Președintele american Donald Trump a declarat că ia în considerare desfășurarea de trupe americane pe teritoriul Iranului pentru a recupera uraniul puternic îmbogățit al țării. Misiunea ar implica probabil echipe de operațiuni speciale de elită pentru a extrage materialul radioactiv, ar plasa personalul american adânc în interiorul Iranului, expunându-l la rachetele cu rază scurtă de acțiune și la dronele țării și riscând să prelungească conflictul care durează de o lună. The Hill a stat de vorbă cu mai mulți experți militari care au analizat diferite scenarii și au evidențiat pericolul unei astfel de misiuni.
Descrierea misiunii
Operațiunea ar fi una dintre cele mai periculoase misiuni aprobate de Trump, necesitând ca militarii americani să zboare la locațiile unde se află depozitat uraniul și să asigure perimetrul acestora.
Ei ar trebui apoi să scoată materialul îngropat adânc sub pământ – instalații care au fost compromise de bombele anti-buncăr lansate în cadrul atacurilor comune SUA-Israel din iunie anul trecut – și să îl transfere în locații sigure.
Ar trebui să facă acest lucru în timp ce ar fi probabil supuși focului armatei iraniene, potrivit mai multor foști oficiali ai apărării și experți, dintre care unii au avertizat că misiunea ar putea dura cel puțin câteva zile până la finalizare, scrie The Hill.
„Nu e ca și cum ai trece pe la un depozit, ai lua ceva cu un stivuitor, l-ai pune într-un avion și ai pleca. Va fi ceva extrem de complex, care va dura mult timp”, a spus colonelul în rezervă al Armatei SUA, Seth Krummrich, potrivit sursei citate.
Scopul
Directorul CIA, John Ratcliffe, a declarat la începutul lunii martie că Iranul deține în prezent cel puțin 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, de calitate militară, care i-ar permite să construiască zece arme nucleare.
Materialul nuclear se află în principal la Isfahan (în centrul țării), dar și la Natanz (în apropiere, ambele situate în regiunea Isfahan), potrivit directorului Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi.
„Impresia pe care o avem, și cred că este o impresie împărtășită de mulți alții care urmăresc situația, este că materialul nu a fost mutat”, a declarat Grossi reporterilor la începutul lui martie, în timpul unei vizite la Washington, D.C.
Trupe necesare
Dacă administrația Trump decide să întreprindă o astfel de manevră, planificatorii militari vor trebui să țină cont de distanța până la locații, de starea în care s-ar putea afla materialul și de tipurile de echipamente specializate necesare pentru extragerea acestuia – toate acestea indicând faptul că forța americană implicată va trebui să fie „destul de mare”, potrivit amiralului în rezervă Gary Roughead.
„În opinia mea, nu vorbim de zeci” (de militari), a spus Roughead într-un interviu acordat publicației The Hill, când a fost întrebat despre dimensiunea forței care va trebui să fie implicată.
„Pe lângă asta, trebuie să ne gândim la sprijinul aerian de care am avea nevoie și la protecția pe care trebuie să o asigurăm în jurul locației sau locațiilor unde vor lucra cei specializați în manipularea acestui tip de material. Așadar, mi se pare că ar fi vorba de o forță destul de numeroasă.”
Steven Wills, expert naval la Centrul pentru Strategie Maritimă, a susținut că unitățile militare de elită ale Armatei, Forțelor Aeriene și Marinei ar putea participa la misiune, subliniind că personalul Forțelor Aeriene ar fi necesar „cel puțin” pentru amenajarea pistelor de aterizare.
Viceamiralul în rezervă Robert Harward, care a ocupat funcția de comandant adjunct al Comandamentului Central al SUA (Centcom), a declarat că SUA ar putea folosi forțele Comandamentului Comun pentru Operațiuni Speciale, inclusiv trupele Army Rangers, care au fost recent dislocate în Orientul Mijlociu; să se bazeze pe Divizia 101 Aeropurtată, o divizie de infanterie ușoară de elită, cunoscută pentru operațiunile sale de asalt aerian; sau să utilizeze o combinație a celor două, deoarece acestea „au lucrat împreună în trecut, iar acest lucru probabil că va aduce cea mai mare amploare misiunii”.
Unitățile Expediționare Marine (MEU), dintre care două au fost trimise în regiunea Centcom în ultimele săptămâni, sunt concepute pentru operațiuni amfibii și ar putea participa, de asemenea, la operațiune.
Cu toate acestea, ele nu au fost „antrenate la fel de specific ca acele forțe și nu sunt calificate pentru operațiuni aeropurtate, așa că ar trebui să cucerești un teritoriu pentru a le putea introduce undeva”, a spus Harward într-un interviu acordat publicației The Hill.
