masă și să spună: «Uitați, așa vor sta lucrurile. Trebuie să încetați»”, a declarat Rosemary Kelanic, directoarea programului pentru Orientul Mijlociu al organizației Defense Priorities, un think tank cu sediul la Washington.
John Bolton, consilierul pentru securitate națională din timpul primei administrații Trump, a declarat că utilizarea cuvintelor vulgare despre care s-a vorbit „pare a fi tipică pentru Trump”.
„Iranul simte că aceasta este o încercare a voinței și a hotărârii. Ei consideră că au mai multă hotărâre decât Trump și probabil au dreptate, pentru că Trump dorește un acord care să deschidă Strâmtoarea Ormuz, să permită accesul petrolului și gazelor pe piețele mondiale și să reducă prețul la pompă aici, în SUA”, a spus el.
Bolton, un susținător tradițional al liniei dure din cadrul Partidului Republican, care pledează pentru o alianță puternică cu Israelul și pentru o confruntare cu Iranul, a afirmat că Trump ar face bine să-i acorde lui Netanyahu mână liberă pentru a ataca Hezbollah.
„I-aș spune lui Bibi [Netanyahu]: «Du-te și fă ce vrei cu Hezbollah»”, a spus el. „Apoi i-aș spune Iranului: «Le voi spune să se potolească dacă ne dați tot ce vrem». Dar acum Iranul îl folosește pe Trump pentru a-l influența pe Netanyahu”.
Pentru Netanyahu, primele alegeri de după atacurile teroriste din 7 octombrie 2023 nu înseamnă doar asigurarea supraviețuirii sale politice, ci și a libertății sale personale, având în vedere acuzațiile de corupție care îi sunt aduse.
Procesul, care se bazează pe trei dosare active de corupție și abuz de încredere — printre care acordarea de favoruri în schimbul unei mediatizări favorabile și acceptarea de cadouri extravagante din partea unor miliardari — s-a întins pe o perioadă de cinci ani; în tot acest timp, Netanyahu a negat acuzațiile aduse împotriva sa. Anul trecut, Trump a făcut presiuni pentru ca Netanyahu să fie grațiat de președintele israelian Isaac Herzog.
„Bibi se luptă pentru supraviețuirea sa politică, dar și pentru soarta sa. Ideea de bază este să evite închisoarea. Acesta este obiectivul principal, iar el va supraviețui cu orice preț”, a declarat Amos Harel, analist în domeniul apărării pentru ziarul israelian Haaretz.
„Problema este că nu-l poți obliga pe Trump să facă ceea ce trebuie făcut. Poate că aceasta este prioritatea lui Netanyahu, dar nu neapărat și a lui Trump. Așadar, dacă Trump i-a reamintit lui Netanyahu că el este cel care îl salvează de la închisoare, nu este ceva ce putem ignora”.
Relațiile dintre SUA și Israel au mai trecut prin momente tensionate și în trecut. După o întâlnire deosebit de neplăcută din anii ’90, Bill Clinton a spus: „Cine naiba e superputerea aici?”. Se zvonea că Barack Obama ar fi fost funcționarul anonim care l-a descris drept un „laș”. Se spune că Joe Biden l-ar fi numit pe Netanyahu un „tip al naibii de rău”.
Cu mult înainte de asta, în 1957, în timpul crizei din Suez, Dwight Eisenhower a apărut la televizor și a ordonat Israelului să-și retragă forțele care ocupaseră teritoriile egiptene în timpul campaniei din Sinai, umilind astfel alianța anglo-francezo-israeliană. Se întâmpla la doar câțiva ani după ce se sărbătorise „miracolul” supraviețuirii evreilor la Holocaust.
În 1973, când Israelul rămăsese fără muniție în timpul Războiului de Yom Kippur, americanii au întârziat livrarea de arme pentru a nu provoca Uniunea Sovietică. Un an mai târziu, Henry Kissinger a exercitat o presiune enormă asupra Israelului pentru ca acesta să se retragă parțial din Sinai.
Diferența constă în faptul că, în timpul acelor conflicte anterioare, majoritatea americanilor simpatizau cu Israelul, considerând această țară un adversar curajos și neînfricat, înconjurat de dușmani arabi.
După războiul din Gaza, opinia publică americană s-a înăsprit. Chiar și în cadrul Partidului Republican se poartă acum o dezbatere deschisă cu privire la oportunitatea ca SUA să-și mențină sprijinul acordat Israelului. Personalități influente precum prezentatorul Tucker Carlson și Marjorie Taylor Greene, loialista renegată a mișcării MAGA, pledează pentru o politică externă mai izolaționistă, în timp ce supremațiștii, precum podcasterul Nick Fuentes, dețin o influență semnificativă în cadrul dreptei americane.
Conform Pew Research Center, în total, 60% dintre americani au o părere negativă despre Israel, față de 37% care au o părere pozitivă. Înainte de 7 octombrie, procentul celor cu o părere pozitivă era de 55%, iar cel al celor cu o părere negativă de 42%.
„Există o nemulțumire tot mai mare față de ideea potrivit căreia contribuabilul american finanțează israelienii, în condițiile în care aceștia provoacă haos în regiune. Oamenii sunt cu adevărat sătui de această situație. Cred că ieșirea lui Trump este, într-o oarecare măsură, un simptom al acestui fenomen”, a declarat Kelanic.
Având în vedere că și-a petrecut o mare parte din copilărie în Pennsylvania, Netanyahu se mândrește cu faptul că înțelege bine realitățile americane. A studiat la MIT și la Harvard, înainte de a-și începe cariera la Boston Consulting Group, în Massachusetts.
A intrat în politică ca diplomat israelian, lucrând la ambasada din Washington și la sediul ONU din New York, unde a impresionat prin discursurile sale pline de pasiune, rostite într-o engleză fără accent.
Acum, Netanyahu se află în situația de a încerca să aplaneze o divergență. În Israel, opinia publică este în favoarea unor noi confruntări cu Iranul și Hezbollah. În Statele Unite, după alegerile în care Trump a promis că va pune capăt implicării Americii în „războaiele fără sfârșit”, pare să existe foarte puțină dorință pentru noi aventuri riscante în Orientul Mijlociu.
„Acest război i-a determinat pe tinerii republicani să pună sub semnul întrebării relația cu Israelul, întrebându-se: «De ce luptăm în războiul altcuiva?»”, a declarat Jonathan Rynhold, cercetător principal la Centrul Begin-Sadat al Universității Bar-Ilan și autor al cărții „The Arab-Israeli Conflict in American Political Culture”.
Alegerile din Israel trebuie organizate până la sfârșitul lunii octombrie, ceea ce înseamnă că Netanyahu pare să urmeze un calendar diferit de cel al lui Trump. „O dispută cu Trump îi este nefavorabilă lui Netanyahu pe plan intern”, a afirmat Rynhold.
Oricât de mult ar avea nevoie să pară puternic în fața alegătorilor israelieni, Netanyahu nu își poate pune în pericol ajutorul militar anual de 3,8 miliarde de dolari pe care țara sa îl primește de la Washington, împingându-l pe Trump prea departe.
„Dacă interesele Israelului, așa cum le înțelege Netanyahu, și interesele Americii, așa cum le înțelege Trump, nu sunt aliniate pe termen scurt, iar teama este că se îndepărtează unele de altele… dacă această situație se menține în următorul an sau doi, sau trei, atunci aceasta reprezintă o problemă reală pentru Israel”, a declarat Rynhold.
Citește și:
Editor : A.M.G.