Președintele american Donald Trump a lansat amenințări fără precedent la adresa NATO în această săptămână, înfuriat de refuzul aliaților SUA de a se alătura războiului împotriva Iranului. În acest context, Politico a discutat experți pentru a vedea ce opțiuni are liderul de la Casa Albă și cât de realiste sunt acestea.
Miercuri, Trump a declarat că ia serios în considerare posibilitatea de a retrage SUA din NATO. „Sunt dezamăgit de ei. Dacă aș avea vreodată nevoie de ei, nu ar fi acolo”, acuza el.
Până acum, președintele american nu a întreprins nicio acțiune în acest sens, fiind o măsură pe care legislația americană i-o interzice fără aprobarea Congresului. Însă amenințările lui Trump la adresa Alianței, folosirea termenului „ei” în loc de „noi” atunci când vorbește despre NATO, precum și apelurile sale anterioare de a anexa Groenlanda de la aliatul Danemarca indică faptul că țara sa nu se mai consideră o parte integrantă a Alianței pe care a fondat-o.
În acest context, Politico a discutat cu nouă experți, juriști și oficiali NATO, care au descris opțiunile lui Trump, precum și cât de realiste sunt acestea și cât de dăunătoare ar fi pentru Alianță.
Scenariul 1: Intensificarea retoricii
Intensificarea amenințărilor, a criticilor și a retoricii la adresa NATO ar putea continua.
Președintele SUA a subminat în repetate rânduri clauza de apărare colectivă a NATO, cunoscută sub numele de Articolul 5, și a semănat îndoieli cu privire la faptul că ar trimite cu adevărat trupe americane pentru a apăra aliații țării. Iar săptămâna aceasta a spus că Alianța este un „tigru de hârtie”, adăugând că și președintele rus Vladimir Putin „știe asta”.
Liderii europeni au avertizat că Trump compromite NATO prin aceste declarații.
„Alianțele precum NATO sunt valoroase datorită încrederii pe care se bazează. Dacă în fiecare zi semeni îndoieli cu privire la angajamentul tău, golești (n.r. NATO) de esența sa”, a declarat joi președintele francez Emmanuel Macron.
De fiecare dată când președintele SUA pune la îndoială Alianța, asta „afectează grav credibilitatea poziției NATO în materie de apărare și descurajare”, a declarat Gerlinde Niehus, expert independent în securitate și fost oficial NATO.
„Descurajarea funcționează și psihologic în percepția minții adversarului tău. Dacă adversarul tău crede că ești un tigru de hârtie, atunci, desigur, aceasta este o invitație deschisă pentru Vladimir Putin și, într-o oarecare măsură, pentru Xi Jinping de a testa Alianța”, a spus ea.
Scenariul 2: Trump în rol de perturbator
Trump ar putea, de asemenea, să aleagă să le facă viața grea aliaților din cadrul NATO fără a recurge la măsuri radicale.
Acest lucru se întâmplă deja într-o măsură limitată. Statele Unite au profitat de faptul că toate documentele de politică din comitetele de lucru ale NATO sunt aprobate în unanimitate pentru a bloca rapoartele privind chestiuni mai puțin controversate, precum schimbările climatice și securitatea umană, uneori alături de alți aliați, au declarat doi diplomați NATO. Activitatea pe tema din urmă a „ajuns efectiv la zero”, a spus unul dintre diplomați.
În ansamblu, „SUA au încă o echipă solidă, participă la comitete, negociază”, a susținut același diplomat, dar a adăugat că Washingtonul ar putea provoca mai multe daune dacă ar dori acest lucru, blocând activitatea în comitete mai centrale, cum ar fi cele care se ocupă de Ucraina și Rusia.
Statele Unite ar putea, de asemenea, să refuze să-și achite contribuția la bugetul comun al NATO, care acoperă cheltuieli precum cele de funcționare. (În prezent, SUA plătesc aproximativ 800.000 de euro, adică 15% din total.) Însă, deși acest lucru ar fi „perturbator”, a afirmat Niehus, „nu ar fi sfârșitul lumii” dacă alți aliați ar prelua această contribuție.
Se pare că unii membri ai administrației Trump iau în considerare impunerea unui model de tip „pay-for-play” (plătești ca să joci) asupra NATO, care ar împiedica aliații care nu își îndeplinesc obiectivele de cheltuieli să aibă un cuvânt de spus în misiunile comune și să declanșeze Articolul 5. Deși nu există „niciun mecanism” pentru a pune în aplicare această strategie, a spus Niehus, Trump ar putea totuși să o realizeze prin presiune politică.
Scenariul 3: Retragerea trupelor americane
Washingtonul ar putea decide, de asemenea, să-și retragă trupele din Europa.
În prezent, SUA au între 67.500 și 85.000 de soldați staționați pe continent, în cel puțin 31 de baze permanente și 19 amplasamente militare. Trump are o marjă de manevră limitată: conform unei legi din 2025, el trebuie să mențină 76.000 de soldați în Europa, cu excepția cazului în care retragerea durează mai puțin de 45 de zile sau obține aprobarea Congresului.
