Localnicii numesc orașul industrial Ras Laffan, situat la 88 km nord de Doha, pe un singur drum care traversează deșertul plat, „capitala mondială a gazului”. Nu se înșală prea mult. Acesta se află, fără îndoială, în centrul ascensiunii spectaculoase a Qatarului către bogăție, putere și influență din ultimele două decenii. De asemenea, orașul a transformat Qatarul într-o țintă a represaliilor din partea Iranului, după ce cel mai mare câmp de gaze al acestuia, South Pars, a fost bombardat de israelieni miercuri. Joi dimineață, Ras Laffan era în flăcări, cel mai recent și mai vizibil semn al efectului asupra statelor arabe din Golful Persic al războiului dintre Iran, Israel și SUA, scrie The Times într-o analiză privind consecințele atacului iranian asupra orașului.
Înainte de anii 1990, Qatarul se descurca bine din vânzările de petrol, dar nu avea rezervele și, prin urmare, bogăția vecinilor săi din Golf: Arabia Saudită, Kuweit și Abu Dhabi.
Totul s-a schimbat odată cu apariția unui dispozitiv numit schimbător de căldură criogenic principal (MCHE). MCHE este invenția care a permis lichefierea gazului natural în cantități suficient de mari pentru a merita transportul în întreaga lume. Acesta a transformat un mic stat peninsular într-un pilon al economiei mondiale.
Gazul a devenit o sursă de energie în masă pentru gătit, încălzire și chiar pentru transport, iar Qatarul, unde se produce acum mai mult de o cincime din gazul natural lichefiat (GNL) al lumii, a devenit una dintre cele mai bogate țări. Veniturile din export ale Qatarului au crescut de la 5 miliarde de dolari în 1997 la 88 de miliarde de dolari în 2024.
Apariția relativ târzie a țării pe scena geopolitică mondială și orientările politice diferite față de celelalte state din Golf — Qatarul susține în mare măsură Frăția Musulmană, în timp ce restul statelor sunt în mare parte ostile — i-au conferit Qatarului un rol diferit, în special în relația cu Iranul.
Deși, la fel ca restul statelor arabe din Golf, este aliniat politic cu America și găzduiește cea mai mare bază militară americană din regiune, Qatarul a menținut de-a lungul anilor relații decente cu Teheranul. Într-o oarecare măsură, nu are de ales — câmpul North Field, de unde provine aproape tot gazul său, este împărțit cu Iranul.
Doha, capitala Qatarului, a găzduit organizația Hamas, finanțată de Iran, ceea ce a devenit o mare rușine după evenimentele din 7 octombrie 2023. De-a lungul anilor, liderii Qatarului au jucat, de asemenea, rolul de mediatori între Israel și Hamas, precum și între SUA și Iran.
Ei au crezut că, în consecință, vor fi protejați de represaliile Iranului în caz de război, iar faptul că Iranul a vizat inima economică a Qatarului a provocat furie.
O declarație a Ministerului Afacerilor Externe a denunțat atacul ca fiind o escaladare periculoasă, o încălcare flagrantă a suveranității statului și o amenințare directă la adresa securității naționale și a stabilității regionale.
„Ministerul subliniază că Qatarul a solicitat în repetate rânduri necesitatea de a se abține de la atacarea instalațiilor civile și energetice, inclusiv pe teritoriul Republicii Islamice Iran, pentru a păstra resursele popoarelor din regiune și a proteja pacea și securitatea internațională”, se mai arată în declarație. „Cu toate acestea, partea iraniană își continuă politicile de escaladare care împing regiunea la marginea prăpastiei și atrag țări care nu sunt părți la această criză în zona de conflict.”
Există câteva mici miracole de raportat. În ciuda intensității flăcărilor, nu s-a raportat niciun rănit. Avertismentul iranian că va viza instalațiile petroliere și de gaze din întregul Golful Persic ca represalii pentru atacul asupra South Pars a fost luat în serios, iar întreaga forță de muncă din Ras Laffan, care a numărat până la 30.000 de persoane la vârf, a fost evacuată miercuri seara.
Dar pagubele vizibile – incendiul a continuat ore întregi – vor fi o nouă amintire că, în ciuda discuțiilor despre o „ieșire” și a preferinței președintelui Trump pentru „acorduri”, războiul se intensifică în loc să se stingă.
Trump a emis, de asemenea, un avertisment către Iran să lase de acum înainte instalațiile de gaz și petrol, de care depinde o mare parte a lumii, în afara conflictului, sugerând că va forța Israelul să procedeze la fel.
Însă statele din Golf, care alcătuiesc împreună Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), se confruntă cu două întrebări majore: cât timp pot suporta consecințele devastatoare ale unui război pe care majoritatea nu doreau să-l vadă izbucnind și cum se pot reconstrui pentru a redeveni ceea ce credeau că erau înainte de război – un refugiu sigur și prosper într-o regiune dificilă?
„O mare parte din vină [pentru ceea ce se întâmplă] revine Statelor Unite și Israelului, dar și Iranului”, a declarat un oficial al CCG. „De ce noi? Noi am insistat ca acest lucru să nu se întâmple.”
În ceea ce privește Ras Laffan și problema extrem de importantă a aprovizionării mondiale cu energie, rămâne neclar cât de repede poate fi reconstruită. Șirurile de unități de lichefiere interconectate, cunoscute sub numele de „trenuri”, precum și alte infrastructuri au fost incendiate.
„Este o catastrofă majoră”, a declarat Robin Mills, director executiv al Qamar Energy și unul dintre cei mai experimentați consultanți din industria petrolului și gazelor din Golf. „Desigur, trebuie să vedem amploarea pagubelor, dar atacurile și incendiile au fost foarte extinse, iar instalațiile de GNL sunt sensibile. Reconstruirea atâtor trenuri deodată ar fi fără precedent. Mai multe componente cheie au termene de livrare lungi, iar fabricile pot construi doar câteva pe an.”
Editor : B.E.