Alegerile de duminică din Ungaria se referă, printre multe altele, la faptul dacă Uniunea Europeană va scăpa de cea mai gravă problemă instituțională a sa: Viktor Orban, comentează analistul politic al publicației TVP World.
Prim-ministrul maghiar a petrecut 16 ani demonstrând că procesul decizional al UE, bazat pe unanimitate, este structural incapabil să țină în frâu un stat membru hotărât să-l exploateze, iar înregistrările secrete scurse în ultimele trei săptămâni au ridicat problema de la un obstrucționism incomod la ceva mai apropiat de o amenințare activă la adresa securității.
O victorie a partidului Tisza sub conducerea lui Péter Magyar ar ușura considerabil presiunea imediată și ar permite Bruxelles-ului să amâne momentul unei evaluări mai dure. O victorie a lui Orbán o va forța să acționeze.
Nu e timp de așteptat
În cea mai mare parte a istoriei UE, problema unanimității a fost gestionabilă deoarece miza oricărui impas individual era relativ redusă. O directivă comercială blocată, o linie bugetară întârziată, un standard de mediu diluat erau frustrante, dar uniunea avea timp să negocieze, să ofere compensații, să obțină derogări, să aștepte.
Această eră s-a încheiat în februarie 2022. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, urmată de reorientarea administrației Trump departe de securitatea europeană, a forțat UE să joace un rol pentru care nu a fost concepută, la viteza cu care trebuie să îl joace acum.
Deciziile privind sprijinul militar pentru Ucraina, pachetele de sancțiuni, finanțarea apărării în cadrul mecanismului SAFE, integrarea piețelor de capital și reglementarea digitală au acum un caracter de urgență pe care vechiul model de persuasiune și stimulente nu îl poate acomoda.
Linia directă cu Kremlinul
Înregistrările scurse publicate la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie au făcut ca o problemă deja evidentă să devină imposibil de ignorat.
Când ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, a părăsit summitul Consiliului European din decembrie 2023 privind aderarea Ucrainei pentru a-l suna pe ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, și a-l informa cu privire la stadiul negocierilor, iar Lavrov a răspuns că „uneori șantajul direct făcut cu bunăvoință este cea mai bună opțiune”, aceasta a fost mai mult decât o obstrucție.
Citește și
Acestea sunt acte de complicitate cu chiar adversarul pe care UE încearcă să-l țină sub control, desfășurate chiar din sala în care se discută strategia de contenție.
Articolul 7
Principiul unanimității care stă la baza politicii externe a UE, a deciziilor bugetare și a negocierilor de extindere a fost construit pe presupunerea că fiecare stat membru, indiferent de interesele sale specifice, împărtășea un acord de bază privind scopurile colective ale uniunii și acționa cu bună-credință.
Ungaria și-a exercitat dreptul de veto de 21 de ori din 2022, reprezentând aproape jumătate din totalul de 48 de veto-uri privind politica externă și chestiunile bugetare din istoria UE, potrivit lui Michal Ovádek, lector la University College London.
Procedura prevăzută la articolul 7, care poate duce în ultimă instanță la suspendarea drepturilor de vot ale unui stat membru pentru încălcări persistente ale valorilor UE, a fost declanșată de Parlamentul European împotriva Ungariei în 2018.
Aceasta este deschisă oficial de opt ani și nu a produs nimic, fiind blocată în etapa de determinare deoarece identificarea încălcării necesită unanimitate în rândul celorlalte 26 de state membre, iar Slovacia condusă de Robert Fico nu o va asigura.
Articolul 7 – revizuit
Analiștii de la Centrul Jacques Delors și de la blogul german Verfassungsblog au propus reformularea unei noi propuneri în temeiul articolului 7, de data aceasta referitoare la încălcarea de către Ungaria a solidarității prevăzute în tratat în cadrul politicii externe și de securitate comune, mai degrabă decât la situația sa internă în materie de stat de drept. Ideea este că lui Fico i-ar putea fi mai ușor să accepte argumentul bazat pe solidaritate. Dezvăluirile serviciilor de informații fac acest argument considerabil mai puternic.