Sprijin aerian și prin satelit
Krummrich, acum vicepreședinte al Global Guardian, a fost de acord cu Harward că Divizia 101 Aeropurtată, Army Rangers și Divizia 82 Aeropurtată, o divizie de infanterie aeropurtată a armatei, specializată în asalturi cu parașuta, sunt toate capabile să asigure securitatea locației, dar a menționat că ar trebui să participe și alte forțe ale armatei SUA, nu doar forțele terestre.
„Ar fi nevoie de sprijin aerian constant, de sprijin prin satelit, de întregul spectru posibil de război, apărare și atac pentru a ține orice fel de activitate inamică departe de locul sensibil, pentru a permite Comandamentului Comun de Operațiuni Speciale și altor agenții să poată intra și să excaveze locul în mod metodic și deliberat, să recupereze materialele nucleare și apoi să confirme că au luat totul”, a mai spus Krummrich.
Factorul necunoscut
Chiar dacă forțele americane ar pătrunde în Isfahan și Natanz, administrația ar trebui să decidă dacă va recupera uraniul îmbogățit la 60% și dacă va încerca, de asemenea, să pună mâna pe varianta de 20%, sau chiar pe uraniul slab îmbogățit la 5% și 3,5% pe care Teheranul îl deține, a declarat Eric Brewer, vicepreședinte adjunct al organizației Nuclear Threat Initiative.
„Există, de asemenea, riscul ca Iranul să fi amplasat falsuri, momeli, pentru a îngreuna și mai mult această operațiune de recuperare”, a declarat Brewer într-un interviu.
„Și există întotdeauna posibilitatea să-ți scape ceva, nu-i așa? Există întotdeauna posibilitatea ca, să zicem, să localizezi cele două situri, să crezi că asta este, să te duci acolo și să găsești doar jumătate din ceea ce te așteptai.”
Procesul de a trimite oameni în tuneluri pentru a manipula materialul radioactiv și a dezgropa toată roca prăbușită – combinat cu dimensiunea uraniului îmbogățit, despre care se crede că este depozitat în zeci de cilindri speciali și care ar trebui transportat afară – ar putea prelungi operațiunea complexă de la câteva zile la săptămâni, potrivit foștilor oficiali din domeniul apărării.
„Ar putea dura doar o zi, dar presupun că, având în vedere tunelurile și toate celelalte lucruri, precum și pregătirile pe care le-au făcut, probabil că va dura mai mult”, a spus Harward, vicepreședinte executiv pentru afaceri internaționale și strategie la Shield AI.
Cât ar dura
Krummrich a afirmat că operațiunea va fi exact opusul unei acțiuni de capturare rapidă, întrucât va trebui să fie o „excavare foarte meticuloasă, realizată nu doar de ingineri, ci și de oameni de știință și de forțe de operațiuni speciale foarte specializate, antrenate să efectueze acest tip de recuperare a materialelor nucleare, iar aceasta nu este o sarcină ușoară”.
„În cele mai bune circumstanțe, ar dura câteva zile sau o săptămână, în funcție de necesitatea de a securiza locul”, a spus el.
Wills, de la Centrul pentru Strategie Maritimă, a spus că va fi nevoie de multe realimentări și că vor fi necesare elemente de război electronic pentru a bruia radarele Iranului, dar a adăugat că misiunea este „realizabilă din punct de vedere al pachetului, însă pătrunderea acolo și menținerea controlului suficient de mult timp pentru a extrage materialele necesare ar putea fi o provocare. Depinde de cât de accesibile sunt acestea”.
Condiții suplimentare
Krummrich a spus că îi este greu să-și imagineze că misiunea se va desfășura cu succes fără a se încheia mai întâi un acord inițial între Washington și Teheran, care să permită un „mediu semi-permisiv pentru ca această forță să poată intra și să efectueze extragerea materialului nuclear”.
„Ai avea nevoie de tot echipamentul de protecție dacă vreunul dintre aceste materiale nucleare ar fi compromis și expus, deoarece asta înseamnă că toți cei care l-au manipulat ar risca să fie otrăviți, precum și oricine se află în zona respectivă”, a spus el.
„Așadar, trebuie să ai capacitatea de a izola materialul odată ce îl găsești. Iar procesul de izolare este esențial. Adică, sincer, este probabil una dintre cele mai importante părți. Îl găsești, apoi trebuie să îl izolezi în siguranță, iar apoi trebuie să îl transporți.”
Chiar dacă armata reușește să scoată materialul din pământ, vor fi necesare echipamente de supraveghere, inginerie și protecție pentru a-l ambala și transporta, a mai spus Krummrich, adăugând că „odată ce îl ambalezi, mai rămâne problema decontaminării pe care va trebui să o faci pentru toate elicopterele, avioanele, oamenii care îl ating și cei din jurul lui, precum și pentru siturile în sine.”
„Este un proces extrem de minuțios și laborios, pe care nu îl poți grăbi”, a spus el.
Editor : B.P.