În timp ce marile platforme de mobilitate promovează digitalizarea, în spatele aplicațiilor strălucitoare se ascunde adesea un hățiș de firme-fantomă. Recent, procurorii DNA și ai altor unități de parchet au pus sub lupă sute de firme de transport care utilizează mecanisme de tip „suveică” pentru a evita plata taxelor către bugetul de stat.
1. Veriga slabă: Firma „Partener” (Flota)
Spre deosebire de taxiurile clasice, mulți șoferi de ridesharing nu lucrează ca PFA sau SRL individual, ci se angajează la o „flotă”. Această firmă colectează încasările de la platformă și ar trebui să plătească salariile și taxele șoferilor. Aici apare breșa fiscală.
2. Mecanismul de fraudare: „Munca la gri” și firmele de carton
Procurorii investighează trei metode principale prin care aceste entități fraudează statul:
- Subdeclararea muncii: Șoferul lucrează 60 de ore pe săptămână, dar este declarat la ITM cu un contract de muncă de 2 ore pe zi (sau deloc). Restul banilor sunt remiși șoferului „în mână” sau prin transferuri mascate, evitându-se astfel plata CAS, CASS și a impozitului pe venit.
- Externalizarea profitului către firme-fantomă: Pentru a nu plăti impozit pe profit sau TVA, firmele de flotă înregistrează cheltuieli fictive. Acestea „cumpără” servicii de consultanță sau mentenanță de la firme care există doar pe hârtie, controlate de aceiași administratori. Banii sunt astfel scoși din firmă și transformați în numerar.
- „Ciclu de viață” scurt (Burner Companies): O firmă de flotă funcționează 6-12 luni, acumulează datorii uriașe la ANAF (stopaj la sursă – reține taxele de la șoferi, dar nu le varsă la stat), iar când vine momentul controlului, firma este băgată în insolvență sau „vândută” unor cetățeni străini (adesea din afara UE), devenind de negăsit.
3. Prejudiciul: Sute de milioane de euro
Impactul asupra bugetului de stat este masiv. Într-o singură investigație recentă, procurorii au estimat prejudicii de ordinul milioanelor de euro per grup infracțional.
De ce este greu de stopat?
- Volumul mare de date: Zilnic se efectuează sute de mii de curse.
- Interfața digitală vs. Realitatea analogică: Platforma înregistrează cursa digital, dar plata taxelor pe muncă ține de hârțogăria clasică a firmelor românești.
- Lipsa răspunderii solidare: Până recent, platformele (Uber/Bolt) nu erau responsabile legal de modul în care flotele partenere își plăteau taxele.
4. Impactul asupra pieței: Concurență neloială
Această evaziune nu lovește doar în stat, ci și în șoferii corecți. O flotă care „fură” taxele își permite să perceapă comisioane mai mici de la șoferi, scoțând de pe piață firmele care plătesc integral dările la stat (care pot ajunge la peste 40% din costul muncii).
Concluzia RO24 Info: Spre o reglementare „hard”
Anchetele DNA semnalează sfârșitul erei „Vestului Sălbatic” în transportul alternativ. Este de așteptat ca Ministerul Finanțelor să impună răspunderea solidară sau o monitorizare în timp real a veniturilor prin conectarea bazelor de date ale platformelor direct la serverele ANAF.
Până atunci, „economia colaborativă” rămâne, în România, un teren fertil pentru inginerii financiare de modă veche.