Agentul „Stakeknife” a fost descris drept cel mai important spion al Marii Britanii din interiorul IRA în timpul conflictului din Irlanda de Nord (1968-1998) – „oul de aur” al serviciilor de informații britanice. O echipă de investigații a dezvăluit, însă, că agentul dublu a fost un ucigaș sadic responsabil pentru torturarea și executarea a cel puțin 14 persoane, care a fost protejat și plătit de statul britanic, cu toate că MI5 știa despre crimele sale.
În rolul său dublu de agent al serviciilor de informații britanice și șef al unității de securitate internă a IRA, care se ocupa cu identificarea și eliminarea informatorilor, „Stakeknife” – pe numele său real: Freddie Scappaticci – îi amenința pe cei suspectați că au colaborat cu autoritățile, spunându-le că îi va jupui de vii dacă nu își recunosc faptele.
După ce obținea confesiunea victimelor, Scappaticci ordona sau se ocupa personal de executarea presupușilor informatori. Înregistrările le erau prezentate apoi familiilor celor uciși.
Scappaticci le dezvăluia serviciilor de informații din Marea Britanie tot ceea ce făcea el în rolul său în cadrul IRA, dar pentru că era considerat un spion foarte important, acesta a fost lăsat să își continue activitatea.
Când identitatea sa a fost aproape să fie dezvăluită, Scappaticci a fost ajutat de autoritățile britanice să se mute în Anglia, acolo unde și-a schimbat numele și a trăit o viață liniștită într-o casă spațioasă din satul West End, în comitatul Surrey, în apropiere de Londra, potrivit The Guardian.
Un monstru căruia îi făcea plăcere să își tortureze victimele, înainte să le ucidă
Scappaticci s-a alăturat grupării IRA la începutul conflictului nord-irlandez, fiind arestat mai apoi în 1971, după ce autoritățile britanice au început să trimită după gratii fără judecată republicani suspectați de legături cu IRA.
După ce a fost eliberat, în 1974, Scappaticci și-a reluat activitățile în IRA și a ajuns, mai întâi, șeful brigăzii Belfast, iar, mai apoi, liderul unității de securitate internă responsabilă pentru identificarea informatorilor.
Aproape toți cei care îl cunoșteau pe Scappaticci la acea vreme au spus că acest rol l-a transformat într-un monstru căruia îi făcea plăcere să tortureze și să omoare presupuși informatori.
Recrutarea lui Scappaticci de către serviciile de securitate britanice a început încă de la finalul anilor ‘70, iar rolul său de agent dublu a continuat până în anii ‘90, potrivit operațiunii Kenova care a condus investigația.
Scappaticci ar fi ales să devină agent dublu de teamă să nu fie arestat din nou de poliție sau ca să obțină câștiguri financiare, potrivit Kenova. Alte motive menționate în raport sunt dorința ca luptele să se încheie, nemulțumirile legate de conducerea IRA și dorința de a-și proteja familia.
În ciuda atrocităților comise, Scappaticci a primit o casă, o mașină și șansa să trăiască o viață nouă în Anglia
În interiorul IRA, Scappaticci era cunoscut drept o persoană agresivă despre care „nimeni nu avea niciun lucru bun de spus”. Se știa, de asemenea, că Scappaticci era un „fanatic” al genurilor extreme de pornografie.
Pentru activitatea sa de agent al serviciilor de informații britanice, Scappaticci a primit „echivalentul unui salariu mediu”, dar și sume forfetare de „zeci de mii de lire sterline”, potrivit investigației.
Când a fugit din Irlanda de Nord și s-a restabilit în Marea Britanie, a primit o proprietate separată, o mașină și „s-a putut bucura de o viață socială alături de persoane care nu aveau nicio idee despre trecutul său”, se arată în raportul Kenova.
Raportul a mai dezvăluit în trecut și faptul că rolul de agent dublu al lui Scappaticci nu a ajutat la salvarea a sute de vieți, așa cum au pretins oficialii armatei britanice în Irlanda de Nord. Cel mai probabil, din cauza activității sale, numărul victimelor care și-au pierdut viața a fost mai mare decât numărul celor care au fost salvate.
Familiile victimelor vor ca guvernul britanic să recunoască oficial faptul că Scappaticci era „agentul Stakeknife” și să își ceară scuze față de rudele celor uciși și victimele care au supraviețuit.
Editor : Raul Nețoiu