Pus în carantină în tăcere
Dacă acțiunea formală nu dă rezultate, UE are o serie de soluții alternative în mânecă. Franța a confirmat că reține informații în timpul reuniunilor Consiliului Afaceri Externe la care participă Szijjártó. Deliberările sensibile se desfășoară din ce în ce mai mult în formate mai restrânse, care exclud Ungaria. Președintele Consiliului European, António Costa, a declarat public că Orbán nu mai acționează cu bună-credință.
Comisia a ținut sub revizuire permanentă cererea Ungariei pentru un împrumut de apărare de 17,4 miliarde de euro în cadrul mecanismului SAFE al UE, lăsând Ungaria ca singurul stat membru care încă așteaptă.
Citește și
Dar trimiterea lui Orbán să bea o cafea în timpul discuțiilor secrete nu este o soluție pe termen lung, iar oficialii știu acest lucru. „UE nu dispune de protocoale interne pentru a face față unui stat membru rebel care sabotează din interior”, a declarat un diplomat pentru Euronews.
Cinci opțiuni
La mijloc, între articolul 7 și excluderea informală, oficialii UE discută cinci opțiuni, iar fiecare dintre ele se lovește de o variantă a aceluiași obstacol.
Trecerea deciziilor de politică externă de la unanimitate la votul majoritar necesită activarea așa-numitelor clauze „passerelle”, scurtături ale tratatului care permit această schimbare fără o revizuire completă a tratatului, dar aceste clauze pot fi declanșate doar printr-un vot unanim al Consiliului European, ceea ce înseamnă că Ungaria poate bloca reforma menită să-i pună capăt capacității de a bloca lucrurile.
Consolidarea condiționalității financiare prin următorul Cadru Financiar Multianual, care intră în negociere sub președinția irlandeză a Consiliului începând din iulie, impune Ungariei să semneze bugetul, iar ministrul ungar pentru afaceri europene, János Bóka, a semnalat deja că Budapesta va „destrăma” întregul CFM, mai degrabă decât să accepte o condiționalitate care o exclude de la fonduri.
Coalițiile de voință și acordurile de cooperare consolidată, în care un grup mai restrâns de state membre avansează fără toate cele 27, pot ocoli unele blocaje, dar nu pe cele care contează cel mai mult.
Oriunde legislația UE impune o decizie formală a Consiliului, regula unanimității se aplică în continuare, iar Ungaria își păstrează dreptul de veto. Împrumutul pentru Ucraina se încadrează în această categorie, motiv pentru care niciunul dintre formatele flexibile discutate nu l-ar debloca.
Suspendarea drepturilor de vot ale Ungariei în temeiul articolului 7 se lovește de problema Slovaciei: guvernul lui Robert Fico nu va vota în favoarea acesteia, iar este necesară unanimitatea celorlalte 26 de state.
Excluderea nu este o opțiune legală, deoarece tratatele UE nu conțin niciun mecanism de excludere a unui stat membru împotriva voinței sale.
Problema extinderii
UE poartă negocieri de aderare cu până la nouă state candidate, inclusiv Ucraina și mai multe țări din Balcanii de Vest, iar experiența Ungariei a concentrat atenția asupra consecințelor pe care le-ar putea avea admiterea lor fără condiții.
Propunerile aflate în discuție ar impune noilor membri să renunțe la dreptul de veto pe durata unei perioade de tranziție, acceptând beneficiile financiare ale aderării și accesul deplin la piața unică, în timp ce ar fi excluși de la blocarea deciziilor în cadrul Consiliului.
Indiferent dacă Orbán va câștiga sau va pierde duminică, UE trebuie totuși să răspundă la întrebarea pe care cei 16 ani ai săi la putere au ridicat-o. O Ungarie cooperantă sub conducerea lui Peter Magyar ar putea reduce problema, dar nu o va rezolva.
Citește și
Editor : Sebastian Eduard