Lansarea de către Coreea de Nord, săptămâna trecută, a unei rachete de pe un distrugător naval a stârnit o analiză neobișnuit de prozaică din partea liderului țării, Kim Jong-un. Lansarea a fost dovada, a spus el, că înarmarea navelor cu arme nucleare „face progrese satisfăcătoare”, notează într-o analiză The Guardian.
Dar testul și evaluarea ușor optimistă a lui Kim au fost concepute pentru a avea un ecou mult dincolo de puntea navei Choe Hyon, un distrugător de 5.000 de tone, cea mai mare navă de război din flota nord-coreeană.
Referirea sa directă la armele nucleare a fost făcută în contextul în care SUA și Israelul continuau bombardamentele aeriene asupra Iranului – un regim despre care Donald Trump avertizase, fără a oferi dovezi, că se afla la doar câteva săptămâni distanță de a deține o armă nucleară.
Extinderea războiului în Orientul Mijlociu – și amenințarea existențială la adresa regimului iranian – a întărit probabil decizia Coreei de Nord de a construi un arsenal nuclear. Pentru Kim și dinastia care a condus Coreea de Nord de la fondarea sa de către bunicul său în 1948, programul nuclear nu înseamnă altceva decât supraviețuirea regimului.
„Kim probabil a crezut că Iranul a fost atacat în acest fel pentru că nu avea arme nucleare”, a declarat Song Seong-jong, profesor la Universitatea Daejeon și fost oficial al Ministerului Apărării din Coreea de Sud, după izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu.
Coreea de Nord se află de câțiva ani într-un program de arme nucleare care a luat avânt în ciuda sancțiunilor ONU și a încercărilor lui Trump de a folosi diplomația pentru a elimina armele nucleare din peninsula coreeană.
Coreea de Nord a efectuat primul său test nuclear încă din 2006, iar cel mai recent în 2017, deși persistă îndoieli cu privire la dimensiunea arsenalului Phenianului și la capacitatea sa de a combina o ogivă nucleară miniaturizată cu o rachetă cu rază lungă de acțiune, capabilă teoretic să lovească teritoriul continental al SUA.
Potrivit unui raport publicat în 2025 de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, Coreea de Nord a asamblat aproximativ 50 de focoase și deține suficient material fisionabil pentru a produce încă 40.
Ceea ce este cert este că decizia lui Kim de a face din descurajarea nucleară o prioritate – și de a forma o alianță flexibilă cu Rusia și China – i-a garantat că va evita soarta foștilor lideri din Irak și Libia, și acum din Venezuela și Iran.
Reacția Ministerului Afacerilor Externe al Coreei de Nord la războiul din Iran a fost nuanțată. Acesta a condamnat atacurile aeriene ale SUA și Israelului de weekendul trecut ca fiind un „act ilegal de agresiune” care a expus instinctele „hegemonice și necinstite” ale Washingtonului, dar nu a ajuns până la a-l condamna pe Trump în mod direct.
Acest lucru lasă deschisă posibilitatea reluării negocierilor nucleare, cu condiția ca Washingtonul să renunțe la cererea ca Phenianul să renunțe la armele nucleare și să îl accepte ca stat nuclear legitim.
„Dacă Statele Unite renunță la politica de confruntare cu Coreea de Nord, respectând statutul actual al țării noastre… nu există niciun motiv pentru care nu am putea avea relații bune cu SUA”, a declarat Kim Jong Un, potrivit KCNA, la congresul partidului de guvernământ de luna trecută.
Ceea ce nu este foarte clar în mintea analiștilor este dacă războiul cu Iranul deschide o nouă oportunitate pentru negocieri sau dacă împinge regimul nord-coreean să se închidă și mai mult în sine.
Sydney Seiler, consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, consideră că războiul a redus probabilitatea încheierii unui acord nuclear între Washington și Phenian.
„Disponibilitatea președintelui Trump de a recurge la forța militară și la amenințări pentru a obține avantaje în negocieri trebuie să-l facă pe Kim nervos și mai puțin dispus să caute în grabă discuții”, a declarat Seiler, fost trimis special al SUA care a lucrat la negocierile în șase părți privind programul nuclear al Coreei de Nord.
Dar alți analiști au afirmat că dorința lui Kim de a asigura supraviețuirea pe termen lung a regimului – și relația sa personală cu președintele SUA, despre care se zvonește – l-ar putea readuce la masa negocierilor.
„Spre deosebire de Iran, este imposibil să se denuclearizeze Coreea de Nord”, a afirmat Cho Han-bum, de la Institutul Coreean pentru Unificare Națională, citând prezența siturilor nucleare pe teritoriul acestei țări izolate. Participarea la aceste negocieri în calitate de șef al unui stat cu putere de descurajare nucleară i-ar putea oferi lui Kim libertatea de a obține concesii de la Trump, inclusiv garanții de securitate.
Donald Trump a declarat în repetate rânduri că ar fi dispus să se întâlnească cu Kim Jong Un, ceea ce a dat naștere speculațiilor că cei doi ar putea purta discuții cu ocazia vizitei liderului american în China, la sfârșitul lunii.
Dacă aceste discuții vor avea loc, liderul nord-coreean știe că va negocia dintr-o poziție de forță. Așa cum conducerea iraniană descoperă pe propria piele, posesia armelor nucleare – și nu ambiția – pare a fi calea către securitate, notează sursa citată.
Citește și:
Editor : A.M.G.