Prețurile gazelor naturale în Europa au crescut din nou în urma întreruperilor din lanțurile de aprovizionare cu GNL (gaz natural lichefiat), legate de tensiunile din Orientul Mijlociu. Aceasta se întâmplă în momentul în care Uniunea Europeană intră în faza finală a planului său de eliminare treptată a gazelor rusești. Amploarea întreruperii fizice este limitată în comparație cu pierderea fluxurilor din conductele rusești din 2021 și 2022, însă reacția prețurilor a fost disproporționat de mare, scrie The Conversation.
Acest contrast indică o schimbare în modul în care riscul este transmis în sistemul european de gaze. Prin renunțarea la gazul rusesc, UE și-a redus expunerea la întreruperile fizice ale aprovizionării, dar nu a eliminat expunerea la șocurile de preț.
Întreruperea aprovizionării cu gaz rusesc în 2021 și 2022 a scos la iveală riscurile asociate dependenței de un singur furnizor și de o infrastructură de conducte inflexibilă.
Răspunsul UE, prezentat inițial în Planul REPowerEU și dezvoltat ulterior în foaia de parcurs pentru 2025, se bazează pe doi piloni: scăderea cererii de gaze și diversificarea aprovizionării – în principal prin orientarea către GNL. Acest lucru a consolidat reziliența aprovizionării fizice cu gaze, dar a lăsat, probabil, UE mai expusă la volatilitatea prețurilor pe piețele globale.
Importurile de gaze rusești au scăzut drastic după criza energetică din 2022, ponderea Rusiei în cererea de gaze a UE scăzând de la 39% în 2021 la 12% în 2023. În 2024, UE a importat încă aproximativ 52 de miliarde de metri cubi de gaze rusești, ceea ce reflectă atât amploarea transformării, cât și dificultatea de a elimina complet un furnizor atât de important. Ca urmare, cadrul pentru finalizarea eliminării treptate a devenit mai strict, cu o interdicție obligatorie, aplicată în etape, privind importurile de gaze rusești transportate prin conducte și de GNL până în noiembrie 2027.
Ghidul de punere în aplicare actualizat al Comisiei, emis după perturbările din Orientul Mijlociu din 2026, clarifică, de asemenea, faptul că eliminarea treptată trebuie gestionată acum în condiții de ofertă limitată de GNL și de concurență intensificată pentru încărcături.
Acest aspect este important deoarece sistemul actual diferă de cel care exista înainte de 2022. Mai puțin de 10% din aprovizionarea cu gaze a UE este legată de fluxurile care trec prin Strâmtoarea Ormuz, însă prețurile TTF au crescut la aproximativ 60 de euro/MWh, mai mult decât dublul nivelurilor dinaintea crizei. În schimb, criza energetică din Rusia a implicat pierderea sau amenințarea pierderii a aproximativ 45% din consumul UE, dar prețurile medii în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2021 și 31 octombrie 2023 au fost de aproximativ 90€/MWh, aproximativ triplu față de nivelurile dinaintea crizei. Diferența sugerează că reacțiile prețurilor nu sunt proporționale cu amploarea perturbării fizice.
Care sunt perspectivele pentru independența energetică a UE?
Rămâne de văzut dacă criza din Orientul Mijlociu va fi la fel de extremă sau de lungă ca criza energetică din Rusia, dar această comparație simplă sugerează că, pe o piață globală a GNL, riscurile de aprovizionare relativ modeste pot produce efecte semnificative asupra prețurilor, chiar și atunci când oferta agregată rămâne suficientă. În acest sens, diversificarea a redus dependența bilaterală și riscurile de perturbări fizice acute, fără a elimina expunerea la riscurile de preț.
UE emite norme simplificate privind gazele înaintea interdicției ruse
Orientările Comisiei din martie 2026 privind punerea în aplicare a REPowerEU reflectă această schimbare. Acestea recomandă statelor membre să reducă la minimum barierele administrative pentru importurile de GNL din afara Rusiei și să accelereze procedurile de autorizare pentru a evita agravarea presiunilor asupra prețurilor într-o perioadă de ofertă limitată.
Același document recunoaște că închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz a creat deficite semnificative pe piața mondială a GNL și o concurență intensă pentru încărcături. Aceste ajustări nu schimbă direcția eliminării treptate a gazelor rusești. Ele arată, mai degrabă, că chiar și într-un sistem mai diversificat, perturbările continuă să se resimtă prin prețuri, în loc de deficite fizice.
Momentul în care are loc actuala perturbare este, de asemenea, relevant. UE intră în sezonul anual de umplere a depozitelor, nivelurile de stocare aflându-se în prezent la minimele ultimilor cinci ani, iar operatorii fiind obligați să atingă 90% din capacitate înainte de venirea iernii.
Aceste obligații cresc cererea de încărcături spot (transport la cerere) și consolidează poziția de negociere a furnizorilor globali. Acest lucru nu implică un risc de deficit fizic, dar va amplifica probabil efectele asupra prețurilor.
Pe 26 martie, legislatorii UE au aprobat acordul comercial UE-SUA Turnberry, atașând totuși o serie de condiții la acord, după ce anterior îl consideraseră „dezechilibrat”. Poziția slabă de negociere a UE este și mai evidentă în contextul acordului comercial obligatoriu de a achiziționa energie din SUA în valoare de 750 de miliarde de dolari până în 2028.
Având în vedere că aprovizionarea cu energie din Orientul Mijlociu s-a dovedit vulnerabilă la întreruperi, UE depinde din ce în ce mai mult de SUA. La rândul său, SUA folosește această poziție pentru a obține condiții comerciale mai favorabile în alte sectoare.
În același timp, SUA a insistat pentru modificarea Regulamentului UE privind metanul și a Directivei privind diligența necesară în materie de sustenabilitate corporativă, argumentând că costurile de conformare vor afecta competitivitatea exporturilor.
Acest lucru exercită presiune asupra UE pentru a-și concilia obiectivele de mediu și sociale cu prețul și securitatea aprovizionării sale cu energie.
Eliminarea treptată a gazului rusesc a modificat mai degrabă forma și nu existența vulnerabilității în sistemul european de gaze.
Expunerea față de un singur furnizor a fost redusă, iar reziliența aprovizionării fizice s-a îmbunătățit. În același timp, dependența de piețele globale de GNL a lăsat UE expusă la o ofertă concentrată, la întreruperi de transport și la speculații de piață.
Energiile regenerabile pentru independența UE
Întrebarea centrală nu mai este doar cum să înlocuim gazul rusesc, ci cum un sistem organizat din ce în ce mai mult în jurul piețelor globale de GNL transmite șocurile către prețurile europene și, prin acestea, către competitivitatea industrială, inflație și economia în ansamblu.
În centrul planului REPowerEU inițial se afla misiunea pe termen lung de a transforma sistemul energetic al Europei într-unul bazat pe surse regenerabile locale curate, competitive și sigure.
Patru ani mai târziu, criza energetică din Orientul Mijlociu din 2026 nu a făcut decât să întărească argumentele în favoarea legitimității și urgenței acestei căi.
Editor : B.E.