Când Viktoriia Khvil a primit un mesaj de la un bărbat care pretindea că este ofițer al FSB-ului rus, ea nu a ezitat să accepte cererea acestuia de a-i furniza informații despre armata ucraineană. „Mi-a spus că, dacă îmi doresc pacea, ar trebui să-l ajut. L-am întrebat cum aș putea să-i fiu de folos”, a declarat Khvil, în vârstă de 52 de ani, în timpul unui interviu acordat într-o închisoare pentru femei din Ucraina, relatează The Times.
Ea ispășește o pedeapsă cu închisoarea pe viață pentru trădare, după ce a fost condamnată pentru că a furnizat Rusiei informații privind locațiile punctelor de control ale armatei ucrainene și ale unei baze militare din regiunea Cerkasi, în 2023.
Întrebată de ce susține Moscova, ea a răspuns că îl respectă pe președintele Putin pentru ceea ce ea a descris drept succesul său în îmbunătățirea nivelului de trai din Rusia. A recunoscut însă că nu a mai vizitat Rusia de când acesta a ajuns la putere, în 2000.
„Dar am văzut două filme despre Putin pe canalul de televiziune Rossiya 1. Îl admir foarte mult”, a spus ea, referindu-se la o serie de documentare în două părți despre liderul rus, produsă de televiziunea de stat.
Khvil, un fost consultant în renovarea imobilelor, se numără printre miile de ucraineni care au fost condamnați pentru colaborare cu Moscova sau pentru susținerea invaziei ruse. Numai anul trecut s-au înregistrat 1.115 condamnări, potrivit Parchetului General al Ucrainei.
Aproape 1.000 de persoane s-au înscris într-un program ucrainean intitulat „Khochu k svoim”, care se traduce prin „Vreau să mă întorc la ai mei”, în speranța de a fi schimbați cu ucraineni aflați în captivitate în Rusia. Se știe că cel puțin 16.000 de civili ucraineni sunt reținuți în Rusia, deși se estimează că numărul real este mult mai mare.
De la lansarea programului în iulie 2024, 70 de persoane condamnate pentru complicitate cu Moscova au plecat în Rusia. Identitatea a doar 34 dintre acestea a fost făcută publică, deoarece ceilalți nu și-au dat consimțământul pentru publicarea datelor lor personale. Programul este coordonat parțial de HUR, serviciul de informații militare al Ucrainei, precum și de serviciul de securitate SBU. Kievul nu dezvăluie detalii despre ucrainenii eliberați de Rusia în schimbul colaboratorilor.
Deși propaganda Kremlinului contribuie la menținerea sprijinului pentru război în Rusia, aceasta a jucat un rol decisiv și în formarea opiniilor unor ucraineni. Un reprezentant al programului de schimb, care a dorit să rămână anonim, a declarat pentru The Times că mulți dintre cei condamnați pentru trădarea Ucrainei au fost supuși unei spălări de creier prin dezinformarea rusă.
„Au crezut în narațiunea rusă din cauza incapacității de a filtra informațiile, a ignoranței sau pur și simplu a prostiei”, a spus el. Alții, a adăugat el, au fost motivați de câștiguri financiare sau de convingeri ideologice.
Printre cei mai cunoscuți colaboratori care au plecat în Rusia s-a numărat Oleksandr Tarnashynsky, un colaborator al lui Viktor Medvedciuk, un oligarh ucrainean și fost deputat care a fost cândva omul lui Putin la Kiev. Medvedciuk, acuzat de trădare de către Ucraina, a fost schimbat în 2022 cu prizonieri de război ucraineni. Tarnashynsky fusese condamnat pentru complot în vederea preluării puterii în Ucraina.
Khvil, care așteaptă de mai bine de un an să fie schimbată, a declarat că a început să urmărească mass-media pro-Kremlin după declanșarea invaziei rusești pe scară largă în 2022.
„Federația Rusă a afirmat că era vorba de o operațiune militară specială. Aici, ni s-a băgat în cap că era un război. Pentru a afla adevărul, am vrut neapărat să văd ambele părți”, a spus ea. Ea nu a negat însă faptul că Rusia bombarda Ucraina și a spus că auzea deseori explozii din celula sa de închisoare.
Irina Landiga, o altă deținută condamnată la închisoare pe viață pentru colaborarea cu forțele Kremlinului, a declarat că este de acord cu descrierea făcută de Putin a președintelui Volodimir Zelenski ca fiind un nazist.