Dacă Trump ar retrage numărul maxim legal de aproximativ 9.000 de soldați, acest lucru ar fi „rezonabil” de dăunător pentru Alianță, dar nu catastrofal, a spus Ed Arnold, expert senior în apărare la think tank-ul Royal United Services Institute și fost oficial NATO. Aliații europeni ar putea înlocui acești soldați, a spus el, sau ar putea compensa cu capacități echivalente, cum ar fi rachetele cu rază lungă de acțiune.
Totuși, este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple, a susținut Arnold, deoarece Trump este interesat să mențină trupe și resurse militare în Europa pentru a putea interveni rapid în conflicte precum războiul din Iran.
„Dacă intenționează să extindă războiul în Orientul Mijlociu, prezența lor acolo este de fapt destul de utilă, deoarece astfel pot să se deplaseze între diferite teatre de operațiuni”, a spus el. „Așa că aici se întâlnesc dorințele politice ale președintelui cu cerințele operaționale reale” ale Pentagonului, adaugă expertul.
„Dacă îți iei trupele și specialiștii de acolo de unde ai nevoie, nu faci decât să-ți afectezi propriile operațiuni”, a mai spus Arnold.
Scenariul 4: Ieșire graduală din NATO
Trump ar putea, de asemenea, să pună Alianța în genunchi fără a se retrage oficial.
La capătul mai puțin extrem al spectrului, SUA s-ar putea retrage din ciclul de planificare militară de patru ani al NATO, care stabilește ce echipament și câte trupe trebuie să aloce fiecare stat membru într-un scenariu de invazie, pe baza a trei planuri de apărare specifice fiecărei regiuni.
Din punct de vedere tehnic, această măsură nu ar afecta angajamentele militare americane, a afirmat Arnold, dar le-ar îngheța efectiv. Acest lucru i-ar obliga pe europeni să se zbată pentru a acoperi lacunele, inclusiv în domenii precum apărarea aeriană, informațiile și realimentarea în zbor.
SUA ar putea, de asemenea, să boicoteze reuniunile NATO sau să-și retragă delegația. Acest lucru ar fi „foarte dăunător”, a spus Arnold, deoarece ar paraliza efectiv activitatea Alianței, având în vedere că aceasta se bazează pe decizii unanime.
Dacă Trump dorește să fie mai agresiv, ar putea, de asemenea, să se inspire din cărțile de istorie. În 1966, președintele francez Charles de Gaulle a părăsit comandamentul integrat al NATO, așa cum a făcut-o și Grecia pentru scurt timp în 1974.
În practică, acest lucru ar distruge Alianța, a afirmat Arnold.
Având în vedere rolul relativ central al Washingtonului în cadrul Alianței, acest lucru ar însemna probabil retragerea tuturor trupelor americane detașate la NATO și forțarea demisiei comandantului suprem al Alianței, generalul american Alexus Grynkewich.
Până în prezent, aliații europeni nu sunt îngrijorați de aceste scenarii, potrivit a doi diplomați de rang înalt din cadrul NATO.
„Dacă (n.r. SUA) încetează să mai facă lucruri cum ar fi asigurarea capacităților pentru NATO, vom avea mari probleme”, a spus unul dintre diplomații de rang înalt ai Alianței, adăugând că acest lucru „nu reprezintă o preocupare deosebită” în prezent.
Scenariul 5: Ieșire radicală
Ieșirea oficială din NATO implică obstacole juridice dificile: din punct de vedere tehnic, Trump ar trebui să obțină sprijinul a două treimi din Senat pentru a face acest lucru înainte de a activa articolul 13 din tratatul de înființare al Alianței, un proces care durează un an.
Cu toate acestea, președintele SUA poate să se retragă unilateral din tratate, așa cum a făcut în 2020, când a părăsit tratatul de supraveghere aeriană reciprocă „Open Skies”. Instanțele americane ar putea interveni pentru a bloca acest demers, deși puterea judecătorească a fost adesea reticentă să intervină în politica externă.
Totuși, o astfel de mișcare ar atrage cu siguranță procese din partea statelor conduse de democrați sau a cetățenilor americani care desfășoară activități comerciale în Europa. Congresul s-ar putea alătura acestei inițiative dacă una dintre camere își schimbă majoritatea după alegerile intermediare din noiembrie, a declarat Scott Anderson, redactor-șef la Lawfare.
„Mi se pare că judecătorii sunt mai puțin dispuși să îi ia partea după un an de abuzuri ale puterii executive”, a declarat un oficial al Apărării din SUA.
Cu toate acestea, perspectiva renunțării la NATO este însoțită de un avertisment sever din partea unor aliați.
„Este greu de imaginat NATO fără participarea Statelor Unite”, a declarat un al treilea diplomat de rang înalt din cadrul NATO.
„Așadar, acest aspect ar trebui să fie luat în considerare în orice decizie pe care Washingtonul o va lua sau nu”, a concluzionat acesta.
Editor : C.L.B.