Filozoful Gabriel Liiceanu a făcut, în cadrul emisiunii „În fața ta” de la Digi24, o analiză a multiplelor crize pe care le traversăm azi, arătând că omenirea a ajuns într-un „ceas al discordiei planetare”, în care încrederea între oameni și națiuni a dispărut, iar dictatorii dau lecții de moralitate. Autorul „Jurnalului de la Păltiniș” a vorbit și despre perioada dificilă prin care trece România, pe care o pune pe seama guvernării prin împrumuturi pentru consum.
Gabriel Liiceanu afirmă că este în natura umană să nu-și țină promisiunile și astfel se ajunge ca orice înțelegere să fie încălcată în cele din urmă.
„În măsura în care noi nu putem trăi fără să promitem, niciunul dintre noi… Promit că vin la emisiune azi la ora 4. Stă în natura mea, deopotrivă, să promit și să nu-mi respect promisiunea. Deci toată istoria omenirii e o suită de promisiuni încălcate, încălcate prin războaie mai presus de orice. Pentru că inițial totul este o promisiune care, făcută de două părți, încearcă să fie respectată. Dar din cauza fondului impulsivo-agresiv al emoțiilor negative, al naturii umane căzute, cum se spune în Biblie, noi în aceeași măsură nu ne putem ține de promisiune.
Și ce trăim acuma este o criză a planetei în jurul incapacității de a crea acorduri internațional respectate, terminând cu dreptul internațional. În clipa în care cel care încalcă dreptul internațional și intră peste altă țară și pe urmă apare – cum au făcut rușii recent și au spus ce au făcut americanii cu Iran e o imoralitate. Imoralitate… Ideea să-ți vorbească despre imoralitate agresorul și criminalul numărul unu al omenirii este halucinantă. Deci în această lume trăim și atunci noi nu mai avem Organizația Națiunilor Unite, avem «Organizația Națiunilor Neunite», asta ar trebui făcută. Cum funcționează omenirea bazată pe neunire totală, pe discordie. În ceasul ăsta suntem. Asta cred eu că e criza planetară. Este un ceas al istoriei, al discordiei planetare”, a declarat Gabriel Liiceanu la Digi24.
„Ce surse de alimentare a bugetului ai?”
Filozoful a vorbit și despre situația din România și criza economică pe care o traversează, cu deficit economic și inflație mult peste media europeană.
„Ce ați face dumneavoastră în clipa în care agențiile de rating îți evaluează țara – în clipa în care prim-ministru a devenit Bolojan – să zicem la nota 4? Agențiile de rating, cele care sunt complet detașate de obiective, care stabilesc în ce măsură un investitor străin merită să pună de o afacere în țara cutare sau cutare. Nota noastră este 4. Dacă ea cade la 3, noi nu mai putem împrumuta nimic niciodată. În clipa aia se moare de foame.
Deci, omul ăsta, care a acceptat să fie prim-ministru – nu știu cum a avut curajul și nu știu cum cineva ar mai putea să aibă curajul ca azi, în România, să dorească să ajungă prim-ministru – a trebuit să opereze pe un teren care era accidentat total în acest fel. De unde vin banii unei țări? Din taxe. Apropo de ce a moștenit, a moștenit o țară în care DNA-ul nu mai funcționa, o țară în care Fiscul nu-și mai făcea treaba și în care sursele de venit erau totuși taxele de la firmele private, plus împrumuturile. Iar acești bani împrumutați au alimentat, ce vă spuneam înainte”.
În opinia lui Liiceanu, creșterea taxelor era unica solușie, în condițiile în care bugetul trebuia reechilibrat.
„Ce face un om care se pornește cu această treabă sub nas? Trebuie cumva să regenereze bugetul! Cum? Nu luând înapoi, nu încercând să repare gesturile care au dus la această situație? Deci dacă companiile de stat au devenit pepiniere ale intereselor tipilor care erau la guvernare, în politică, în partidele cheie, nu trebuie să încerci să dai înapoi aceste câștiguri frauduloase? Nu trebuie să faci ceva cu pensiile uriașe, pensiile uriașe? Scandalul care a ieșit cu pensiile magistraților și care i-a devalorizat în ochii oamenilor pe cei care conduceau magistratura pentru că n-au mai vrut să dea înapoi banii pe care îi primeau.
O țară care își dă toți banii împrumutând la nesfârșit pe asemenea bonusuri eterne nu poate fi reparată decât dacă faci marșarier cu aceste lucruri. Și atunci ce surse de alimentare a bugetului ai? Normal că creșterea de taxe, care e obligatorie.”
„S-au împrumutat pe spatele nostru”
În aceeași cheie – a obligației de a reechilibra bugetul – a interpretat Gabriel Liiceanu și unele tăieri bugetare, inclusiv de la Ministerul Educației.
Realizator: Vreau să vă întreb un lucru, domnule Liiceanu, eu înțeleg că era nevoie de creșterea de taxe la momentul respectiv, pentru că agențiile de rating erau cu ochii pe noi. Aș vrea să vă întreb însă o situație particulară: se face în aceste zile bugetul pentru 2026, iar bugetul educației este cu 3 miliarde de lei mai mic decât în 2025. Aș vrea să-mi comentați această informație.
Gabriel Liiceanu: Nu cred că aduceți discuția venind la detalii de acest gen. Nu păstrați discuția pe calea esențială pe care cred că o putem discuta. Marea hibă în clipa de față nu e numai că Bolojan trebuie să crească taxe și să ia înapoi banii dați aruncați peste capetele clientelei politice și faptul că bugetul de care ați întrebat se face mână în mână.
Noi suntem, cum am tot spus, suntem în situația în care ni se cere să plătim cu sudoare și sacrificii risipa uriașă dinainte. Or, atunci oamenii trebuie să fie supărați nu pe domnul Bolojan, care trebuie să repare cu sudoare și sacrificii, ci pe cei care au făcut-o, cei care efectiv ne-au adus în situația asta. Guvernele noastre, înainte de anul trecut, ne-au dat cea mai mare inflație din Europa. Asta a fost marea realizare. Cel mai mare deficit bugetar. Ne-au aruncat pe primul loc din coadă. Cea mai mare inflație din Europa, cel mai mare deficit bugetar, cea mai mare inflație – media anuală din Europa înseamnă 5%, în timp ce la celelalte țări europene e 2%.
Deci asta este situația pe care trebuie să o rezolve domnul prim-ministru. Cel mai mare deficit bugetar trebuie să rezolve, de unde aduce bani, împrumuturi nu mai poate să ia sau în orice caz, dacă ia…. Deci, vă dați seama, s-au împrumutat pe spatele nostru. Ei au împrumutat banii și noi plătim. Oamenii nu înțeleg asta și se supără, nu pe Grindeanu, care e reprezentantul acestui acestei situații la care am ajuns, ci pe cel care încearcă să facă ceva.
Editor : B.P.