„Desigur că e nazist, e un evreu polonez!”, a spus ea. Nu a explicat logica din spatele afirmației sale. Deși liderul de la Kiev are rădăcini evreiești, nu există dovezi care să indice vreo descendență poloneză.
Când a fost întrebată dacă îl consideră pe Putin, care se află la putere de 26 de ani, un dictator, ea a răspuns: „Desigur — a făcut parte din KGB! Asta e bine! Putin este un bun politician și un om de treabă.”
Fostă locuitoare a orașului Donețk, situat în estul Ucrainei și ocupat de forțele ruse din 2014, Landiga, în vârstă de 60 de ani, a fost condamnată după ce a transmis informații despre pozițiile forțelor de la Kiev. Ea a afirmat că nepotul ei, în vârstă de un an, a fost ucis în urma bombardamentelor ucrainene din Donețk, în timpul luptelor care au izbucnit după ce liderul rus a trimis trupe pentru a sprijini o mișcare separatistă în formare, în 2014. Afirmația ei nu a putut fi verificată.
Fostă angajată a unei mine de cărbune, Landiga a mai spus că urmărea în mod regulat mass-media pro-Kremlin. Ea și-a exprimat respectul față de Iosif Stalin, dictatorul sovietic, chiar dacă bunica și mătușa ei fuseseră deportate din Crimeea în Asia Centrală în 1944, fiind considerate dușmane ale poporului. „Bunicul meu a fost un trădător”, a spus ea. „Stalin a făcut bine!”
Conform ambelor femei, condițiile din spatele gratiilor erau acceptabile. Ziarul „The Times” nu a dezvăluit locațiile închisorilor din motive de securitate.
„Zahăr, m-am îngrășat!”, a spus Landiga când i s-a arătat o fotografie cu ea. În schimb, ucrainenii aflați în captivitate în Rusia sunt privați de hrană, iar majoritatea au declarat că au fost torturați. De asemenea, violurile sunt frecvente.
Site-ul dedicat programului de schimb prezintă un cronometru care indică de cât timp așteaptă fiecare deținut să fie schimbat. Reprezentantul a declarat că acest cronometru are rolul de a le arăta ucrainienilor care se gândesc să colaboreze cu Moscova că Rusia nu manifestă prea mult interes în eliberarea agenților de rang inferior, chiar dacă aceștia au fost atrași cu „aur, bani și o carieră” în țară de către FSB.
El a subliniat, de asemenea, că schimburile cu Rusia nu au fost schimburi de prizonieri în sensul tradițional al cuvântului, deoarece Ucraina nu are dreptul legal de a-și schimba civilii cu o altă țară în calitate de prizonieri de război. În schimb, a spus el, colaboratorii „au plecat” în Rusia, în timp ce prizonierii ucraineni s-au întors acasă din captivitate. După ce un colaborator părăsește Ucraina pentru a se îndrepta spre Rusia, pedeapsa acestuia este anulată.
Organizațiile ucrainene pentru drepturile omului susțin că legea privind colaborarea este adesea prea rigidă și nu ține seama de situația dificilă a persoanelor care ar fi putut fi constrânse să lucreze sub autoritatea oficialilor ruși de ocupație sau care nu au avut de ales.
Cu toate acestea, reprezentantul programului de schimb a declarat că nu are timp pentru astfel de argumente. „Nu pot accepta expresia «victimă a circumstanțelor»”, a spus el. „Acești oameni au încălcat legea, au fost judecați într-o instanță de judecată și au răspuns în fața justiției.”
Într-o altă închisoare, Vladimir Muzik, în vârstă de 24 de ani, care ispășește o pedeapsă de 12 ani pentru că a susținut public invazia Moscovei, a declarat că are rădăcini în Rusia și că dorește să „servească Patria”.
Absolventul de Drept a declarat că, înainte de invazia pe scară largă, un agent al Kremlinului i-a încredințat sarcina de a întocmi profiluri ale unor oficiali din orașul său natal, Sverdlovsk, situat în estul Ucrainei. Întrebat dacă ar fi de acord să fie schimbat cu un prizonier deținut în Rusia, chiar dacă asta ar însemna să fie înrolat în armata lui Putin și trimis înapoi în Ucraina cu o armă în mână, Muzik a răspuns: „Da, dacă acesta este prețul libertății mele.”
Citește și:
Editor : A.M.G.