Războiul din Golf lovește și în producătorii de lapte. Creșterea accelerată a prețurilor la îngrășămint, dar și creșterea prețului motorinei pun o presiune uriașă pe ei. Sunt fermieri care au pus lacăt afacerilor pentru că nu mai fac față mutiplelor crize care au lovit industria. Consumatorul final simte și el efectele, prețul litrului de lapte a crescut cu 10 procente la raft.
40 de ani de zootehnie, o viață întreagă de muncă și sacrificii, 140 de animale și zeci de mii de euro pierduți în birocrație și investiții. Ștefan este medic veterinar și în ciuda a tot ceea ce a construit, vrea să pună lacătul pe afacere.
„Nu faci profit, din ce mai trăiești?”, se întreabă acesta.
„Îi uriaș efortul și acuma mă gândesc să închid pentru că ar trebui să mă îndatorez ca să pot face progresul ăsta. Deja se merge la alte nivele, deja nu mai ajung 200 de vaci, trebuie să mergi undeva la 1.000, la 2.000, la 12.000 de vaci, unde poate să fie implementată maxim eficiența care trebuie. Piețele sunt la un așa galop că eu ca fermier, nu le mai înțeleg”, spune el.
Cu o marfă perisabilă, între importuri mai ieftine, costuri în creștere și o piață imprevizibilă, agricultura locală pierde teren de la o zi la alta, indiferent de generație. În Satu Mare, 12 fermieri au ales să renunțe la ferme, principalul motiv fiind prăbușirea prețului laptelui, mult sub costul real de producție.
„Mă numesc Corba Flavius. Am 29 de ani, am lucrat cu tatăl meu, plus câțiva angajați. Eu de la 15 ani sunt tot în domeniul ăsta, cu animale. În 2015 am început să cresc afacerea, chiar am sperat să nu renunțăm, dar asta e. Toată lumea e la pământ. Nu știu cât o să mai reziste.
Din ce am înțeles de la colegi, o să vină undeva la 1,40 lei litrul de lapte. Tot timpul să fii la limită, nu-i o afacere sustenabilă. Nu știu dacă poate produce cineva litrul de lapte sub 2 lei, oricât de performant ar fi”, afirmă și un tânăr.
Problema României nu este doar producția, ci și lipsa procesării
În spatele fermelor sunt investiții mari, în special din credite, dar fermierii spun că nu mai găsesc sprijin nici în bănci.
„În ultima perioadă, fluctuațiile de preț au fost foarte mari. Acesta a fost motivul principal pentru care au renunțat efectiv. În ferme lucrăm pentru câțiva bani: 0,05 lei, 0,10 lei pe litrul de lapte. Trebuie să faci volume ca să poți să-ți plătești angajații, ratele la bancă”, mai spune un fermier.
Piața europeană agravează criza. Surplusul de lapte crește și în urma tensiunilor din zona Strâmtorii Ormuz, care blochează exporturile internaționale, astfel că tot mai multă producție rămâne în Europa și apasă pe prețuri, dar și pe lanțul de distribuție.
„Cantități mari, undeva la 10-15% din producția de lactate, de brânzeturi, cașcavaluri din Europa mergea către țările din Golf. Toate aceste situații au făcut ca procesatori să nu mai cumpere, să nu mai achiziționeze cantități mari de lapte, materie primă, să reducă bineînțeles și producția. Contractele noi pe care le-am semnat, toate sunt diminuate cantitativ.
Dacă anul trecut, la nivel de cooperativă, am livrat 1.250.000 ml de lapte pe lună și atât avem și acum, contractul nou a fost semnat doar pe 70% din acea cantitate”, mai declară el.
Mai mult, problema României nu este doar producția, ci și lipsa procesării. Nu avem nicio fabrică de lapte praf, în timp ce țările din regiune procesează și exportă. Polonia este lider regional în top cinci la nivelul Uniunii Europene. Ucraina producea cantități mari până să fie afectată de război. Nici vecinii bulgari nu au ocolit acest sector esențial, iar Republica Moldova este în dezvoltare, deocamdată la scară mai mică.
Editor : C.S.